Creier de Femeie

Sociopatie – Tulburare de comportament caracterizată prin absenţa interesului pentru alte persoane.

Mă gîndeam azi că este destul de tentant să fii un idiot şi să-ţi baţi,oarecum, joc de societate şi am început să caut plusuri în a fi un sociopat. Postez asta, în caz că mai vrea cineva să-şi schimbe profilul şi să se alăture.

1. Sociopaţii prezintă o volubilitate şi un şarm (superficial) – sunt sigură că aceste calităţi prind bine în muuuulte situaţii. 2.Sociopaţii prezintă un comportament manipulator – eheei! daţi-mi şi mie din calitatea asta, că ştiu eu ce-aş face cu ea! 3.Ei nu recunosc drepturile altora – devine interesant… 4.Aceste persoane pot domina şi umili victimele lor, tratîndu-le ca pe un instrument. – scopul scuză mijloacele…muuuhhaahaaaaa 5. Nu au nici o problemă în a spune minciuni calm şi uşor, pot crea, şi convinge şi pe alţii , istorii complexe despre puterile şi abilităţile lor, fiind extrem de convingătoare şi chiar şi în măsură să treacă teste cu detectorul de minciuni. – să-mi zică cineva că nu este interesat…bullsh&t! 6.Lipsa de remuşcare, ruşine sau vină – incredibil! ţi se deschid atîtea posibilităţi…. 7.Incapacitatea de a iubi. – asta chiar poate fi un atu no love – no cry! 8.Stil de viaţă parazitar – papă cacă şî la jioacă! 9.Numai rareori sunt certaţi cu legea deoarece crează situaţii în care comportamentul lor tiranic va fi tolerat, iertat, sau de admirat – mai are cineva dubii în vederea schimbării? 10.Sunt greu de recunoscut.

Eu zic că e destul de ok să fii sociopat, atîta timp cît nu începi a tăia şi a împuşca oameni la stînga şi la dreapta. Poate sună egoist, dar eu aş vrea să pot fi o sociopată, poate că ar fi mai frumoasă viaţa. Cine se alătură?

Am vrut să devin doctor de cînd mă ţin minte.Prima dată în viaţa mea am fost la morgă la 14 ani şi cînd am ieşit de acolo, mi-am zis că medicina e pentru mine (am trecut testul “Morga” cu brio,deşi nu am mîncat vreo 2 săptămîini după aia).

Dacă, din simplă curiozitate îi vei întreba pe colegii mei de facultate ce specializare îşi vor alege îţi vor răspunde că “Încă nu am hotărît” , “Tata vrea sa mă fac mare specialist în #orice specializare îţi vine ţie,cititorule, în minte# ,dar eu nuştiu” sau “A sî văd după anu şăsî”… Şi pe mine mă uimeşte ! Eu ştiu demuuult că vreau să fiu traumatolog şi specializarea aceasta nu e doar scopul meu, ci şi visul pe care îl am din copilarie.

Cînd am timp liber privesc “Grey’s Anatomy“, aşa pentru comparaţie, şi mă întreb de fiecare dată dacă în spitalele americane e chiar totul atît de roz. Tot ce ştiu, şi m-am convins de aceasta nu doar o dată, e că viaţa bate filmul. Sunt obişnuită să asist la operaţii, mă atrage graba din Spitalul de Urgenţă, mă fascinează acţiunea de acolo,dar azi, azi a fost ceva cu totul deosebit. Azi am avut şansa de a asista o operaţie,de a ajuta cu mîinile mele, de a-mi aduce aportul meu infim la ceva important. Am intrat în sala de operaţie. Aşa : mîinile le spăl de citeva ori…bine-bine…şi încă o dată…ca să fiu sigură…sora medicală îmi dă ceva steril cu ce să le şterg,apoi c2h5oh, din nou,halatul,mănuşile,din nou dezinfectez mîinile…la treabă…uscatul locului operat este datoria mea…privesc cum arată ceea ce am învăţat la anatomie…văd totul pe viu..sînge…usuc…usuc…sunt fascinată…usuc…timpul trece atit de repede încît mi se pare incredibil…mi se dă bisturiul….de cusut am mai cusut,dar de tăiat…încă nu…tai..mai tai…usuc…mi se taie respiraţia.e ora 22:00 şi nu am mîncat azi..dar nu îmi pasă..eu tai…şi usuc..apoi ajut la cusut…şi usuc… Cine naiba din “Grey’s Anatomy” a simţit ce simt eu acum?

S-a terminat…Îmi scot mănuşile şi ies…îmi dau jos masca şi boneta şi mă simt fericită. Sunt aproape euforică. Da! Eu cu mîinile mele  am reuşit să fac ceva….şi o dată cu trecerea timpului acest ceva va fi tot mai important şi mai important…Şi sunt fericită pentru că nici un personaj din “Grey’s Anatomy” nu a simţit ce simt eu acum…Sunt fericită că am curaj şi nu stau acasa cu fundul pe canapea vizionînd tot felul de emisiuni şi minunîndu-mă,dar îmi trăiesc viaţa, o viaţă pe care mi-am dorit-o şi care la sigur,bate filmul.

ps: în taxi pe drum spre casă m-am gîndit la un articol despre medici pe care sper să am deajuns inspiraţie ca sa-l scriu cît mai curînd!