Citestema

Karma există! Pe bune, bb. M-a găsit zilele trecute.

Ţii minte 1 aprilie? (neimportant anul, ştiu că-l ţii minte)

M-am gândit eu atunci ce bine ar fi să-ţi zic că-s gravidă, că tatăl copilului e însurat şi nu ştiu ce alte aberaţii. Şi când devenisei, de-a dreptul, înduioşat de povestea mea eu ţi-am zis că-i păcăleală de 1 aprilie. A dracului de cretină am fost.

Ap iaca, mi-o zis o prietenă că s-a culcat cu tine în timp ce eram împreună. Ştiu, pentru un om normal această informaţie ar fi fost irelevantă, dar mie mi-a căzut cerul în cap + pachetul obişnuit: puls 280, tahicardie, simţeam că mă sufoc, durea inima, m-am blocat. Presupun că exact asta ai simţin când ţi-am făcut-o eu, partea proastă e că nimeni nu mi-a spus la final că fusese o farsă şi am mai agonizat vreo 2 ore până raţiunea să se reconecteze şi să analizeze la rece totul.

Dacă am ajuns până acolo, mă gândesc că nu mai am mult de ispăşit.

Deci wowwwwww! Asta-i reacţia mea la romanul „Bărbaţi care urăsc femeile”.

Trebuie să mărturisesc că în ultima vreme îmi aleg lecturile după titlul cărţii (da, never judge a book by its cover) şi cartea asta credeam că tre’ să fie ceva căcat psihologic, o analiză despre problemele pe care le au unii bărbaţi, ceea ce nu-i deloc aşa.  N-am fost descurajată deloc de faptul că am dat peste un roman, la naiba, e un roman al naibii de bun. Autorul ştie cum să ţi se bage pe sub piele şi să te ţină lipit de text, pentru că din fiecare pasaj se iţeşte o nouă intrigă şi vrei să ştii cum se va termina totul, vrei să urmăreşti evoluaţia acţiunii şi să afli care va fi soarta personajelor. Unele pasaje mi-au dat impresia că autorul n-are nicio intenţie să-mi facă ordine în cap, că e la fel de fucked up ca şi mine şi are viziuni similare cu ale mele despre relaţii, amor şi sex.

Citind pasajul ăsta: „Lisbeth Salander era culcatã pe burtã, cu o mânã pusã peste el. Mikael privi dragonul care se desfăşura pe spinarea ei, de la omoplatul drept pânã la fese” am făcut legătura cu filmul „The girl with the dragon tatoo„, iar un search pe google m-a ajutat să aflu că filmul e o adaptare după acest roman.

Mici demonstraţii ale unui talent uriaş sunt şi expresii de genul „bântuia asemeni unei pisici fără stîpân”, „o notã scurtã mai adãuga puţinã carne pe oase – literal vorbind, era o fermã de oi”.

Autorul nu ratează ocazia să pună accent pe cât de ţăcănită e Lisabeth şi menţionează chiar şi inscripţiile de genul ” I can be a regular bitch. Just try me. ” de pe hainele ei, cuvinte pe care eu mă gândesc să mi le tatuez pe undeva.

Cât de cool tre’ să fii să poţi să scrii într-un roman: ” Pentru cã ãsta nu e un blestemat de roman poliţist.”? Cam la fel de cool ca şi Larrson.

Nu ştiu (dar sper din tot sufletul) că tipul şi-a luat un sac cu bani pentru reclamă ascunsă la Apple, McDonald’s, Photoshop, Samsonite, Telia, Eriksson, Volvo sau altele pentru că unele mărci apar mult prea des pentru a-mi mai lăsa vreo şansă să admit că sunt apariţii accidentale.

Eu am o obsesie cu legătura dintre titlu şi conţinutul cărţii, iar aici aceasta apare în text deschis de câteva ori.

Pur şi simplu, e o javrã obişnuitã, care urãşte femeile.

Încã un bãrbat care urãşte femeile, murmurã ea în cele din urmã.

Verdictul meu: cartea merită citită, mega  roman, mega scriitor, mega talent.

Stieg Larsson

Palmgren era unul dintre acei oameni care ar fi luat un „nu” ca un îndemn sã‑şi dubleze eforturile de convingere, aşa cã era mai simplu sã spui direct „da”.

Purtarea ei nu încuraja nici prieteniile, nici confidenþele şi ea a devenit curând o apariţie bizarã, care bântuia, asemeni unei pisici fãrã stãpân, pe culoarele de la Milton. Era consideratã total irecuperabilã.

Erika întotdeauna se eschivase în ultimul moment, aducând argumentul cã n‑avea sã funcţioneze şi cã nu trebuia sã rişte sã‑şi distrugã relaţia, îndrãgostindu‑se unul de altul. Ştiau cã legãtura lor era bazatã pe sex  şi Mikael se întrebase adesea dacã este posibil sã fii plin de mai multã dorinţã nebunã pentru o femeie, decât era el pentru Erika. Relaţia lor crea dependenţã, la fel de multã ca heroina.

 Într‑o zi, o sã‑i dãm una în cap lui Wennerström, de‑o sã se cutremure Wall Streetul.  Eu am avut mulţi duşmani de‑a lungul anilor. Un lucru am învãţat, sã nu accept lupta când sunt convins c‑o s‑o pierd. Dimpotrivã, nu lãsa niciodatã nepedepsit un om care te‑a umilit. Fii rãbdãtor şi riposteazã când vei fi tu în poziţie de forţã – chiar dacã nu mai ai nevoie sã te baţi.

Nu ştia de ce îl minţise, dar era convinsã cã fãcuse bine. Chiar dacã avocatul Bjurman s‑ar fi aflat pe lista insectelor ameninţate cu dispariţia, l‑ar fi strivit sub tocul pantofului, fãrã sã ezite. Mikael era conştient cã toate familiile au schelete în dulap.  Neamul Vanger avea un cimitir întreg.

Otrava (Acid cianhidric) putea fi fabricatã în cantitãţi aproape nemãsurate într‑o bucãtãrie obişnuitã. Tot ce era necesar era un echipament de laborator modest, care putea fi gãsit în „cutia micului chimist”, de vânzare pe câteva sute de coroane; plus câteva ingrediente pe care le putea extrage din produsele menajere curente. Reţeta se afla pe Internet. O altã variantã era nicotina. Dintr‑un singur cartuş de ţigãri putea extrage destul de multe miligrame, pentru a fierbe un sirop nu prea gros. O substanţã şi mai bunã, deşi un pic mai greu de fabricat: sulfatul de nicotinã, care avea avantajul cã putea fi absorbit prin piele; prin urmare, era suficient sã‑ţi pui mãnuşi de cauciuc, sã umpli un pistol de apã cu produsul şi sã tragi un jet în figura maestrului Bjurman. În douãzeci de secunde, acesta îşi va pierde cunoştinţa şi în câteva minute va fi mort.

Dacă se întreba cineva cum să omori un om fără să-ţi pătezi satârul de sânge sau să-ţi scoţi puşca de sub pernă, voila.   Habar n-am cât adevăr se ascunde în acest pasaj, am dat un search pe google şi e plin de posturi gen how to make  Hydrogen cyanide at home. Părerea mea e că acest pasaj dă culoare, deci îşi are rostul.

 Încã un lucru. Ea se aplecã pânã ce faţa i se aflã la câţiva centimetri de‑a lui. Dacã mã vei mai atinge vreodatã, te voi omorî. Îţi dau cuvântul de onoare. Avocatul Bjurman o crezu. În ochii ei nu se afla loc pentru vreun bluf.  Adu‑ţi aminte cã sunt nebunã.

Când a terminat, s‑a strecurat în dormitor şi‑a tras pe ea chiloţi, blugi, un tricou cu textul Armageddon was yesterday – today we have a serious problem.

Încearcã sã vezi lucrurile aşa: un om este o coajã de piele care ţine la un loc celule, sânge şi componente chimice. Câţiva, puţini, ajung în cãrţile de istorie. Cei mai mulţi mor şi dispar fãrã urmã.

Nu poţi face sex cu cineva cu care lucrezi, murmurã el. Asta nu duce decât la complicaţii.  Mi‑a scãpat ceva sau e adevãrat cã tu şi Erika Berger vã futeţi, cum aveţi ocazia? În plus, ea este cãsãtoritã.

Acum mã duc sã fac un duş şi pe urmã am de gând sã mã culc goalã în patul tãu. Dacã tu crezi cã eşti prea bãtrân, n‑ai decât sã te duci şi sã te culci în patul de campanie. Mikael privi în urma ei. Oricare erau problemele lui Lisbeth Salander, timiditatea nu se afla în nici un caz printre ele. Totdeauna reuşea sã piardã partida în discuţiile cu ea.

Vrei să citeşti cartea numai ca să afli ce înseamnă asta, e chiar amuzant.

Avea o dedicaţie misterioasã: Lui Sally, care mi‑a arãtat avantajele golfului.

Înţelese în acel moment cã dragoste era atunci când te durea inima, ca şi cum s‑ar rupe în tine.

tot eu, tot la tine mă gândesc, o fac destul de des, azi am vb despre tine

sentimentul de vină a fost absorbit de durere şi de iluzia că eşti mai fericit dacă te las în pace, pentru mine e o certitudine care mă opreşte să nu mă duc chiar acum să mi tai venele îmi imginez cum ai veni, peste mult timp şi mi ai spune că vrei să fim iar împreună nu pot să fac nimic, deci nu mi rămâne decât să fantasmez un singur gând nu mi dă pace: am avut şansa să fiu iubită cu adevărat, poate singura şansă din viaţa asta, şi i am dat cu piciorul dacă m aş întoarce în trecut, mi aş da un cap în gură sau m aş supune tratamentului cu electroşocuri şi duşuri reci adevărul e că nu că n aş fi capabilă de iubire (ce cuvânt grotesc), doar că singurul mod de a iubi pe care l am cunoscut e sexul, am primit flori doar la ocazii extrem de rare (max o dată pe an), nu mi s a făcut cunoştinţă cu prietenii, eram o parte izolată, un fel de apendix în viaţa altcuiva, iar un apendix nu se poate transforma în inimă ăsta i un delir nocturn, dar e singurul mod prin care mi pot exprima emoţiile, nici n am cu cine vb despre tine, tu exişti doar ‘în capul meu, eşti ca o tumoare pe creier, dacă aş putea, m aş supune unei intervenţii doar ca să te scot de acolo a trecut atâta timp şi tot nu mi trec, sentimentele revin in mod retroactiv trebuie să te uit

ok, până la ora asta am mai pierdut din entuziasmul de azi-dimineaţă, dar tot mă simt într-un fel mai special.

am avut un super vis, am şi regretat că m-am trezit, a fost atât de intens încat realitatea pare pe lângă el o iluzie ştearsă. psihicul meu şi-a dezvoltat un soi de mecanism de apărare: cand simte că am nevoie de tine, mi te aduce în vis, acolo ne întâlnim şi vorbim (nimic mai mult, vezi iti respect dorinta de a ramane fidel chiar si in visele mele) de data asta am visat ca ne aflam intr o camera inchisa (spatiu inchis egal imposibilitatea ta de a fugi de mine) cu mai multi oameni şi dansam in acelasi ritm un vis ciudat ,de la stânga la dreapta şi nu era suficient spaţiu şi ne buşeam în perete şi atunci ajungeam mai aproape, dar aproape ca nu ne atingeam. apoi stăteam in aceeaşi cameră şi mi-ai scris un răvaş în care îmi explicai unele lucruri (exact cum fac eu de obicei) şi după multe alte întâmplări mărunte visul sugera ca urma sa ne împăcăm. am visat de multe ori că vorbim ore în şir şi ne spunem tot felul de lucruri şi tu făceai tot felul de gesturi simbolice mi-e teamă că într-o zi voi plonja în realitatea asta confortantă creată de psihicul meu secătuit de puteri, pentru că oricum doar acolo tu mai ţii la mine sper că n ai uitat că eşti singurul bărbat care m a iubit vreodată cu adevărat. îmi lipseşti. nu ştiu ce mi veni, eu nu mai plângeam după tine şi  scăpasem de obsesia cu tine, acum simt că mă paşte riscul să revin la starea aceea . viaţa e ciclică, ştiu, dar mai ştiu că niciodată nu voi mai avea ocazia să revin la tine. nu mi-e greu, mă doare n cot de viaţa asta, mai am cate ceva de facut si o tirez nu pot să cred cât rău ţi am făcut dacă am atâtea păcate de spălat un singur gând mă ţine departe de tine, gândul că eşti fericit, fie şi cu altă femeie. mi aş dori să ne intilnim pe strada, din intamplare şi sa ne salutam,sa schimbam cateva replici poate in visul următor

acum chiar pot să spun că am trecut peste

nu mă mai simt culpabilă poate e pentru că m au năpădit alte griji, sau poate că timpul si a făcut efectul din tot ce a fost au rămas doar regrete e tot ce simt cel mai mult regret că nu voi avea vreodată şansa să ţi spun tot că tu nu vei afla niciodată până la urmă pe tine te am iubit cel mai mult, nu pentru că am suferit şi nu e doar pentru că eşti cea mai recentă experienţă, ci pentru că ai fost cea mai intensă mi aş dori să am curajul să mi asigur o reîncrnare rapidă ştiu că în viaţa următoare aş face totul corect imaginea ta ăîn capul meu e învăluită de o aaură idealistă ştiu că nu eşti aşa cum te ţin eu minte şi că te ai schimbat tot suferind ca un câine am recuperat ceea ce credeam că mi ai luat tu: dorinţa de a fi mai bună, de a progresa, de a merge mai departe am o rochiţă … o dudă de purtat noaprtea n pat voiam s o imbrac când ne vom revedea, dar cum ,,, o păstrez pentru noaptea in care mă voi sinucide important e că nm am resemnat ştiu că dacă stau şi bocesc acum inseamnă că exact la fel voi reactiona dacă te văd încă mai greşesc… dar mai putin in ziua in care nu mă voi mai gândi la tine va fi z7iua in care imi voi pierde ultima fărâmă de suflet cred că noi ne iubim şi acum, pentru că nu ne permitem unul altuia să fimn nefericiţi împreună şi suntem generoşi pentru că ne permitem să fim fericiţi cu alţi oameni sau poate suntem doi laşi pentru că nu ne am angajat … intr o luptă, am uitat iubire nu i o luptă, e ceva lin şi curgător şi blsa bla bla totul îmi pare atât de îndepărtat, acum văd altfel lucrurile şi nu mai vreau să regret

mă dopez zilnic cu ideea că vreau să trăiewsc, că fiinţarea mea are vreun sens

acum mă concentrez asupra corpului meu, vreau să fac din el un templu demn de sufletul meu trăiesc din inerţie şi pentru că sunt un corp inert nu intru în contact cu nimeni mi-e scârbă de mine, mă privesc in oglindă şi mi se face greaţă m-am purtat ca o manelistă, ce o fi fost in gândul meu să mă apuc să şi expediez scrisorile siropoase pe care le scriu acum înţeleg că sfârşitul meu e inevitabil tre s o tirez de acilea, eu vreau să fiu cremată şi ai mei cred că îmi vor organiza o paranghelie cu popi şi bocitoare i toate ielea scopul meu de acm incolo e să mi asigur o moarte decentă partea buna , că doar nu pt fi doar pesimisă, e că a murit, gata , nu mai doare mai mă zgârie puţin, dar  o să treacă sun zen pentru că nu vreau nimic nu am nimic şi nu am nimic de pierdut în sufletul meu s a instaurat pacea psihicul e ca un pacient internat într un pensionat pentru bolnavi mintali unde e foarte bine dopat îmi iau pastiluţa şi sunt bine cred că starea asta se datorează şi faptului că m am săturat să mă chinui, am suferit ca un câine3, pardon, ca o căţea acum mă doare n cot totul va fi bine pentru că oricum mai rău de atât nu poate fi

BB, e 1 iunie…

mai am o luna, imi pun toata speranta ca ma voi recupera in acest timp si… altfel am decis ca nu mai suport…ma voi sinucide ma simt inutila, inerta, inepta, incapabila sa fac ceva nu vreau nimic si niic nu am nevoie de nimic nimic nu ma mai bucura mi am pierdut capacitatea de a ma atasa de cineva si nici nu vreau nimic toata ziua am fost in transa, nu stiu cum am supravietuit azi chiar eram  gata s o fac dar mai am cite ceva de facut, mai vreau sa incerc sa nu zica nimeni ca am plecat asa, pur si simplu adevarul e ca nu mai suport sa exist devine prea complicat, nu pot am plins toata ziua parca s au rupt baierele in ochii mei am un nod in git e tot ce simt sunt ca o bucata de gheata care se topeste si din care se tot scurg picaturi de apa nu stiu ce inseamna asta, dar am senzatia ca am infipt un cui in cap gata 1 luna daca nu scap de gindul asta, o fac imi pare rau ca n o sa te vad, ca n am reusit sa te vad nu stiu de ce ma eviti, dar nu nai conteaza sa stii ca n o fac din cauya ta, doar ca ultimii ani au fost insuportabili, am avut parte de clipe de fericirer ( cam atita am fots fericita) si de luni de yile de chinuri ce naiba n am ucis pe nimeni nu m am folosit de oameni n am mintit mai mult decit altii, minciunile mele au fost inofensive nu stiu de ce mi se intimpla asta poate la nivek genetic nu a am fost programata sa fiu fericita nu-i nimic, o sa rezolv tot nu mai comteaza nimic, mi e frica, dar mai rau nu poate fi imi pare rau…. 1 luna, nici o zi in plus, mi as dori sa te vad inainte, si sper ca printr o intimplare asta se va intimpla vreau sa te vad macar de departe, citeva secunde, ca sa am ce mi aminti pe lumea ailalta nu mai pot tii mi8nte ca mi ai aratat odata ultima scrisoare a unui tip care s a sinucis ceea ce scriu acum nu ti amintestede nimic acelasi stil aceeasi durere seman cu o dementa, ochii tulburi si pustii e clar ca in capul eu e furtuna 1 luna merg la culcare, nu mai am mult timp la dispozitie si am atitea de facut, nu pot sa pierd nici o clipa

umilintasuprema a fost sa plang in fata lui MJ

din cauza ta sau cu gandul la tine eu nu înţeleg de ce ma incapatanez sa sufar cand tu te bucuri si esti fericit cu stoarfa ta nu cred ca te am facut sa suferi mai mult decat ma faci tu acum, in plus la tine a duratma putin de un an de zile nu … nu mai traiesc nu mai pot zambi sincer (adica nu ma face nimic sa zambesc) nu mai sunt fericita nu mă mai pot bucura de sex nu ma mai pot gandi la alt barbat in afara de tine nu mai vreau sa traiesc si supravietuiesc din greseala nu mai esti BB mi e scarbade mine, dar nu te am uitat sunt obsedata recunosc intre mine si tine exista un fel de legatura eu te simt. atunci cand vii te simt şi te visez mult cand am senzaşia că am depăşit situaţia subconştientul te scoate din cele mai intunecate colturi nu stiu ce vreau sa zic delirez ştiu doar că mă doare că sunt incontrolabilă labilă dezecghilibrata vreau să mi dai înnapoi ce mi ai luat vreau inapoi picatura de chef de viata pe care o aveam dar cel mai mult vreau sa mor ideal ar fi asa dispar in clipa asta dar perversunea  suprema e ca maine ma voi trezi si va trebui să mi fac ordine in casa si in cap sa ma apuc de lucru am plans si ma ustura fata să ştii că eu cu Jemna am rămas prieteni p bune, că vb cu el si nu suntem suparati am plans si ma ustura faţa mă duc la culcare

bb, ştii….voiam sa ti scriu

sa scriu pe4 fb pe wall ceva nasol sa urlu asa, ca sa ma auda toata luzmea poate incercsa compensez acum faptul ca am ascuns relatia noastra vreau sa mor sunt o dementa pentru ca e o dementa sa ma gandesc la tine da,sa uitam de trecut. sa lasam totul sa sse duca pe pula si daca nu pot BB, a trecut un an imi vei spune ti s a mai intamplat si cu  doctoru cam tot atata ti a luat ca sa l uiti ma vei uita si pe mine da, ai dtreptate dar nu mi e mai usor de la asta te visez, des de tot nu mai vreau sa ne3 vdm pentru ca am purtat cu tine toate discutiile osibile am trait atatea situatii… in vis mai trag un fum doua (desi m am lasat de fumat) si ma duc la culcare in mintea mea s a derulat un film stateam cu vinele taiate in cafdasi te am sunat sa ti spun , ai incercat sa ma salvezi, erai cuprins de regrete ,iar eu eram fericita ca inainte sa mor te am ascultat visele dureaza cateva clipe, dar imi ofera alinare (ce formulare inepta) credeam can u mai am lacrimi sa plag, m am inselat imi curg siroaie (ce i drept mai rare) de lacrimi fierbinti , fiecare picatura de apa dn asta imi frige rata daca as avea un dram de curaj, m as sinucide n acest moment dar nu am, poate de asta merit sa sufar asa ca un caine, pardon, cao catea sa subzist, ca un microb, ca o tumoare in creierul universului sper cyaa sfarsitul lumii sa ma gasasca doar pe mine daca nu ti doresti ceva cu ardoare n ar trebui sa primesti? eu vreau sa mor acu, nu peste 10 ani vreau sa se aleaga cenusa de mine si mai vreau sa retraiesc unele momente cu tine catea selectiva ce sunt totusi au fost si momente nasoale ca doar nu ti ai imaginat ca  a fost totul perfect uite asa pendulez intre ura si …. ceva dorinta cred in fiecare zi cred sincer ca sufletul meu sufera de dubla personalitate si se incapatineaza nu stiu de ce sa ma traiasca nu stiu de ce…

inca un mesaj care nu va ajunge la tine….

ma gindeam acum citeva clipe ca daca varsam atitea picaturi de singe cite lacrimi, treaba era deja rezolvata sunt o lasa… a, vrut de atitea ori sa ti scriu dar n am facut o mi e frica de reactia ta sunt o lasa daca as avea macar un semn de la tine. dar toate semnele s clare, nu mi scrii ma eviti e semn ca ma detesti si ai dreptate sper sa mor, sa dispar, poate ca n a mai ramas mult, acum citeva clipe ma gndeam ce rost are stii care s cei mai periculosi oameni, bb cei care n au nimic de pierdut asa ca mine numai ca eu sunt periculoasa nuai pentru mine save me from me imi dau seama ca astea s aberatii, delirul unui psihic bolnav poate nu mi a trecut, poate ar trebui a mi ascut lama si sa trec la treaba oricum fara tine n are nici un rost numai tu m ai fi putut salva de mine incerc sa ma bycur ca esti fericit eram sigura ca daca o sa te vad fericit o sa depasec momentul aiurea e  si mai greu bb, io inca te iubesc gata, am spus o cam tirziu si degeaba vreau sa te vad gidul ca ma urasti ma omoara, asa ca uraste ma mai cu patuima si sa grabim procesul te iubesc bb

am stat paralizata toata ziua

iar ma gândesc la tine iar sunt obsedata, iar te visez vreau sa te vad sa mi spui cum m ai uitat poate  reteta ta va functiona si penru mine ma simt cel mai mizerabil si mai nefericit om cel mai îngroitor e că ştiu că nu mă pot întoarce la tine dar nu pot nici să te uit nu e corect ca oamenii sa aiba doar o singura şanşă in viata la mine a venit la momentul nepotrivit cand nu eram destul de matura si am ratat o am ratat singura sansa de  fi iubita BB, bărbaţi ca tine nu se mai fac eşti exemplar unic vezi bine că mi am acceptat pedeapsa, probabil am meritat să sufăr asa s a decis maria sa intamplarea care a facut sa iubesti pe altcineva iar prostia mea a facut restul pentru asta merit sa ma ucid, eu cu mana mea

 

bb, eu o sa te uit, îţi promit, dar acum nu pot

probabil sunt o fiinţă slabă dacă o simplă poză de a ta îmi face pielea de găină nimeni nu are buzele tale, ochii tăi pentru că nimeni nu mă iubeşte ca tine eu o să fug undeva departe probabil pe alt continent ca să te uit azi am fost in parcul valea trandafirilor şi am văzut buturuga pe care am stat intr o seară, îţi aminteşti? si la sculeanca am fost, acolo unde am stat o noapte impreuna nu merg niciodata acolo însoţită de un băiat pentru că acela e locul nostru tu ai uitat , probabil te plimbi cu iubita pe acolo unde am fost noi si te doare n cot de tot dar eu ţin minte eşti pentru mine ca un cui bătut în cap cum să te scot?

Domnule Conte, mi-a şoptit o prietenă că te-a văzut ieri în compania simpaticei d-tale însoţitoare ( pe care eu am botezat-o, în sinea mea, vipera. şi nu pentru că-i rea, dar pentru că se încolăceşte în jurul fiecărui partener până îl sufocă.) Amica mea m-a asigurat că păreai trist şi deloc interesant, adăugând că eşti un nimic (mai exact a zis: „n-ai pierdut nimic”, tu = ce-am pierdut = nimic). I-am replicat că te-ai transformat într-o plantă pentru că nu mai eşti cu mine (lipsa mea de modestie atinge cote năucitoare).

Nu ştiu cum să-ţi mărturisesc, dar am certitudinea că ne vom mai trezi împreună, până atunci îmi voi vedea de viaţa mea (deşi, în ultimele luni nu-mi iese deloc s-o fac, ultimele luni, canalie!) şi te voi lăsa să te sufoci în siguranţa falsă şi pseudofericirea în care te bălăceşti (bref, în rutină).

Recunosc, continui să te mai visez, eşti un cui împlântat adânc în subconştientul meu şi am ceva ce-ţi aparţine.

Ne revedem, ca de obicei în ultimii ani, din pură întâmplare, o dată, undeva, prin oraş.

Te pup şi te … BB.

Ştii. bb, io n-o să am vreodată curajul să-ţi spun că încă mai ţin la tine şi că tu eşti singurul bărbat cu care aş putea fi fericită.

Nu pot să te uit, îmi pare rău, nu ştiu pentru ce-ai ajuns să te urăşti în aşa hal încât să vrei sa fii cu mine, dar cred că universul îţi va mulţumi pentru tot ce ai însemnat vreodată pentru moi. Îmi pare rău că n-o să pot vreodată să îţi expediez asemenea răvaşe, sunt prea siropoase şi oricum e prea târziu. Acum, cred io, deci, a priori, aş putea spune că e o idee proastă, tot ce pot să fac e să ies cu demnitate din viaţa ta. Da, recunosc, orgoliul meu e prea mare ca să-mi permit să mă umilesc în faţa ta şi să bat la porţi demult închise, poate că risc să pierd unica şansă extrem de mică să te întorc înapoi, sau poate nu. Acum nu am motive să cred că voi mai avea vreo şansă, dar nu pot să-mi scot ideea asta din cap şi stau şi mă chinui. Probabil asta e bucata mea de iad, până la urmă am meritat-o pentru că te-am făcut să suferi atâta. N-o să-ţi mai cer iertare pentru că nu pot schimba trecutul şi pentru că sentimentul de vină mă omoară (la modul direct, am vut să mă sinucid din cauza asta). Nu pot decât să sper că undeva în sufletul tău au mai rămas nişte sedimente din ceea ce ai simţit pentru mine. Am încercat să fiu cu altcineva, dar nu eşti tu. Nimeni nu face dragoste ( şi nu sex) ca tine, nimeni nu mă mângâie aşa cum o făceai tu şi nimeni nu-mi vorbeşte şi nu e sincer cu mine pentru că nimeni nu mă iubeşte. Nu ştiu cât o să pot trăi cu gândul că l-am alungat din viaţa mea pe singurul bărbat care m-a iubit vreodată. Îmi doresc să dispar pur şi simplu şi să nu mă mai gândesc că acum eşti cu altcineva, nu suport gândul ăsta. Sper că simţi ce simt eu (nu că ai aceleaşi sentimente, dar simţi cumva intuitiv). Existenţa mea de acum e asemănătoare cu a celei a unei vaci care aşteaptă să fie dusă la abator, m-am obişnuit cu gândul că îmi aştept sfârşitul, dar nu pot face nimic, nici măcar să mă sinucid, tot ce pot să fac e să scriu scrisori pe care nu le vei citi nicicând şi să plâng. Am avut odată senzaţia că simt exact ce simţi tu, a fost ca o revelaţie, am înţeles cât ai suferit şi mă gândesc acum că nu am dreptul moral să te mai chinui. Nu sunt capabilă să iubesc, poate e mai bine să te las în pace, poate fata ceea o să te facă fericit. Sunt o canalie, sunt cea mai mizerabilă fiinţă care există, nu merit să respir, dar îmi doresc să nu fie aşa, vreau să te întorci…. Numai tu îmi trezeşti vreun sentiment, în rest sunt absolut insensibilă, sunt un organism monocelular, care doar există, fără sentimente, fără să se gândească la viitor, pentru că viitorul nu are sens şi pare şi mai sumbru şi mai apăsător decât prezentul. Mă repet…. Ştii, am găsit nişte muzici care mă ajută să mă adâncesc în depresie, dar exprimă atât de bine ce simt http://www.youtube.com/watch?v=Gz4_4eg8zNY Vreau să te văd, vreau să te privesc în ochi şi să văd că ai reuşit să mă depăşeşti, că iubeşti pe altcineva, am nevoie de o lovitură puternică şi poate aşa o să trec peste sau poate o să mă umplu de curaj şi o să fac ceea ce-mi doresc de atâta timp. te iubesc (cât de egoistă sunt, iar eu , eu te iubesc)

Cred că mi-am revenit, adică am evoluat… mi-am revenit.

N-am renunţat la planurile mele, chiar şi un viitor fost viu are planuri.

Creierul ejaculează pe suflet tone de hormoni, mi-e greu, dar am împietrit, nu-mi pasă de nimeni, mă detest şi sunt conştientă că sunt absolut singură.

Îmi plăcea să fac sex, acum mă simt castrată, simt că vreau, dar nu pot, nu simt nimic, am impresia că sunt violată.

Am frunzărit prin arhive, am dat peste nişte scrieri ciudate, dar pe care eu le găsesc expresive pentru că au fost create în momente de maximă tensiune.

Le voi publica pe rând, n-aş putea să le redactez pe toate de-odată.

Mi-a plăcut să observ evoluţia de la nebunie curată la „i have issues, but i can control myself”, deci sper să vă placă sau ceva…

Ieri am mâncat o pseudo-supă din spanac si păsati + carne de vită.

Deşi sunt cam leşinată, simt că vreau să mă duc la sală, azi merg să mă înscriu.

Cântarul s-a oprit de câteva zile în dreptul cifrei de 82, deci -7 kg în 10 zile.

Nu-i rău, dar ştiu că pot să fac mai mult şi o să fac.

Vă urez succes celor care vor să se apuce de dieta asta, acum ştiţi ce vă aşteaptă.

Sărbători fericite!

Ieri am mâncat supa aia dezgustătoare de pui (aia cu dovleac), în care am adăugat 2 castraveţi muraţi. Pe la 5 seara am mâncat 4 prune uscate.

Mi-am făcut cumpărăturile pentru revelion şi am mers vreo 2 ore printr-o hală numită METRO.

M-am culcat la 8 seara, nu mai rezistam, abia de mai puteam să respir.

Azi mi-am făcut o nouă porţie de supă, de data asta am folosit 5 bucăţi a câte 100 de grame de carne de vită (cică ori pui ori vită) + legume: dovleac, sfeclă, morcov, ardei gras, şi păstăi (mici şi verzi) .

Carnea de vită e  aproape fat free şi chiar are gust, pieptul de pui e o mizerie.

În următoarele zile vreau să adaug în meniu şi nişte brânză de vaci, nişte cereale cu fructe uscate la dejun şi o gustare pe la 4 ca să am naibii energie să fac şi sport.

Ieri am vomitat toată mizeria aia de supă, aşa că am mâncat în loc 10 prune uscate şi merele din compot. Tremuram ca varga, aveam pulsul atât de ridicat, încât îmi auzeam inima cum bate.

Azi cântarul arăta 80 de kg şi deşi e o iluzie, că e clar că n-am slăbit atâta, oricum e bun pentru motivare.

Deci dacă vreau, pot. Toate minciunile cu care mă alinam gen metabolismul meu e lent, după o vârstă slăbeşti mai greu, cu care mă ameţeam eu ca să nu mă mustre conştiinţa că mă îndop cu ciocolată erau doar un semn că-mi slăbise puterea de voinţă şi că-mi pierdusem motivaţia.

I’ve got a new plan. Cred că asta mi-a lipsit atâta timp, dorinţa de a face ceva şi încrederea că pot să fac orice.

Mi s-a aprins un bec în cap, e farul călăuzitor şi tre’ să profit până nu s-a stins.

 

A devenit greu să mănânc toată supa din prima, aşa că o porţionez şi o mănânc în 2 ture.

Nici ieri n-am făcut sport, văd azi sau ceva.

Mai am 2 zile şi termin mizeria aia de supă, data viitoare pun carne de vită (că am citit că se poate).

A început să-mi placă să mă cântăresc, pot s-o fac în fiecare zi pentru că în fiecare zi sunt mai puţină.

Organismul s-a obişnuit cu regimul alimentar fat free (în mintea mea aşa e şi mă doare-n cot că nişte legume fierte şi o bucată de piept de pui conţin nu ştiu câte calorii) şi am scăpat de sentimentul de anxietate, sunt în regim lose weight.