Sergiu Praporşcic

Dan Ionescu: Şedinţa în plen de astăzi a Parlamentului a decurs furtunos, deputaţii comunişti votând un proiect de lege, elaborat încă de agrarieni, care conferă practic limbii ruse statutul celei de-a doua limbă de stat. Liderul opoziţiei creştin-democrate, Iurie Roşca, a solicitat să-şi expună poziţia pe marginea documentului, însă preşedintele Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, a refuzat să-i dea cuvântul, ceea ce a determinat întreg grupul de deputaţi ai Partidului Popular Creştin-Democrat să părăsească sala de şedinţe în semn de protest. Despre cum au decurs dezbaterile pe această temă şi conţinutul acestui controversat proiect de lege în relatarea lui Sergiu Praporşcic.

Majoritatea paralamentară comunistă şi şase deputaţi din Alianţa „Braghiş” au votat astăzi în lectura a doua legea privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Articolul şase al legii prevede că „studierea limbii şi literaturii moldoveneşti, precum şi a Istoriei Moldovei în toate instituţiile de învăţământ este obligatorie”.

Mai multe prevederi ale legii acordă limbii ruse o utilizare la acelaşi nivel cu limba de stat. Articolul nouă prevede că „statul asigură publicarea actelor normative, comunicatelor oficiale şi altor informaţii de importanţă naţională în limbile moldovenească şi rusă”. Documentul a fost prezentat de la tribuna Parlamentului de către deputatul comunist Mihail Sidorov, unul din autorii legii, care a fost propusă spre examinare Legislativului încă în anul 1995. Potrivit lui, legea corespunde tuturor normelor legislative naţionale şi internaţionale.

Mihail Sidorov: „La definitivarea proiectului au fost luate în considerare prevederile Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificate de Parlamentul Republicii Moldova, recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1201/93, privind protocolul adiţional cu privire la drepturile minorităţilor naţionale la Convenţia europeană pentru drepturile omului.”

Direcţia juridică a Parlamentului a constatat, însă, în raportul prezentat deputaţilor că legea contravine mai multor articole ale Constituţiei şi favorizează minorităţile ruse şi găgăuză. „Ne întrebăm în ce măsură acest proiect va proteja dreptul minorităţilor la limba maternă, din moment ce articolele 7, 8, 9, 11, 12 şi 13 pun minorităţile în situaţia de a învăţa în mod obligatoriu limba rusă, limba altei minorităţi, care nici măcar nu este majoritară printre celelate minorităţi din Republică”.

Tot aici Direcţia juridică a Parlamentului constată că „persoanele aparţinând minorităţilor naţionale sunt puse în situaţia de a-şi neglija propria limbă, iar în final propria identitate etnică, ceea ce reduce la zero toate referirile pe care le fac autorii proiectului la Declaraţia universală a drepturilor omului şi la convenţiile privind drepturile omului, la care Republica Moldova este parte”.

Împotriva adoptării acestei legi s-a pronunţat grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin-Democrat. Preşedintele Legislativului, Eugenia Ostapciuc, a refuzat, contrar prevederilor Regulamentului Parlamentului, să-i ofere microfonul pentru dezbateri liderului opoziţiei parlamentare, Iurie Roşca. În semn de protest deputaţii creştin-democraţi au părăsit sala de şedinţe. Solicitat de jurnalişti, preşedintele PPCD a declarat că legea votată de comunişti legalizează rusificarea tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. Iurie Roşca s-a arătat revoltat şi de faptul că preşedintele Parlamentului, deputatul comunist Eugenia Ostapciuc a îngrădit dreptul opoziţiei de a-şi prezenta opinia în această chestiune.

Iurie Roşca: „Această conduită agresivă a majorităţii parlamentare bineînţeles de asemenea nu va putea să nu tensioneze relaţiile dintre grupurile parlamentare, care în mod direct se vor răsfrânge asupra situaţiei politice din Republica Moldova. Eu nu văd cum am putea să continuăm să ne exercităm funcţiile de opoziţie parlamentară în condiţiile în care ni se refuză dreptul la cuvânt, dreptul de a ne exspune poziţia. Şi dacă ni se refuză dreptul acesta, dreptul unui partid parlamentar, probabil că va trebui să ne gândim la nişte proteste cu caracter extraparlamentar.”

Grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin-Democrat a difuzat astăzi o declaraţie de presă în care anunţă „suntem decişi să boicotăm şedinţele plenare ale Parlamentului până la momentul în care preşedintele Legislativului, Eugenia Ostapciuc, îşi va cere scuze pentru nelegiuirile comise în mod sistematic şi brutalitatea cu care tratează opoziţia parlamentară, angajându-se, totodată să respecte prevederile constituţionale şi legale în vigoare”.

În final să menționăm că astăzi Procuratura generală, în fruntea căruia să află un fost deputat comunist, procurorul general Vasile Rusu, a solicitat ridicarea imunităţii parlamentare a încă unui deputat pe listele Partidului Popular Creştin-Democrat, generalul Nicolae Alexei. Acum două săptămâni majoritatea comunistă l-a lipsit de imunitate parlamentară pe liderul opoziţiei parlamentare, preşedintele PPCD, Iurie Roşca.

Din Chişinău, Sergiu Praporşcic, Radio Europa Liberă

*

Dan Ionescu: Tot în şedinţa de astăzi, Parlamentul a aprobat o serie de modificări la Legea bugetului de stat pe anul acesta, care, potrivit mai multor deputaţi din opoziţie, ar fi de natură să tensioneze o dată în plus relaţiile dintre noua conducere de la Chişinău şi organismele financiare internaţionale. Revine la microfon Sergiu Praporşcic.

Deputaţii comunişti, susţinuţi de Alianţa „Braghiş”, au operat astăzi modificări la Legea bugetului de stat. Parlamentul, la propunerea Guvernului Tarlev, a acordat importatorilor de carburanţi o vacanţă fiscală de 90 de zile la plata taxei pe valoare adăugată şi a accizelor pentru importul a cinci mii tone de benzină şi a 50 de mii de tone de motorină. Acest combustibil urmează să fie importat la prezentarea garanţiei bancare până la 1 septembrie anul curent şi este destinat lucrărilor agricole.

Potrivit reprezentanţilor Guvernului, deja mai multe companii, dintre care Lukoil, Mabanaft, Tirex-Petrol importă carburanţi, fără a achita accizele şi TVA-ul. Mai mulţi deputaţi din Alianţa „Braghiş” şi grupul parlamentar creştin-democrat i-au acuzat pe comunişti că încalcă prevederile legislaţiei fiscale şi că favorizează câţiva agenţi economici.

Deputatul pe listele Alianţei „Braghiş”, Valeriu Pleşca: „Minimum două încălcări vor fi făcute la noi în ţară dacă o să fie adoptată această modificare – una. Şi dacă o să fie operat aşa-numitul regulament de modelare a unor preţuri, pentru că Curtea Constituţională deja s-a expus pe marginea acestor întrebări, cu doi ani în urmă. Nu poate fi reglementate de către Guvern, prin hotărâri şi alte acte normative preţurile, rentabilitatea. Al doilea: noi dacă vom primi acest proiect de lege iarăşi va fi o încălcare deoarece orişice facilitate în afara mecanismelor stabilite prin lege asta este dacă doriţi o contrabandă legitimată.”

Deputaţii comunişti au replicat însă că acordarea unei vacanţe fiscale importatorilor de produse petroliere este necesară pentru a asigura desfăşurarea campaniei agricole de toamnă.

Alexandru Jdanov: „Aceasta e o garanţie pentru a petrece strânsul roadei la vreme şi fără pierderi. De aceea ce spun dumnealor asta e ceva, ca un fel de piedică, ca să nu se petreacă lucrul ista.”

Deputaţii comunişti şi cei din Alianţa „Braghiş” au aprobat prin vot crearea în cadrul bugetului de stat a unui fond de subvenţionare şi creditare de către băncile comerciale a agenţilor economici din agricultură în sumă de 30 de milioane de lei. Potrivit proiectului, mijloacele fondului nu sunt impozitate.

Deputaţii creştin-democraţi i-au acuzat pe comunişti de faptul că încearcă prin această lege să reanimeze colhozurile, iar fostul prim-ministru, deputatul Dumitru Braghiş a declarat că legea contravine Memorandumului semnat cu Fondul Monetar Internaţional.

Dumitru Braghiş: „O asemenea modificare în Legea bugetului pentru anul 2001 contravine Memorandumului, încheiat cu Fondul Monetar Internaţional. Care va fi rezultatul aprobării acestei decizii, în opinia Dumneavoastră, dacă cu atât mai mult aşteptăm săptămâna viitoare Misiunea Fondului Monetar Internaţional la Chişinău.”

Prin altă lege deputaţii comunişti şi cei din Alianţa „Braghiş” au sporit numărul categoriilor care beneficiază de protecţie socială specială. Astfel de compensaţii nominative vor beneficia nu doar participanţii la cel de-al doilea război mondial, dar şi soţiile lor.

Din Chişinău, Sergiu Praporşcic, Radio Europa Liberă

19.07.2001

Sergiu Praporşcic

Ora Moldovei

http://www.europalibera.org/content/article/24269870.html

În ultima perioadă, Serviciul de presă al Primăriei municipiului Chişinău expediază redacţiilor din capitală zeci de comunicate de presă şi numeroase fotografii în care îl prezintă pe primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, muncind din răsputeri, atât fizic, cât şi intelectual, pentru binele urbei şi al locuitorilor ei.

Dorin Chirtoacă sădeşte copaci, Dorin Chirtoacă inaugurează monumente, Dorin Chirtoacă deszăpezeşte drumurile, Dorin Chirtoacă încalţă cizmele de cauciuc pentru a se pune pe treabă, Dorin Chirtoacă negociază şi semnează contracte, aduce troleibuze noi din Bielorusia şi tot el le descarcă din tren, Dorin Chirtoacă comemorează victimele de la 7 aprilie şi din toate timpurile, Dorin Chirtoacă astupă gropile din asfaltul străzii, Dorin Chirtoacă le face pe toate în oraşul acesta – asta ar trebui să înţelegem privind pozele expediate de Serviciul de presă al Primăriei Chişinăului. De ce se străduie atât de tare cei de la Serviciul de presă al administraţiei urbei este clar ca bună ziua: Dorin Chirtoacă, copilul teribil al politicii moldoveneşti, cel care a promis, mai întâi, schimbarea, apoi, schimbarea până la capăt, pe parcursul mandatului său de primar general al capitalei de tocmai 4 ani, nu a făcut nimic, dar absolut nimic. Şi acum, când mandatul i-a expirat şi a ajuns în preajma unor noi alegeri locale, Serviciul de presă al Primăriei încearcă să dreagă busuiocul, bombardându-ne pe noi, jurnaliştii, cu sute de poze în care ni-l înfăţişează pe Chirtoacă muncind, în speranţa că se vor găsi niscaiva proşti printre noi care ar crede că Dorinel trudeşte cu adevărat pentru binele cetăţii. Şi mai cred cei care îi fac PR lui Chirtoacă că aceşti jurnalişti, fiind cu adevărat naivi şi proşti, vor publica respectivele poze în ziare şi pe internet, prostindu-i, în felul acesta, şi pe cititori, pe consumatorii de informaţie, care, prostiţi fiind, să mai voteze, la 5 iunie, încă o dată pentru candidatul PL la funcţia de primar general. Acesta este raţionamentul celor care ne trimit sute de fotografii cu primarul general muncind de nu se poate.

Dar cum arată, cu adevărat, Dorin Chirtoacă la locul de muncă, ce face el în biroul său somptuos de primar general al municipiului Chişinău? Că nu munceşte, este clar, pentru că timp de 4 ani nu a realizat nimic în capitală. Dar, dacă nu munceşte, atunci ce face?

Zvonurile că prea tânărul primar la capitalei organizează nişte chefuri de mama focului la Primărie, din seară până-n zori, umblă de mult prin Chişinău. Unii le credeau, alţii nu, spunând că răuvoitorii primarului, oponenţii politici al Partidului Liberal, lansează bârfe defăimătoare pentru a-l ponegri pe sărmanul primar. Acum însă, avem dovada. Pozele sunt originale, făcute chiar de cei din staff-ul primarului. Fiţi atenţi, petrecerea are loc chiar în biroul primarului general al municipiului, cu votcă, coniac Kvint, vin, fete în rochii de seară şi băieţaşi în pantaloni scurţi. Primarul liberal se distrează copios, folosind în interes privat un local public. Primarul organizează bairamuri în timp ce chişinăuienii, cei care l-au adus prin votul lor în funcţia de primar, nu au cu ce-şi plăti facturile. Ei bine, domnilor, iată că asta înseamnă pentru primar schimbarea până la capăt.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Actuala guvernare îi transmite regimului Smirnov informaţii despre negocierile cu Uniunea Europeană. De asemenea, Guvernul Filat îşi doreşte ca regimul neconstituţional din teritoriile noastre ocupate să participe la toate nivelurile în procesul de negocieri al Chişinăului cu Bruxellesul.

După cum se ştie deja, zilele trecute raporturile moldo-europene au înregistrat un progres. La 11 aprilie a avut loc la Chişinău cea de-a şasea rundă de negocieri a Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană. Subiectele aflate pe agendă au vizat câteva capitole: Dialogul politic şi reforme, Cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate, Justiţie, libertate şi Securitatea, Cooperarea economică, sectorială şi financiară şi Crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător. Raportul de progres, semnat de şefii delegaţiilor Uniunii Europene (Miroslav Lajčák, director executiv pentru Europa şi Asia Centrală în cadrul Serviciului european pentru Acţiune Externă, negociator-şef din partea UE) şi al Republicii Moldova (Natalia Gherman, viceministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, negociator-şef din partea RM), va fi prezentat spre aprobare Consiliului de Cooperare RM-UE care se va convoca în data de 5 mai 2011. Până aici toate bune şi frumoase.

Cât priveşte viitoarea Zonă de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător, delegaţia Republicii Moldova a subliniat că este în aşteptarea reacţiei Comisiei Europene faţă de primul Raport transmis Bruxellesului la 14 martie 2011, dar şi faţă de discuţiile Chişinăului cu regimul ilegal de la Tiraspol pe marginea subiectului. Astfel, negociatorul-şef din partea Republicii Moldova a prezentat o informaţie despre cele discutate la 23 martie 2011, cu ocazia şedinţei unui aşa-numit „Grup de lucru comun de consolidare a încrederii în domeniul economic”.

Natalia Gherman a arătat că Guvernul Filat i-a invitat oficial pe reprezentanţii regimului ilegal de la Tiraspol să participe la negocierile pentru crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător. Adjuncta ministrului Iurie Leancă a precizat că, în pofida acestei invitaţii, regimul cetăţeanului rus Igor Smirnov de la Tiraspol, a fost nu doar reticent, dar şi total dezinteresat de subiect. Reprezentanţii lui Smirnov în „Grupul de lucru comun” (şi a căror identitate nu a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice) au menţionat, potrivit negociatorului-şef din partea Chişinăului, că regimul neconstituţional nu doreşte să participe la negocieri nici măcar în calitate de observator, întrucât integrarea europeană nu reprezintă pentru acesta o prioritate.

Chiar dacă până acum au suferit eşec tentativele Chişinăului de a-i atrage pe reprezentanţii regimului Smirnov în alte „Grupuri comune de lucru”, cum ar fi cele pentru domeniile învăţământului şi drepturilor omului, Ministerul de Externe le-a promis europenilor că va încerca în continuare să-i implice pe smirnovişti în procesul de negocieri cu UE. În acest sens, negociatorul-şef din partea Chişinăului a ţinut să menţioneze că „Republica Moldova îi transmite Tiraspolului informaţiile despre mersul negocierilor cu UE în partea privind Transnistria şi va solicita în schimb cel puţin date statistice” privind economia controlată de regimul anticonstituţional menţinut de Moscova în partea de răsărit a ţării noastre.

Este tot mai evident, în ultimul timp, faptul că, lobby-ul rusesc făcut în favoarea regimului Smirnov la Bruxelles şi, mai cu seamă, la Berlin, Roma şi Paris îşi face simţit efectul. Acesta s-a soldat cu mai noile „încurajări” ale Republicii Moldova de către UE de a menţine „un dialog constructiv” cu separatiştii, nefăcându-se un secret din faptul că Bruxellesul îşi doreşte o implicare deschisă, efectivă şi, deci, „oficială” a regimului Smirnov în procesul de negocieri. Altfel zis, integrarea europeană este posibilă numai prin (con)federalizare sub auspicii ruso-comunitare. În acelaşi timp, tot mai mulţi oficiali de la Chişinău achiesează docil la o asemenea abordare, fiind gata să sacrifice integritatea şi funcţionalitatea statului în schimbul unor perspective foarte problematice şi incerte de aderare la UE.

Emil CONSTANTINIU, FLUX

Deja este oficial: Vladimir Filat vrea să-l facă pe Serafim Urechean şef la Curtea de Conturi. Vineri, 15 aprilie 2011, PLDM a făcut prima tentativă de a-l instala pe Urechean în fotoliul de preşedinte al Curţii de Conturi. Tentativa a eşuat, deoarece s-au opus deputaţii din PD. Dar asta încă nu înseamnă că Urechean a rămas fără şanse să devină şef la Curtea de Conturi. Cel mai probabil, Vladimir Filat va mai discuta, va mai negocia cu Vladimir Plahotniuc şi s-ar putea ca, într-un final, cei doi politicieni-miliardari să cadă la înţelegere, iar Urechean să ajungă a se aşeza în fotoliul moale de şef al Curţii de Conturi.

Ironia sorţii, atât Urechean, cât şi Filat au fost vizaţi în zeci de rapoarte ale Curţii de Conturi, primul pentru matrapazlâcurile făcute în funcţia de primar al oraşului Chişinău, iar al doilea pentru pungăşiile săvârşite în perioada în care era director la Privatizare, ambii fiind suspectaţi de deturnarea banului public în proporţii mari şi deosebit de mari. Cei doi nu au ajuns pe banca acuzaţilor doar pentru că la noi justiţia se face la telefon, iar ei, având buzunarele pline, au ştiut cum şi pe cine să sune. Acum am ajuns să o vedem şi pe asta: Filat îl desemnează pe Urechean drept candidat la funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi. Adică, un reprezentant al PLDM va controla cum cheltuieşte banul public premierul şi miniştrii PLDM! Buună treabă! Dacă acest plan cusut cu aţă albă şi mustind de interese mai mult decât îndoielnice va reuşi, atunci va fi vai şi amar de finanţele publice. Corupţia şi hoţia va înflori şi mai mult în Republica Moldova, la fel ca şi sărăcia. Dar, pe de altă parte, asta va însemna începutul sfârşitului partidului lui Filat, PLDM. După numirea lui Urechean la CC, PLDM va merge pe urmele PD şi, mai ales, pe cele ale PL, ca într-un final AIE să se prăbuşească iremediabil. Pentru că şi răbdarea moldovenilor are un capăt.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Declaraţii fără precedent ale ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, făcute într-o emisiune la Radio Europa Liberă, care a fost plasată integral pe internet atât în variantă audio, cât şi în variantă scrisă, pe data de 3 aprilie 2011. În cadrul respectivei emisiuni, ministrul Tănase a fost solicitat să se pronunţe despre mersul reformelor în Justiţie sau, mai bine zis, despre lipsa oricărui progres în acest sens. Pentru că declaraţiile domnului Tănase constituie o premieră absolută, vom începe prin a reproduce aproape integral o parte din respectiva discuţie la microfonul Europei Libere. Deşi bucata este destul de mare, îi asigurăm pe cititorii noştri că totuşi merită făcut efortul de a o citi cu atenţie.

Ministrul Justiţiei acuză dur alianţa de guvernământ

„Alexandru Tănase: – Eu cred că noi am făcut un pas, nu mai mult. Deoarece, pentru a avansa rapid, ai nevoie de o conjunctură şi o voinţă politică, care să dorească acest lucru. Eu cred că noi nu avem această conjunctură şi nu există acea voinţă politică de a schimba fundamental totul în Justiţie. Bun, dacă discutăm – şi în alte domenii” (sublinierea noastră).

Europa Liberă: – Bine, dar sunteţi cu toţii bine intenţionaţi, de ce nu schimbaţi?

Alexandru Tănase: – Ceea ce vă spun eu este rezultatul experienţei pe care am avut-o la negocierile pe programul de guvernare pe componenta Justiţiei. Din ceea ce s-a discutat a rămas mult prea puţin. O să vedeţi că sunt fragmentate abordările. Mai bine decât a fost în AIE-1, fără doar şi poate, dar se vede clar că decuplările care s-au făcut au o motivaţie politică clară.

Europa Liberă: – Când o să avem noi scoase la lumină aceste decuplări, ca să ştim detalii?

Alexandru Tănase: – Cred că atunci când se va destrăma Alianţa, lumea va putea vorbi. Acum este riscant. Nu că ar fi un secret, dar şi aşa lucrurile merg prost şi nu ar fi cazul să le complicăm şi noi. Schimbările în Justiţie înseamnă, mai întâi de toate, schimbările de oameni. Nici o lege, oricât de bună ar fi ea, nu-ţi produce un efect, dacă ai un judecător corupt sau incompetent. Nimic n-ai făcut. La capitolul ăsta avem nevoie de o voinţă politică.

O să vedeţi în programul de guvernare, la sfârşitul compartimentului, un asterisc aşa micuţ, pe care nu l-a observat nici presa, în care se menţionează că nici o reformă care se face nu poate afecta stabilitatea în funcţie a persoanelor care deja sunt numite. Asta înseamnă că noi facem reforme structurale pe hârtie, dar atâta timp cât oamenii rămân aceiaşi, nu poţi să te mişti înainte. Dacă un ministru poate fi demis, dacă un demnitar oarecare poate fi dat afară, chiar şi abuziv, atunci un judecător nu poate fi nici abuziv destituit.

Mecanismul este într-atât de complicat şi sofisticat, cu atâtea garanţii, încât nu ai cum să-l dai afară pe un judecător. Asta înseamnă că trebuie să existe o voinţă de fier la nivel de majoritate parlamentară, la nivel de instituţie prezidenţială de a merge foarte şi foarte dur pentru o perioadă de opt-nouă luni de zile pentru ca să curăţim sistemul. Noi am aprobat proiectul cu lichidarea instanţelor economice. Sunt de-acum două sau trei luni, dar în Guvern şi în Parlament nu are nimeni de gând să-l discute. Şi nu că ar fi rău intenţionaţi. Toată lumea înţelege că este un proiect care poate dinamita şi arunca în aer toată construcţia politică care a fost făcută.

Trebuie să existe o voinţă de fier la nivel de majoritate parlamentară, la nivel de instituţie prezidenţială de-a merge foarte şi foarte dur pentru o perioadă de opt-nouă luni de zile pentru ca să curăţim sistemul.

Discutăm de Curtea Supremă de Justiţie – noi trebuie să dăm afară cel puţin 70-80 la sută din judecătorii Curţii Supreme de Justiţie. Altfel nu faci nimic. Sigur că proiectul ăsta fără un sprijin politic parlamentar nu ai cum să-l demarezi. Reformele care ţin de competenţe, ca să nu mai fie Curtea Supremă unica instanţă care decide, să se facă Justiţia ca în toată lumea, în judecătorii.

Sistemul Voronin, în ce consta esenţa lui? Centralizarea la finalitatea procesului, ca să-l poţi controla, şi asta a finalizat procesul de Justiţie la Curtea Supremă de Justiţie şi îl controla acolo, nu îl interesa ce se întâmplă jos. La capitolul ăsta, iarăşi, când am discutat programul de guvernare, obiecţii sunt foarte multe.

Aşa că, în ciuda aparenţelor, în realitate, nu cred eu că s-a ajuns la momentul când putem vorbi de o voinţă politică de fier. Iată de ce şi reformele care se derulează vizează mai mult aspecte foarte importante de structură, procedură, simplificări. Am reformat sistemul executorilor judecătoreşti. Aici nu a existat o rezistenţă politică. Am făcut o amplă reformă a avocaturii. Nu a existat rezistenţă politică. La şedinţa de ieri în Parlament, când se vota o simplă modificare la Legea notariatului, absolut inofensivă, care elimina nişte lacune în legislaţie, care mai permiteau abuzuri, să vedeţi ce reacţii am avut, din păcate, din toate direcţiile.

Europa Liberă: Toată lumea e sensibilă?

Alexandru Tănase: Da, cam aşa.

Destrămarea AIE, într-un viitor previzibil

Aici încheiem primul citat din textul de la Europa Liberă ca să tragem câteva concluzii absolut pertinente.

Interlocutorul jurnaliştilor de la Radio Europa Liberă, care este chiar un membru al Guvernului Filat 2, ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, cel care deţine şi funcţia de prim-vicepreşedinte în partidul premierului Filat (PLDM), recunoaşte public că reformele fundamentale în Justiţie sunt imposibil de efectuat în condiţiile guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană, mai bine zis, din cauza intereselor oculte din interiorul alianţei de guvernământ. Şi nu doar în Justiţie, ci în toate domeniile, după cum afirmă Alexandru Tănase.

Ministrul Alexandru Tănase spune, de fapt, ceea ce am afirmat noi încă de la instalarea la putere a AIE 1, atunci când din arcul guvernamental mai făcea parte şi Serafim Urechean cu deja defunctul AMN. Mai mult, ministrul Tănase nu doar că denunţă public caracterul clientelar al AIE, format din grupuri mafiote de interese, ci chiar vorbeşte despre destrămarea inevitabilă a alianţei de guvernământ. Cel puţin, asta este de înţeles din declaraţiile ministrului Justiţiei.

Atunci când vorbeşte de lipsa de voinţă politică din cadrul AIE, Alexandru Tănase îi are în vedere pe toţi liderii coaliţiei de guvernământ: Vladimir Filat, Marian Lupu, Mihai Ghimpu. Aşa cum am afirmat mai sus, chiar dacă nu le rosteşte numele lor, pe ei îi acuză Alexandru Tănase de lipsă de voinţă în promovarea reformelor în Justiţie şi de perpetuarea din interes a corupţiei în sistemul judecătoresc. Asta, de fapt, şi afirmă Alexandru Tănase: liderii partidelor aflate la guvernare, PLDM, PD şi PL, sunt interesaţi de menţinerea mafiei din Justiţie, pentru că asta le aduce profituri uriaşe. Pentru conformitate, mai cităm câteva afirmaţii făcute de ministrul Justiţiei la Radio Europa Liberă.

Cei care şi îşi rup cămaşa pe piept că sunt gata să facă reforme, în realitate sunt interesaţi de menţinerea corupţiei în Justiţie

Alexandru Tănase: – […] Atâta timp cât nu va fi spartă rezistenţa şi spiritul ăsta corporativ (din sistemul judecătoresc – n.n.) nu se va face nimic. Anul trecut, Consiliul Superior al Magistraturii, în cazul Muruianu, a adoptat decizia, foarte interesantă. Eu am contestat-o, ca ministru, în instanţă. Sigur că am pierdut toate procesele prin care s-a stabilit că un judecător nu poate fi sancţionat disciplinar, dacă hotărârea lui judecătorească a rămas în vigoare. Asta înseamnă că dacă printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă eşti condamnat ilegal la 10 ani de puşcărie, judecătorul ăsta nu poate fi tras la răspundere disciplinară.

Practic, au exclus Curtea Supremă total de sub controlul disciplinar şi 80 la sută din ceea ce fac curţile de apel şi o parte din deciziile care se dau în instanţele de fond. Iată care este situaţia. Şi acum avem câteva cazuri strigătoare la cer când trebuie dat afară un judecător de la Curtea Supremă de Justiţie. Avem şase luni de zile, noi nu putem să ajungem la un final, că ba se îmbolnăveşte, ba nu se îmbolnăveşte. Şi este cel mai mare obstacol faptul că deciziile pronunţate de acest judecător sunt irevocabile şi nu poţi să le depăşeşti. Mai apoi această tâmpenie a fost consolidată printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale, care a spus acelaşi lucru.

Şi atunci iese că sistemul ăsta corporativ utilizează întregul set de garanţii, pe care l-am dat noi, ca stat, ca ei să se protejeze de abuzuri; dar, în realitate, ei înşişi comit abuzuri! Şi aici este problema cea mai mare. Este favorizat acest lucru de două elemente. În primul rând, ei văd că clasa politică este incapabilă să asigure o guvernare eficientă, deoarece nu poate alege şeful statului doi ani de zile. Şi alegerile, şi referendumurile, şi tot haosul ăsta care aşa se perpetuează, le demonstrează lor, clar, că ăştia sunt slabi. Ei mâine vor pleca, dar noi suntem numiţi pe viaţă, noi suntem puternici, facem ce dorim. La nivel parlamentar, ei ştiu exact că toată lumea şovăie, ştiu exact că o bună parte din cei care declară şi îşi rup cămaşa pe piept că sunt gata să facă reforme, în realitate sunt ancoraţi în tot felul de relaţii şi tot felul de angajamente şi obligaţii, pe care nici nu le poţi sesiza.

Europa Liberă: – Pentru că sunt cu pufuşor?

Alexandru Tănase: – Sunt cu pufuşor, au interes, este foarte uşor şi este foarte bine să-ţi promovezi o afacere, când ai un judecător în buzunar. Eu vreau să vă spun că este mult mai avantajos să ai trei judecători, decât să-ţi faci un business, să-ţi deschizi un magazin sau un restaurant. Este mult mai profitabil. Şi mai bănos lucrul ăsta. Cu mult mai puţine riscuri. Lumea cunoaşte chestia asta. Sumele de bani şi circuitul, care este în tot sistemul ăsta, este unul impunător.

Iată de ce rezistenţa este una enormă şi va fi posibil de a o înfrânge numai atunci când mesajul va fi unul clar şi univoc, că aşa nu mai merge. La începutul mandatului meu am venit cu un asemenea mesaj. Şi vreau să vă spun că, de fapt, a fost o reacţie la care m-am şi aşteptat, oamenii au început să se gândească, să-şi schimbe puţin tehnicile de lucru şi chiar am avut şi o îmbunătăţire pentru anul trecut. O scădere cu 30 la sută a numărului de cereri depuse de cetăţeni la Curtea Europeană. Nici un stat nu a înregistrat aşa ceva.

Dar când au văzut că, de fapt, politicul este slab, că, de fapt, toată viaţa publică şi viaţa politică, şi guvernarea s-au transformat într-o şobolăneală, şi într-o mâncărime, că se intră din campanie în campanie, din referendum în referendum, şeful statului nu este ales, ei evident că s-au repliat. Acum, după Anul Nou, în al doilea mandat, eu văd foarte clar cum începe o reconfigurare. Cum a reapărut din nou domnul Muruianu, cum din nou insistă să rămână la conducerea Curţii Supreme de Justiţie.

Europa Liberă: Oricum în ochii opiniei publice, el a obţinut o mică victorie. Ce-i de făcut? Acum descrieţi un tablou de-a dreptul, i-aş spune, sinistru, când cele două ramuri ale puterii sunt neputincioase. Ce-i de făcut?

Alexandru Tănase: Este o singură soluţie, ca toţi actorii politici să se angajeze în reformarea Justiţiei. Atunci când ministrul Justiţiei merge şi încearcă să lupte cu ei, iar pe la spatele meu jumătate din colegi se şuşotesc şi îşi aranjează afacerile, nimic nu se va schimba. Asta este realitatea. Lucrul ăsta, anul trecut, cu o jumătate de voce l-am declarat şi cadrul fostei majorităţi, şi în cadrul mai multor foruri de discuţii politice. Nu merge figura, fraţilor. Nu se va schimba nimic.

Eu înţeleg că este foarte convenabil să ai o sperietoare, să o scoţi când îţi convine ţie, dar pe la spate să-şi aranjeze toţi dosarele, interesele ş. a. m. d. Şi culmea este că lucrurile astea sunt cunoscute. Atunci când se va ajunge la un moment când absolut nimeni nu va mai pune mâna pe telefon şi nu va încerca să-ţi rezolve problemele recurgând la serviciile unui sau altui judecător şi când angajamentul de a da afară pe toţi cei care sunt analfabeţi, corupţi va fi unul absolut de nezdruncinat, eu vreau să vă spun că atunci cei care vor rămâne în sistem vor accepta noile valori, valorile normalităţii.”

 Ministrul Justiţiei, primul care a spart gheaţa

Noi nu punem mâna în foc pentru justeţea tuturor afirmaţiilor lui Alexandru Tănase. Dimpotrivă, avem şi unele rezerve în anumite chestiuni, cum ar fi, spre exemplu, cele ce ţin de războiul Puterii cu Muruianu. Avem impresia că în acest caz, lupta cu corupţia din Justiţie se confundă pe alocuri cu lupta pentru subordonarea Justiţiei de către Putere. Este mai mult decât îngrijorător şi angajamentul stahanovist al ministrului Tănase de „a da afară 70-80 la sută din judecătorii Curţii Supreme de Justiţie”. Un ministrul responsabil nu poate face asemenea declaraţii într-un stat de drept. Pot fi daţi afară acei judecători care sunt corupţi şi incompetenţi, dar nu cu hurta, nu aşa se face reforma în Justiţie.

Dar asta este pe de o parte. Pe de altă parte însă, ceea ce e de reţinut este că ministrul Justiţiei, atunci când se referă la realităţile din cadrul AIE, spune adevărul. Dincolo de interesele şi calculele pe care le putem bănui că le are făcând aceste declaraţii, ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, a diagnosticat corect principalele vicii de care suferă actuala guvernare: protecţionism, corupţie, lipsă de voinţă politică în promovarea reformelor. De fapt, Alexandru Tănase este primul şi, deocamdată, singurul membru al Executivului, al arcului puterii care demască actuala alianţă de guvernământ ca pe una viciată până-n măduva oaselor de corupţie şi interese mafiote. Prin declaraţiile făcute la Europa Liberă, atenţie, la un post de radio american, Alexandru Tănase dezvăluie concreşterea structurilor puterii la cel mai înalt nivel cu grupurile de afaceri şi interlope. Iată că noi spuneam acest lucru chiar de la instalarea la guvernare a AIE. Mulţi nu ne-au crezut. Acum acelaşi lucrul îl spune un membru al Guvernului, ministrul Justiţiei şi primul adjunct al premierului Filat pe linie de partid, Alexandru Tănase. Nici pe el n-au să-l creadă?

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

P.S.: După apariţia acestui text pe site-ul FLUX, am fost contactat de mai multe persoane care mi-au spus că această ieşire publică a lui Alexandru Tănase ar putea însemna divorţul lui de PLDM şi de Vladimir Filat. Potrivit respectivelor persoane, s-ar putea ca Alexandru Tănase să procedeze la fel cum a procedat şi Vitalie Nagacevschi, care a părăsit partidul premierului Filat, reluându-şi activitatea de avocat şi intrând în cercul de oameni de încredere ai prim-vicepreşedintelui Parlamentului, Vladimir Plahotniuc.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Biroul Naţional de Statistică: Minimul de existenţă a crescut în 2010 cu 15,6 %

Mărimea minimului de existenţă în anul 2010 a crescut în raport cu anul 2009 cu 15,6 la sută şi a constituit în medie pentru o persoană 1 373 de lei. Acestea sunt calculele Biroului Naţional de Statistică (BNS), făcute publice de respectiva instituţie printr-un comunicat de presă.

Valoarea coşului alimentar a crescut cu 9%, iar a celui nealimentar cu 11%

Potrivit BNS, majorarea minimului de existenţă în anul trecut a fost determinată atât de creşterea preţurilor, cât şi de schimbările care au avut loc în structura cheltuielilor de consum ale populaţiei. În special, datorită majorării ponderii cheltuielilor pentru mărfuri nealimentare şi servicii. În medie, valoarea coşului alimentar al minimului de existenţă s-a majorat cu 9%, iar cea a coşului nealimentar cu 11%.

Evoluţia trimestrială a minimului de existenţă în 2010 a înregistrat tendinţe similare cu cele din 2009, excepţie făcând trimestrul II din 2009, când a fost înregistrat cea mai înaltă valoare a minimului de existenţă pe parcursul anului, dat fiind că în această perioadă a fost înregistrat un nivel mai înalt al preţurilor comparativ cu celelalte perioade ale anului.

La oraş nu-i ca la sat

În funcţie de zona de reşedinţă, minimul de existenţă pentru anul 2010 se caracterizează prin valori maxime pentru mediul urban (1 498,1 lei) şi valori minime pentru mediul rural (1 285,2 lei). Acest decalaj este determinat de diferenţele existente în componenţa coşului alimentar, dar şi ale structurii cheltuielilor de consum ale gospodăriilor din mediul urban şi rural.

Pe categorii de populaţie, valoarea maximă a minimului de existenţă revine populaţiei în vârstă aptă de muncă – 1 453,1 lei şi, în special, bărbaţilor – 1 536 de lei. Pentru pensionari, minimul de existenţă a constituit 1184,3 lei şi reprezintă 86,2% din valoarea medie pentru populaţie per total.

Indemnizaţiile lunare pentru copii, mult mai mici decât minimul de existenţă

Minimul de existenţă pentru copii constituie în medie 1 258,1 de lei lunar, cu o diferenţiere a acestui indicator în funcţie de vârsta copilului, de la 498,8 lei pentru un copil în vârstă de până la 1 an şi până la 1 409,3 lei pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7 şi 16 ani. În condiţiile în care indemnizaţiile lunare pentru îngrijirea copiilor până la 3 ani constituie în medie 675,3 lei, pentru persoanele asigurate, aceste plăţi acoperă valoarea minimului de existenţă pentru copiii în vârstă de 1-6 ani, în proporţie de 61,6%. În cazul persoanelor neasigurate, mărimea indemnizaţiilor lunare pentru îngrijirea copiilor (250 lei) asigură doar 23% din necesarul minim pentru copiii din această categorie de vârstă.

Şi pensionarii o duc mai rău

Valoarea medie a pensiei lunare stabilite la 1 ianuarie 2011 a constituit 810,9 lei sau cu 4,6% mai mult comparativ cu anul precedent. Pensia medie lunară acoperă minimul de existenţă pentru această categorie de populaţie în proporţie de doar 68,5%, faţă de 75,8%, cât acoperea în anul 2009.

Veniturile populaţiei, mai mici ca minimul de existenţă

Veniturile disponibile lunare ale populaţiei în anul 2010 au constituit, în medie, 1 273,7 lei pentru o persoană, iar coraportul dintre valoarea acestora şi mărimea medie a minimului de existenţă este de 92,7%, faţă de 98,2% în anul precedent.

Potrivit BNS, salariul mediu lunar pe economie al unui angajat în anul 2010 a constituit 2 971,7 lei sau cu 8,2% mai mare comparativ cu anul 2008, fiind astfel posibilă acoperirea minimului de existenţă pentru populaţia aptă de muncă de 2,1 ori, un pic mai puţin decât în anul 2009, când minimul de existenţă a fost acoperit de 2,2 ori.

Coraportul dintre salariul mediu lunar şi valoarea medie a minimului de existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă diferă în funcţie de activităţile economiei naţionale. Nivelul maxim de acoperire a minimului de existenţă pentru populaţia aptă de muncă a fost atins de salariaţii din sectorul financiar – de 4,4 ori, iar cel minim fiind în cazul salariaţilor din piscicultură, al căror salarii acoperă minimul de existenţă în proporţie de 111,5%, se arată în comunicatul de presă al BNS.

Cum s-ar descurca premierul Filat cu doar 1 373 de lei pe lună?

Urmărind cu atenţie informaţiile şi tabelul prezentat de BNS (pe care le-am reprodus întocmai din comunicatul de presă, doar intertitlurile ne aparţin), putem constata că minimul de existenţă (1 373,4 lei) este mai mare decât veniturile disponibile medii ale populaţiei (1 273,7 lei) şi cu mult mai mare decât valoarea pensiei medii (810,9 lei). Aceasta înseamnă, de fapt, că cea mai mare parte a populaţiei are venituri care nu acoperă nici măcar minimul de existenţă. Spre exemplu, unui bătrân care primeşte o pensie medie i-ar trebui încă vreo 460 de lei ca să-şi asigure minimul de existenţă. Dar ce fac bătrânii care primesc pensia minimă?

Acum rămâne să ne întrebăm pe ce se bazează liderii partidelor guvernamentale, în special premierul Vladimir Filat, care raportează cu orice ocazie, exact ca în vremurile brejneviste, despre îmbunătăţirea situaţiei social-economice din Republica Moldova şi creşterea nivelului de trai? Doar calculele Biroului Naţional de Statistică, care este o instituţie subordonată Puterii, demonstrează contrariul. Concluzia este că guvernanţii, în frunte cu premierul Filat, mint când declară, precum spunea cândva Stalin, că viaţa e mai bună, traiul – mai voios.

Chiar mai rău. În realitate, situaţia este mult mai proastă decât cea reflectată în calculele Biroului Naţional de Statistică. Şi asta pentru că minimul de existenţă calculat nu reflectă nici pe departe cheltuielile reale. Acum câteva luni, expertul economic Valeriu Prohniţchi declara pentru FLUX că metodologia de calculare a minimului de existenţă este destul de dubioasă şi aproximativă, ea rămânând aproape intactă încă din perioada economiei socialiste, probabil cam de pe timpul lui Brejnev, dacă nu chiar al lui Stalin. „În general, nu ştiu în ce măsură ar trebui analizate cifrele respective. Ele nu reflectă, nici pe departe, cheltuielile reale pe care trebuie să le efectueze o persoană, pentru a putea supravieţui. Şi nu am în vedere doar supravieţuirea biologică, dar şi participarea lui firească la viaţa socială, ceea ce înseamnă ziare, cărţi, reviste, teatru etc. Adică, este evident că cheltuielile reale sunt mult mai mari decât cele calculate prin respectiva metodologie”, a declarat Valeriu Prohniţchi.

Expertul economic Valeriu Prohniţchi are dreptate, pentru că anul trecut nici o persoană nu putea să-şi asigure „minimul de existenţă” cu doar 1 373 de lei. Am fi curioşi să-l vedem pe premierul Filat cum s-ar descurca cu doar 1 373 de lei pe lună. Orice om sănătos la cap o să-ţi spună că acest lucru este, pur şi simplu, imposibil. Iată că, în perioada guvernării liberalilor şi democraţilor, în Republica Moldova statisticile mint ca pe timpul lui Stalin. Este adevărat că această metodologie de calculare a minimului de existenţă, la fel de mincinoasă, era folosită şi în perioada guvernării comuniste. Dar atunci măcar discrepanţele dintre minimul de existenţă şi veniturile populaţiei nu erau atât de mari ca în prezent.

Evident, în 2010, valoarea minimului de existenţă a fost mult mai mare decât de 1 373 de lei. Respectiv, nu poţi să afirmi că raportul dintre salariul mediu lunar pe economie al unui angajat şi valoarea medie a minimului de existenţă pentru populaţia în vârstă aptă de muncă ar fi de 204,5%. Însă dacă afirmi asta, înseamnă că manipulezi, ceea ce, de fapt, face Guvernul Filat, inclusiv prin statistici.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

 De ce şi cum a plecat Tănase de la Filat?

Aşa cum era de aşteptat, Alexandru Tănase a părăsit atât Guvernul Filat, în care deţinea funcţia de ministru al Justiţiei, cât şi partidul premierului Filat, PLDM, în care deţinea funcţia de prim-vicepreşedinte. Şi Alexandru Tănase, unul dintre fondatorii PLDM, în general s-a lăsat de politică în favoarea activităţii de judecător la Curtea Constituţională. De ce a plecat Tănase? Probabil, există mai multe motive, unele obiective, altele mai subiective.

Plecarea lui Tănase, un gest calculat din timp

Ca să înţelegem gestul ministrului Justiţiei, trebuie să privim puţin înapoi. Este evident că plecarea lui din politică şi din PLDM a fost o acţiune calculată şi pregătită din timp. Noi am spus că Alexandru Tănase va pleca de la PLDM după ce acesta s-a lansat în critici dure la adresa guvernanţilor într-o emisiune la un post de radio internaţional, difuzată pe 3 aprilie 2011. Atunci, vorbind despre lipsa de progres în promovarea reformelor în Justiţie, Alexandru Tănase, făcea cu ou şi cu oţet actuala guvernare, acuzând-o de lipsă de voinţă politică, de corupţie, de cârdăşie cu structurile criminale. Să reproducem, cel puţin, o parte din acuzaţiile aduse de Tănase guvernării din care făcea şi el parte.

În AIE nu există voinţă politică pentru a lupta cu corupţia

„Eu cred că noi am făcut un pas (este vorba despre reformele din Justiţie – n.n), nu mai mult. Deoarece, pentru a avansa rapid, ai nevoie de o conjunctură şi o voinţă politică, care să dorească acest lucru. Eu cred că noi nu avem această conjunctură şi nu există acea voinţă politică de a schimba fundamental totul în Justiţie. Bun, dacă discutăm – şi în alte domenii”.

Când se va destrăma Alianţa… vom afla multe

„Cred că atunci când se va destrăma Alianţa, lumea va putea vorbi (din context, despre interesele şi sferele de influenţă din cadrul guvernării – n.n.). Acum este riscant. Nu că ar fi un secret, dar şi aşa lucrurile merg prost şi nu ar fi cazul să le complicăm şi noi. Schimbările în Justiţie înseamnă, mai întâi de toate, schimbările de oameni. Nici o lege, oricât de bună ar fi ea, nu-ţi produce un efect, dacă ai un judecător corupt sau incompetent. Nimic n-ai făcut. La capitolul ăsta avem nevoie de o voinţă politică. O să vedeţi în programul de guvernare, la sfârşitul compartimentului, un asterisc aşa micuţ, pe care nu l-a observat nici presa, în care se menţionează că nici o reformă care se face nu poate afecta stabilitatea în funcţie a persoanelor care deja sunt numite. Asta înseamnă că noi facem reforme structurale pe hârtie, dar atâta timp cât oamenii rămân aceiaşi, nu poţi să te mişti înainte. Dacă un ministru poate fi demis, dacă un demnitar oarecare poate fi dat afară, chiar şi abuziv, atunci un judecător nu poate fi nici abuziv destituit”.

Cei care îşi rup cămaşa pe piept pentru reforme, pe la spate, îşi aranjează afacerile

„La nivel parlamentar, ei ştiu exact că toată lumea şovăie, ştiu exact că o bună parte din cei care declară şi îşi rup cămaşa pe piept că sunt gata să facă reforme, în realitate sunt ancoraţi în tot felul de relaţii şi tot felul de angajamente şi obligaţii, pe care nici nu le poţi sesiza. […] Au interes, este foarte uşor şi este foarte bine să-ţi promovezi o afacere, când ai un judecător în buzunar. Eu vreau să vă spun că este mult mai avantajos să ai trei judecători, decât să-ţi faci un business, să-ţi deschizi un magazin sau un restaurant. Este mult mai profitabil. Şi mai bănos lucrul ăsta. Cu mult mai puţine riscuri. Lumea cunoaşte chestia asta. Sumele de bani şi circuitul, care este în tot sistemul ăsta, este unul impunător”.

„Este o singură soluţie, ca toţi actorii politici să se angajeze în reformarea Justiţiei. Atunci când ministrul Justiţiei merge şi încearcă să lupte cu ei, iar pe la spatele meu jumătate din colegi se şuşotesc şi îşi aranjează afacerile, nimic nu se va schimba. Asta este realitatea. Lucrul ăsta, anul trecut, cu o jumătate de voce l-am declarat şi cadrul fostei majorităţi, şi în cadrul mai multor foruri de discuţii politice. Nu merge figura, fraţilor. Nu se va schimba nimic.

Eu înţeleg că este foarte convenabil să ai o sperietoare, să o scoţi când îţi convine ţie, dar pe la spate să-şi aranjeze toţi dosarele, interesele ş. a. m. d. Şi culmea este că lucrurile astea sunt cunoscute. Atunci când se va ajunge la un moment când absolut nimeni nu va mai pune mâna pe telefon şi nu va încerca să-ţi rezolve problemele recurgând la serviciile unui sau altui judecător şi când angajamentul de a da afară pe toţi cei care sunt analfabeţi, corupţi va fi unul absolut de nezdruncinat, eu vreau să vă spun că atunci cei care vor rămâne în sistem vor accepta noile valori, valorile normalităţii ”.

Una rece, alta caldă

După această serie de acuzaţii aduse guvernanţilor, era mai mult decât clar că Tănase va pleca de la PLDM, formaţiunea politică cu cea mai mare pondere în arcul guvernamental, respectiv, cea mai responsabilă de calitatea guvernării. Dar iată că Alexandru Tănase nu a plecat, pur şi simplu, aşa cum ar fi făcut-o un politician care a ajuns în dezacord cu politica promovată de partidul său sau un ministru care nu se mai regăseşte într-o garnitură guvernamentală. Nu, Alexandru Tănase a plecat, dar nu de tot, ci a plecat într-o altă funcţie, în cea de judecător la Curtea Constituţională. Pentru că iată, vineri, 8 aprilie 2011, la o distanţă de doar 5 zile de la avalanşa de acuzaţii aduse AIE 2, Cabinetul Filat îl numeşte pe Tănase în funcţia de judecător CC. Peste o zi, duminică, Alexandru Tănase participă la congresul PLDM, unde anunţă public că îşi depune carnetul de membru de partid. În mod surprinzător, la congresul PLDM, Alexandru Tănase nu a avut de reproşat nimic guvernării: nici majorităţii parlamentare şi nici Guvernului Filat. Ba, dimpotrivă, Alexandru Tănase le-a vorbit aproape mieros deja foştilor săi colegi de partid.

Un judecător la Curtea Constituţională, cu sufletul şi cu inima alături de PLDM?

Ca să vă convingeţi că este anume aşa, reproducem spiciul lui Al. Tănase.

„Domnule prim-ministru, stimaţi colegi, Sunt onorat să fiu astăzi aici cu dumneavoastră. Am să mai repet o frază care a fost spusă zilele acestea: nu este cea mai fericită zi din viaţa mea, deoarece astăzi, de fapt, prin decizia mea, eu, într-un fel, îmi închei activitatea politică. Este o decizie conştientă. O fac cu împăcare de inimă şi sunt convins că lucrurile la noi în ţară vor merge într-o direcţie bună, într-o direcţie pozitivă. Am fost în activitatea politică de la vârsta de 18 ani de zile, când am început colectarea semnăturilor pentru decretarea limbii române ca limbă de stat. Am fost în societatea civilă după 2001 şi activ am promovat mesaje şi acţiuni pentru ca deraierea de la normele democratice să nu fie una totală. Din 2007 sunt împreună cu dumneavoastră, când am început activitatea politică propriu-zis, când împreună cu domnul Filat am mers în campania pentru alegerile de la Primăria municipiului Chişinău şi unde am obţinut un rezultat bun, cred eu, pentru condiţiile şi situaţia care era atunci. Astăzi avem o cu totul altă ţară, ceea ce înseamnă că efortul pe care l-am depus noi, cu toţi împreună, nu a fost unul în zădar. Avem pluralism politic, avem o ţară guvernată de o coaliţie democratică majoritară, avem libertatea de expresie, nu mai trăim într-un stat poliţienesc, ceea ce înseamnă că nici o picătură din energia pe care am vărsat-o pe altarul democraţiei nu s-a pierdut în zadar. Îmi depun astăzi demisia din funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului şi sigur că îmi încetez şi calitatea de membru al PLDM, deoarece legea nu permite ca funcţia de judecător la Curtea Constituţională să fie combinată cu o funcţie sau cu activitatea politică. Dar şi în această înaltă funcţie, mereu voi promova aceleaşi idealuri care mi-au fost inoculate de mic copil: libertatea, democraţie şi adevăr.

Spuneam că legea nu permite combinarea activităţilor politice cu statutul de judecător la Curtea Constituţională, în schimb, nici o lege, niciodată, nu-mi va interzice să fiu cu sufletul şi cu inima alături de dumneavoastră, stimaţi mei colegi”.

Înduioşător până la lacrimi acest spici de rămas bun, de adio. Mai că îţi vine să crezi că l-a rostit nu Alexandru Tănase la congresul PLDM, ci un Don Alejandro dintr-o telenovelă mexicană, pe care, iată, soarta nemiloasă l-a despărţit de iubita lui, aşa cum funcţia de judecător la Curtea Constituţională l-a despărţit pe Tănase de dragostea sa liberal-democrată.

Alexandru Tănase, iarăşi schimbă macazul

Dar, iaca na surpriză. A mai trecut o zi după congresul PLDM şi luni, 11 aprilie, Alexandru Tănase s-a apucat iarăşi să critice guvernarea, într-o emisiune TV. Întrebat dacă a avut sau nu sprijinul colegilor săi de partid în promovarea reformelor din Justiţie, Tănase a răspuns: „Formal, declarativ, am avut un sprijin în ceea ce facem noi, dar, la modul practic, reformele în Justiţie nu au fost sprijinite şi cu cred că ar fi fost sprijinite dacă rămâneam în continuare în funcţia de ministru al Justiţie. Cred că succesorul meu va avea mai mult sprijin decât am avut eu, cred că el nu va crea disconfort nimănui, cu prea multe discursuri publice şi declaraţii politice”.

Problemele ireconciliabile dintre Tănase şi Filat

Tănase nu a vrut să spună cine era deranjat de declaraţiile făcute de el, dar este de înţeles că e vorba de premierul Filat. Ca mai jos să adauge: „Aşa cum văd eu (reformele în Justiţie – n.n.) nu se poate, dar aşa cum se poate, nu vreau eu. Am discutat cu primul ministru şi a fost solicitarea mea. […] Am discutat cu primul ministru acest subiect şi i-am spus clar că uite cred că este bine ca şi acolo să avem capacitate, şi acolo este bine să se vină cu puţin sânge proaspăt, să înviorăm şi această instituţie. I-am prezentat primului ministru toate aceste argumente, i-am expus motivele pentru care eu vreau să plec, să părăsesc funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului şi funcţia de ministru al Justiţiei. Am avut o discuţie la acest subiect şi am căzut de acord că aceasta este o soluţie potrivită.

Noi am parcurs împreună cu domnul Filat o cale complicată, începând de la proteste stradale, 7 aprilie, alegerile anticipate. Şi sigur că nu mă voi deda la critici, nu cred că asta ar fi corect, cel puţin, nu cred că asta m-ar caracteriza. Un lucru pot să vă spun: sunt anumite probleme, subiecte şi situaţii pe care le vedem diferit şi viziunile fiind, cred eu, asupra unor probleme ireconciliabile”.

Tănase îl acuză pe Filat că a institut un sistem autoritar

Tănase nu a spus care sunt chestiunile ireconciliabile care l-au despărţi de PLDM şi de liderul acestuia, premierul Filat. În schimb el făcut o caracterizare succintă a regimului Filat şi a situaţiei din PLDM: „Eu sunt convins că este imposibil ca într-un sistem autoritar să construieşti o economie prosperă, este imposibil să creezi ceva. Eu sunt categoric împotriva motivaţiei negative, manipulării şi multe, multe altele lucruri care sunt în jurul nostru, din păcate.

Dar, revin la sistemul nostru politic, nu vreau să mă referi la PLDM, în particular, că nu asta este, de fapt, problema cea mare. Este o problemă de sistem. Partidele sunt, de fapt, elementele fundamentale ale unui sistem politic, democratic. Şi atunci când în interiorul partidelor politice nu există un sistem decizional democratic, atunci când membrii de partid află despre evenimente majore în viaţa partidului de pe internet, din conferinţă de presă, lucru acesta denaturează esenţa formaţiunii. Şi mai ales, o asemenea formaţiune, dacă ajunge să fie la guvernare, ea nu poate crea nimic altceva decât ceea ce a creat pe interior (adică un sistem autoritar – n.n.). Şi într-un fel, am dat jos un regim, am obţinut altul, care are alte feţe, altă retorică, dar, din păcate, nu se schimbă toate practicile. Şi oamenii ne reproşează asta. Aşteptările au fost mari, schimbările nu survin. Domnule, de ce nu se schimbă nimic?

Eu cred că noi trebuie să rupem acel cerc vicios actual de finanţare a partidelor politice. Mie îmi pare foarte rău că în calitate de ministru al Justiţie am acceptat acea idee care a fost în AIE 1 de a amâna finanţarea de la Bugetul de Stat a partidelor politice. Partidele sunt instituţii democratice fundamentale şi ele trebuie să fie plătite de la Bugetul de Stat ca să nu existe o persoană care săi poată să-i reproşeze oricui: să-ţi faci propriu tău partid, să ţi-l plăteşti şi mai departe ai să iei decizii cum vrei. Dar există în foarte multe formaţiuni lucrul acesta. Cel care finanţează partidul are şi puterea de a lua decizii în partid. Şi aceasta este o situaţie pe care o avem de 20 de ani”, a spus Tănase în cadrul emisiunii televizate de luni.

De la Bulă la Tănase

Declaraţii lui Tănase, mai întâi criticând guvernarea la un post de radio internaţional, după care lăudând-o la congresul PLD, după care din nou criticând-o în cadrul unei emisiuni TV, aminteşte de un celebru banc despre politica internă şi politica externă.

Tovarăşa învăţătoare l-a dat afară din clasă pe Bulă după ce acela a spus o poezie. Tot plimbându-se pe coridoare, Bulă se întâlneşte cu directorul şcolii, care îl întreabă: „De ce nu eşti la ore, Bulă?”. La care Bulă îi răspunde: „Păi, tovarăşe director, m-a dat afară tovarăşa profesoară”. „Dar de ce te-a dat afară tovarăşa profesoară?” întreabă directorul. „Pentru că am spus o poezie, tovarăşe director”, răspunde Bulă. „Ai fi spus vreo porcărie, Bulă, de te-a dat afară tovarăşa profesoară”, constată directorul. „Ba nu, răspunde Bulă, am spus o poezie patriotică!”. „Ce poezie ai spus, măi Bulă?” întreabă curios directorul. Şi Bulă recită: „România-i ţară mare/ Şi are canal la mare,/ Şi se plimbă cu vaporul/Ceauşescu şi poporul”. „Frumoasă poezie, patriotică poezie, îmi place, măi Bulă. Cum a putut tovarăşa profesoară să te dea afară? Hai să vorbim cu ea”, spune directorul. În clasă însă, învăţătoarea se explică: „Tovarăşe director, l-am dat afară pe Bulă pentru că a recitat o porcărie de poezie, în care îşi bate joc de poporul României socialiste şi de conducerea ei de stat şi de partid”. „Ba nu, insistă directorul, poezia este una patriotică, care aduce laude ţării, poporului şi conducătorului. Ia recită, măi Bulă, poezia!”. Bulă, fiind strâns cu uşa, recită poezia pentru care a fost dat afară: „România-i ţară mare/ Şi are canal la mare,/ Şi se plimbă cu bărcuţa/Ceauşescu şi Lenuţa”. „Cum aşa, Bulă? se revoltă directorul. În coridor mi-ai spus o poezie, iar aici, în clasă, spui cu totul alta?”. La care Bulă răspunde cu seninătate: „Păi, tovarăşe director, una este politica internă şi alta este politica externă!”.

Acesta e bancul. Asemenea lui Bulă, face şi Alexandru Tănase: la PLDM vorbeşte de bine guvernarea, iar în afara acestuia – o critică. Iar delegaţii la congresul PLDM aplaudă frenetic.

Dar să lăsăm bancurile şi glumele la o parte. Să încercăm să vedem care sunt dedesubturile divorţului dintre Tănase şi Filat.

Reformele din Justiţie, doar un pretext

Este greu de crezut că Alexandru Tănase a părăsit PLDM şi, mai ales, funcţia de ministru doar pentru că nu se bucura de sprijinul colegilor săi de la guvernare în promovarea reformelor în Justiţie. Că Tănase a vrut să reformeze sistemul, iar Filat, şi nu doar Filat, dar şi Lupu cu Plahotniuc, poate mai puţin Ghimpu, nu au dorit, este adevărat. Dar asta este totuşi insuficient pentru că Alexandru Tănase să se lasă de fotoliul ministerial. Dacă lipsa de progrese în reformarea Justiţiei ar fi fost adevărata cauză a plecării lui Tănase, atunci scandalul trebuie să se fi produs nu acum, ci măcar un an în urmă, Tănase trebuia din start să bată în clopote, alertând întreaga societate că reforma Justiţiei este torpilată. Aşa că chestia cu reformele care trenează a fost doar un pretext, adevăratele motive sunt altele.

Adevărate motive ale plecării lui Alexandru Tănase de la PLDM sunt altele. El, pur şi simplu, a fost marginalizat şi îndepărtat de la luarea deciziilor în cadrul Guvernului şi partidului de către Vladimir Filat. Incontestabil, Alexandru Tănase este mult mai inteligent şi mai bine pregătit profesional decât Vladimir Filat şi probabil nu a acceptat umilinţa de a se afla în umbra unui filfizon semidoct ca Vladimir Filat. Mai ales dacă ne imaginăm că Filat i-o fi zis lui Tănase, atunci când acesta o fi venit cu vreo iniţiativă: „Să-ţi faci propriul tău partid, să ţi-l plăteşti şi mai departe ai să iei decizii cum vrei”. Dar dacă ne mai gândim că însuşi Alexandru Tănase este un personaj care nu este lipsit de orgolii şi veleităţi, atunci înţelegem că acesta nu avea cum sta în continuare alături de un Filat, pentru care Voronin şi Putin sunt modele de urmat.

Funcţia de judecător la CC în schimbul tăcerii

Ca să nu se ajungă la scoaterea gunoiului liberal-democrat din casă, la certuri publice, Tănase şi Filat au ajuns la o înţelegere mutuală: divorţul amiabil. Ca recompensă pentru că pleacă fără scandal, lui Tănase i s-a propos sau poate el a cerut o sinecură, postul de judecător la Curtea Constituţională: salariu bun, post prestigios şi puţine bătăi de cap. În rest, faceţi măcar borş cu guvernarea voastră.

De ce trebuie să regretăm plecarea lui Tănase

Cred că trebuie să regretăm plecarea lui Tănase din cadrul Guvernului şi PLDM. După ce a plecat de la PLDM şi din Parlament Vitalie Nagacevschi, Tănase era unul dintre puţinii care înfrâna cât de cât ambiţiile şi apucăturile dictatoriale ale premierului Filat. Acum nu ştiu dacă a mai rămas cineva care îşi asumă riscul să-l contrazică, oricât de uşor, pe premier.

Alexandru Tănase, o conştiinţă fără caracter

Cred că trebuie să regretăm şi faptul că Tănase a acceptat târgul cu Filat, consimţind să meargă la Curtea Constituţională. Dacă nu a dorit, asemenea lui Nagacevschi, să se compromită în continuare cu actuala guvernare, să-şi terfelească imaginea publică, trebuia nu doar să plece, dar şi să demaşte guvernarea de care s-a desolidarizat. Păcat că lui Tănase nu i-a ajuns curaj să spună adevărul până la capăt despre caracterul clientelar, corupt şi autoritar al actualei guvernări. Alexandru Tănase a luptat împotriva guvernării comuniste, dar a abdicat în faţa guvernării liberal-democrate, chiar dacă aceasta, aşa cum spune chiar el, perpetuează practicile comuniştilor. Păcat.

Fiind conştient de ceea ce se întâmplă şi nefiind un nemernic nesimţit ca alţii, Tănase s-a retras, nedorind, aşa cum am spus, să se compromită iremediabil, nedorind să mai servească minciuna şi nedreptatea, dar nu a avut curaj să meargă mai departe, să lupte împotriva minciunii şi a nedreptăţii. El a ales să se retragă din politică, asigurându-şi o carieră liniştită în jurisprudenţă. Adică, Alexandru Tănase este o conştiinţă fără caracter.

S-ar putea ca într-o zi, privind la bufonada din politica moldovenească, domnul judecător al Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, să constate că îmbătrâneşte plictisindu-se.

Sergiu PRAPORŞCIC,  FLUX 

Unii directori de opinie, care până mai adineauri ne-au umplut sufletele de verde şi ne-au explicat în termeni populari şi în limbaj mustos, de ce este musai să ne lăsăm conduşi de un anumit partid şi de un anumit lider de partid, fără de care nu avem nici o şansă de supravieţuire, acum se arată profund dezamăgiţi şi au nostalgia paradisului pierdut. Nu că şi-ar face mea culpa, dar, iată, constată ei, lumea se teme să mai iasă de prin case după lăsarea serii, cuprinsă de frică şi deznădejde. Ar trebui să citim printre rânduri că, pe timpul guvernării comuniste, era mai multă siguranţă şi mai puţină frică în oameni?

Dar trebuie să le dăm dreptate acestor lideri de opinie. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că are de ce să ne apuce frica. Criminalitatea a crescut alarmant în ultima perioadă. Nu este doar senzaţia noastră subiectivă. O spun datele statistice şi nu avem nici un motiv de a bănui că ar fi trucate sau exagerate. Dimpotrivă, aceste date ar putea fi mai mici în raport cu realitatea, pentru că ele iau în calcul doar infracţiunile care au fost înregistrate şi contabilizate. Astfel, în 2010, potrivit Biroului Naţional de Statistică (BNS), numărul infracţiunilor comise în Republica Moldova a crescut cu peste 30 la sută faţă de anul 2009. „Conform informaţiei Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2010 au fost înregistrate 33,4 mii de infracţiuni sau cu 30,2% mai mult faţă de anul precedent, iar faţă de anul 2006 nivelul infracţionalităţii a crescut cu 34,9%. Din totalul infracţiunilor, 67% au fost înregistrate în localităţile urbane. În medie, la 10 mii de locuitori, în anul 2010 revin 93 de infracţiuni faţă de 69 de infracţiuni în anul 2006”, se arată în raportul BNS.

Crime care au bulversat societatea

Şi mai îngrijorător este faptul că a crescut numărul infracţiunilor grave, a crimelor comise cu o deosebită cruzime. Dublul asasinat care a avut loc în orăşelul Durleşti, la 1 aprilie curent, chiar lângă mănăstirea „Sfântul Andrei” din localitate, a şocat prin ferocitatea sa. Moartea celor doi tineri a zguduit întreaga republică, iar întrebarea pe care ne-o punem cu insistenţă este dacă mai putem vorbi în general despre siguranţa noastră, a copiilor noştri şi dacă nu cumva infractorii fac legea în ţară.

Din păcate, cazul nu este singular, iar poliţiştii au găsit similitudini cu omorul dublu comis în septembrie 2010, în preajma oraşului Ialoveni. Un bărbat şi o femeie au fost găsiţi atunci fără suflare, în câmp deschis, lângă un automobil. Ca şi tinerii de la Durleşti, aceştia fuseseră împuşcaţi. Un alt caz similar, care s-a produs în raionul Nisporeni, a fost pus pe seama unui suicid, deşi lucrurile nu par să fie prea clare şi univoce.

Şi am putea continua enumerarea, printre cele mai oribile crime fiind încă un dublu asasinat, care s-a întâmplat tot la Durleşti, în iulie 2010, când un cuplu de 55 şi respectiv 59 de ani a fost omorât prin strangulare, înainte de aceasta fiind torturaţi cu sadism, cu un fier de călcat încins. Un bărbat a fot omorât în barul din satul Grozeşti, raionul Nisporeni, în aprilie trecut, de Paştele Blajinilor, acesta fiind chiar fratele comisarului de poliţie al raionului. Dacă vă amintiţi, la domiciliul presupusului asasin, Adrian Nichifor, a fost găsit un arsenal de 119 arme de foc, pe care acesta le deţinea în mod legal. Ar mai fi de amintit şi asasinarea directorului companiei Basarabia-Vin, care a fost omorât în plină stradă, dar şi explozia care s-a produs în centrul capitalei, cu aproape doi ani în urmă, de hramul oraşului. Şi acestea sunt doar câteva dintre cazurile mai răsunătoare, care au bulversat opinia publică. Acestea, dar şi alte crime, mai puţin mediatizate, dar nu mai puţin odioase, ne duc cu gândul la o perioadă mai veche de înflorire a criminalităţii, pe care o crezusem demult apusă.

Reforma lasă Internele fără colaboratori experimentaţi

Actuala guvernare ne-a promis un trai mai bun, libertate, siguranţă, reforme democratice. Dar am ajuns să trăim într-un stat criminalizat, iar reformele par să se facă dor în vorbe şi în interesul potentaţilor zilei. Ceea ce se încearcă a se numi reforme la Ministerul de Interne, de exemplu, este calificat de unii reprezentanţi ai sistemului drept răfuială şi încercare de a-i elimina din structura respectivă pe cei incomozi regimului. Se ştie deja că aproximativ 650 de poliţişti şi-au depus cererile de demisie, majoritatea dintre aceştia anume pentru a nu cădea sub incidenţa unor modificări legislative adoptate recent de Guvern, potrivit cărora vor fi lichidate mai multe facilităţi sociale de care au beneficiat poliţiştii. Astfel, aceştia se vor putea pensiona doar după 25 de ani de activitate în organele de poliţie şi nu după 20, aşa cum a fost până acum. Poliţiştii care au deja 20 de ani de muncă vor să se pensioneze acum, până când modificările nu au fost adoptate şi de Parlament, deoarece în acest caz ei mai beneficiază şi de un adaos la pensie de trei procente, pentru fiecare an lucrat.

Purtătorul de cuvânt al MAI, Chiril Moţpan, a recunoscut că pleacă o parte dintre cei mai experimentaţi poliţişti. „Este clar că sunt oameni profesionişti, care îşi cunosc meseria, dar aceasta nu înseamnă că se slăbeşte într-un fel activitatea Ministerului, pentru că în locul lor vin alte persoane, tot atât de profesioniste”, a precizat el pentru un post de televiziune.

Cine vrea să plece, să plece…

Totodată, Mihail Laşcu, preşedintele Sindicatului „Demnitate” ne-a informat că de dreptul de a pleca s-ar putea folosi mult mai mulţi poliţişti, numărul angajaţilor Ministerului de Interne care întrunesc toate condiţiile, potrivit legii precedente cu privire la pensionare, fiind de peste două mii. Însă aceasta nu înseamnă că toţi vor face uz de acest drept, decizia le aparţine, a precizat Laşcu. Propunerea sindicatului ca trecerea la noile prevederi legislative să se facă treptat, fără a fi afectaţi cei care mai au doar cinci ani până la pensie, nu a fost acceptată la nivel de Legislativ.

Pe de altă parte, premierul Vladimir Filat nu pare să fie prea impresionat de aceste plecări masive, el învinuindu-i pe respectivii poliţiştii de faptul că ar vrea să blocheze reforma pornită în cadrul Ministerului de Interne. „Cine vrea să plece, nu are decât. Rămân locuri pentru alţii”, a spus Filat, sigur fiind că aceşti „alţii” fac deja coadă la uşa instituţiei.

În acelaşi timp, angajaţii MAI care au vrut să protesteze, pe data de 10 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, şi-au amânat acţiunea, din cauza presiunilor exercitate de conducerea ministerului, aşa cum au spus ei. Aceştia au mai afirmat că au fost ameninţaţi chiar cu intentarea unor dosare penale.

Reforma sporeşte criminalitatea?

Optimismul premierului liberal-democrat nu este împărtăşit de prea multă lume, iar reforma iniţiată la Interne este criticată chiar de unii foşti colegi de-ai săi de partid, care cunosc destul de bine domeniul. Astfel, fostul membru PLDM, avocatul Vitalie Nagacevschi, a afirmat, într-o emisiune la PublicaTV, că nivelul criminalităţii a crescut alarmant în ultima perioadă şi din cauză că mulţi angajaţi experimentaţi au plecat din structura respectivă, inclusiv, în urma reformelor din cadrul instituţiei. „La începutul anilor 2000, comuniştii, când au venit la guvernare, au arestat reprezentanţii lumii interlope. Şi aceşti reprezentanţi au fost condamnaţi la termene între şase şi zece ani privaţiune de libertate. Actualmente, ei şi-au ispăşit pedeapsa şi au ieşit din închisori”, a precizat avocatul.

Cele spuse de Nagacevschi au fost reiterate de către directorului Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, Teo Cârnaţ, acesta acuzând lipsa de strategie în reforma Ministerului de Interne. „Au crescut în ultimul timp crimele deosebit de grave şi acest fapt are legătură directă cu reforma din MAI. Asta deoarece cei mai buni specialişti în domeniu se pensionează din cauza proastei reforme care se face în cadrul ministerului. Au plecat persoane care au lucrat în acest sistem ca profesionişti 15, 20, 25 de ani şi pe care se baza tot sistemul de descoperire a infracţiunilor grave şi deosebit de grave”, este de părere Teo Cârnaţ.

Descindere cu împuşcături la Ştefan Vodă

Şi mai grav, dar şi periculos, pare să fie cazul care s-a întâmplat în seara de 11 aprilie, când un colaborator al Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a fost împuşcat în cap, în timpul unei misiuni de serviciu. Incidentul este deosebit de primejdios prin consecinţele pe care le poate avea, or, acesta a fost urmat de numeroase declaraţii controversate şi contradictorii ale structurilor de forţă implicate în acest caz.

Astfel, potrivit Centrului Anticorupţie, crima s-a produs în momentul în care colaboratorii CCCEC efectuau o percheziţie la domiciliul unui presupus membru al unei grupării criminale, bănuite de contrabandă în proporţii deosebit de mari şi făcea parte dintr-o operaţiune mai amplă, percheziţia fiind autorizată de judecătorul de instrucţie. „În momentul percheziţiei, una dintre persoanele aflate în casă a ieşit înarmată cu un pistol, păstrat legal, şi a efectuat mai multe împuşcături în direcţia colaboratorilor CCCEC, rănindu-l grav pe ofiţerul de intervenţie operativă. Precizăm că, ofiţerul CCCEC era echipat corespunzător, cu toate semnele distinctive, iar în momentul intrării în casă s-a prezentat”, se spune în comunicatul oficial al Centrului. Potrivit directorului adjunct al Direcţiei Generale urmărire penală a CCCEC, Bogdan Zumbreanu, asemenea cazuri nu au mai avut loc în ultimii aproximativ 9 ani.

Victor Busuioc – victimă sau infractor?

A doua zi, pe data de 12 aprilie, Victor Busuioc, cel care se bănuieşte că a tras în ofiţerul CCCEC, a fost eliberat din arest de către procurorii Procuraturii Ştefan-Vodă, acesta urmând să fie cercetat în stare de libertate. Ulterior, el a făcut un şir de declaraţii pentru o instituţie media, afirmând că s-a aflat în legitimă apărare, pentru că a crezut că ar fi vorba de nişte tâlhari care i-au pătruns cu forţa, noaptea, în locuinţă. El i-a acuzat pe colaboratorii Centrului de faptul că ar fi fost în stare de ebrietate, că nu s-au legitimat şi că l-ar fi luat la bătaie pe feciorul său. Din declaraţia CCCEC, înţelegem că Victor Busuioc a tras în colaboratorii de la Anticorupţie, în timp ce aceştia efectuau percheziţia. Pe când declaraţiile bănuitului sunt confuze şi contradictorii. Acesta ba spune că a tras în respectivul ofiţer în timp ce acesta îl urmărea, înţelegem că în afara casei, ba zice că a tras, apoi a ieşit pe uşa din dos. Cităm din declaraţia publicată în jurnal.md, ca să judecaţi şi dumneavoastră: „Am ajuns până la colţ şi când am întors capul, am văzut o persoană cu mască în cap, care mă urmărea. Am ridicat pistolul şi, aşa, să-l sperii, am tras să se oprească. Am închis soţia în baie. După ce am tras, persoana continua să împuşte şi mă urmărea. Fiind dezbrăcat, am ieşit prin partea din dos a casei, am alergat în grădină şi m-am dus la vecini şi am sunat la poliţie”. Şi totuşi, mai întâi a tras, apoi a fugit, ori invers?

Totodată, Centrul Anticorupţie precizează că acţiunea nu s-a desfăşurat noaptea, ci în timp de zi (ora 21.00), iar ofiţerii nu se aflau în stare de ebrietate şi nu au comis nici un abuz, aceştia prezentându-se ca angajaţi ai Centrului.

Grăniceri în rol de poliţişti

Schimbul de declaraţii care a urmat între CCCEC şi Serviciul de Grăniceri, nu poate să provoace decât stupoare şi să ne indice că ceva este putred de tot şi deja urât mirositor în Danemarca lor. Ce amestec are în toată această tărăşenie Serviciul Grăniceri, o structură subordonată deocamdată Guvernului, dar care urmează să treacă, potrivit concepţiei de reformare, în subordinea ministerului de Interne şi condusă, până nu demult, de Alexei Roibu, actualul ministru de interne? Serviciul Grăniceri a menţionat, într-un comunicat de presă, că doi colaboratori ai săi sunt audiaţi în dosarul respectiv, în calitate de martori, explicând prezenţa lor la locul faptei prin aceea că bărbatul care a tras în ofiţerii CCCEC ar fi telefonat la unitatea de gardă a Serviciului Grăniceri, pentru a cere ajutor.

Stranie situaţie, pentru că în declaraţia făcută pentru presă Busuioc afirmă că a alergat la vecini, de unde a sunat la poliţie, cum, de fapt, este firesc în asemenea situaţie. Dar dacă Serviciul Grăniceri nu minte, ne întrebăm şi noi, de ce o fi sunat omul respectiv la unitatea de gardă a Grănicerilor, care, chipurile, nu are nici în clin, nici în mânecă cu toată povestea, şi nu la poliţie? Să fie totuşi vorba despre o relaţie mai specială? Iată ce se spune în declaraţia Serviciului Grăniceri: „La 11 aprilie curent, în jurul orelor 22.05, unitatea de gardă a Pichetului de grăniceri „Tudora” a recepţionat un apel telefonic prin care s-a solicitat ajutor de către un localnic a satului Tudora, prezentându-se Victor Busuioc. Din spusele acestuia, în locuinţa sa au intrat persoane necunoscute în cagule şi înarmate, deschizând focuri de armă.

Reieşind din competenţa activităţii Serviciului Grăniceri, şeful pichetului a contactat poliţistul de sector şi s-a deplasat în componenţa grupei mobile a pichetului la faţa locului. În proximitate de locuinţa solicitantului se afla poliţistul de sector şi alţi colaboratori ai CCCEC, care desfăşurau o operaţiune specială. În rezultatul circumstanţelor apărute, ofiţerii CCCEC au solicitat ca doi colaboratori ai Serviciului Grăniceri să fie audiaţi în calitate de martori”.

Din declaraţie nu este prea clar dacă poliţistul de sector se afla la faţa locului pentru că i-au telefonat grănicerii sau venise ceva mai devreme la locul unde se aflau „şi alţi colaboratori ai CCCEC”?

Vizavi de acest comunicat, CCCEC a precizat că şi un colaborator al Serviciului Grăniceri a fost reţinut, împreună cu alte 9 persoane, pentru complicitate în comiterea contrabandei. Cine are dreptate, totuşi, pentru că este o diferenţă între calitatea de martor şi cea de bănuit?

Contrabandişti sub protecţia structurilor de stat?

Lucrurile nu se opresc aici iar acuzaţiile care vin dinspre Centrul Anticorupţie sunt şi mai grave, ele vizând angajaţi ai unor structuri de stat care ar proteja actele de contrabandă. Dosarul de la Ştefan Vodă nu poate fi finalizat şi din cauza implicării unor persoane din structuri de stat, a declarat directorul adjunct al Direcţiei Urmărire Penală din cadrul CCCEC, Bogdan Zumbreanu, în cadrul unei emisiuni la Publika TV. Zumbreanu a dat asigurări că acest caz va fi dus până la capăt, iar membrii grupării nu vor reuşi să scape, aşa cum au scăpat în alte cazuri în care au fost implicaţi până acum. El a mai menţionat că nu este pentru prima dată când are loc o descindere la locuinţa respectivă, iar persoanele interogate în acest dosar ar fi recunoscut că le-au plătit pentru protecţie unor angajaţi de la postul vamal Tudora. Reprezentantul CCCEC a mai afirmat că din gruparea de la Ştefan Vodă ar face parte şi un fost angajat al Ministerului de Interne.

Reglări de conturi între structurile de forţă?

După toate aceste declaraţii şi după ce CCCEC şi-a exprimat nedumerirea în legătură cu eliberarea celui care se presupune a fi vinovat de rănirea ofiţerului, iată că Procuratura Generală a decis să preia urmărirea penală în acest caz. „La această etapă, pentru a evita prejudicierea cauzei penale şi a păstra integritatea probatoriului, procurorii au dispus reţinerea preventivă a bărbatului care a împuşcat un ofiţer”, informează PG. Fără nici o aluzie, precizăm doar că şi CCCEC, şi PG au revenit, în urma partajului în cadrul AIE, Partidului Democrat. Ministerul de Interne, unde urmează să fie încorporat şi Serviciul Grăniceri, este condus de către un ministru numit de PLDM. Din tot acest ping-pong al declaraţiilor care, probabil, va continua, putem constata că între cele două structuri, Serviciul Grăniceri şi Centrul Anticorupţie, s-a declanşat un adevărat război, purtat deocamdată doar prin intermediul serviciilor de presă. S-ar putea însă, să asistăm în continuare la reglări de conturi drastice între structurile de forţă aflate, trebuie să menţionăm acest fapt, sub oblăduirea unor formaţiuni politice aflate în concurenţă acerbă în lupta pentru dominaţia absolută. Într-o astfel de situaţie, criminalii ar putea să stea fără grijă, că cine să se ocupe de ei.

Şi ne întrebăm dacă nu cumva reformarea Ministerului de Interne, dar şi a altor structuri, nu se va reduce doar la lipsirea angajaţilor de înlesnirile de care s-au bucurat până acum, iar tot tărăboiul nu a fost pornit doar pentru că un anumit politician ar vrea să aibă adunate la un loc, sub aceeaşi căciulă, mai multe structuri de forţă, pentru a-şi putea desfăşura nestingherit activitatea?

Ioana FLOREA, FLUX

Mariajul PLDM-AMN, o căsnicie atât din calcul, cât şi din dragoste

AMN a fuzionat cu PLDM sau, cum spunea Iurie Roşca, Cartea Galbenă a Corupţiei a fuzionat cu Cartea Verde a Corupţiei. Ce înseamnă asta, de fapt? Că nomenclaturiştii, mafioţii, hoţii, corupţii, profitorii de ieri au aderat la mai tinerii lor colegi, oligarhii, interlopii, contrabandiştii, borfaşii de astăzi? Să înţelegem că s-au contopit în una două generaţii de animalus politicus moldaviensis: una care vine din structurile pe partid şi de securitate din perioada sovietică şi alta care s-a lansat mai târziu, în anii tulburi ai tranziţiei, dar tot sub patronajul KGB-ului de altă dată?

Filat subscrie declaraţiei că Urechean i-ar fi vândut lui Lupu postul de procuror general

Mariajul lui Filat cu Urechean este unul pornit din interes, mai puţin din dragoste curată, ci dintr-o dragoste din calcul. Nu a mers chiar totul bine chiar de la început. Ba mai rău, iniţial, când încă era în Parlament, fiind parte a AIE 1, Urechean filtra mai mult cu cei de la PD, cu Marian Lupu, mai bine zis cu Vladimir Plahotniuc. Să ne aducem aminte de târgul făcut cu postul de procuror general, care, în urma partajării funcţiilor în alianţa de guvernământ, încă în 2009, i-a revenit AMN-ului. Cam peste un an, Sergiu Mocanu a declarat că Urechean i-a vândut lui Plahotniuc postul de procuror general contra a 2 milioane de euro şi că Valeriu Zubco este, de fapt, omul lui Plahotniuc, nu al lui Urechean. Această declaraţie a provocat mare tărăboi atunci, inclusiv a stârnit şi un fel de gelozie din partea lui Filat. Toţi au sărit cu tot felul de declaraţii şi comentarii. Puţin însă au observat că, atunci, Vladimir Filat, fiind în război, ca şi acum, cu Vladimir Plahotniuc, practic a subscris declaraţiei lui Sergiu Mocanu, confirmând indirect că Urechean i-a vândut postul de procuror general lui Plahotniuc. Acum, după ce a făcut casă comună cu Urechean, Filat nu va recunoaşte că atunci a subscris acuzaţiilor aduse de Mocanu lui Urechean. Dar aşa a fost. Vă putem spune chiar cum s-a întâmplat, deoarece atunci FLUX-ul a relatat cu lux de amănunte despre acest monstruos scandal de corupţie.

Răzbunări, provocate de gelozie

Într-o sâmbătă, pe 14 august 2010, premierul Vladimir Filat a participat la o emisiune la postul de radio „Vocea Basarabiei”, care atunci, ca şi acum, făcea parte din presa apropiată partidului lui Filat, PLDM. Moderatorul emisiunii, Arcadie Gherasim, i-a adresat premierului următoarea întrebare: „Este adevărat că AMN a vândut postul de procuror general PD, deci Urechean a vândut postul de procuror general lui Lupu?”. La care Filat a răspuns: „Eu cred că în acest studio este necesar să fie invitat domnul Urechean şi domnul Lupu şi să răspundă ei la întrebările acestea. Eu nu mă implic în comentarii de acest gen. Eu insist în a spune: am încredere în colegii mei de alianţă, îi tratez cu maxim respect şi sunt sigur că noi vom reuşi să activăm în continuare de comun acord. Dacă sunt anumite suspiciuni, anumite bănuieli, să răspundă acei asupra cărora … (planează aceste bănuieli – n.r.)”.

Deci, Vladimir Filat nu a infirmat declaraţia lui Mocanu că Urechean i-a vândut funcţia de procuror general lui Lupu. Dar dacă nu a infirmat-o, înseamnă că a confirmat-o. Dacă Mocanu ar fi minţit, Filat ar fi declarat tranşant că Urechean nu a vândut postul de procuror general lui Lupu. Aşa însă, Filat s-a limitat să spună că această întrebare trebuie adresată lui Lupu şi Urechean, în care premierul spune cu o sinceritate mai mult afişată că are încredere în ei şi că îi tratează cu maxim respect.

Deci, premierul Filat l-a primit în PLDM, în partidul său, care până mai ieri era şi al lui Călin Vieru, şi al lui Vitalie Nagacevschi, şi al lui Alexandru Tănase, chiar dacă, cu mai puţin de un an în urmă, arunca asupra lui Urechean „suspiciunea” şi „bănuiala” că acesta i-a vândut lui Plahotniuc fotoliul de procuror general.

O dragoste politică infidelă

De dragul adevărului, trebuie să recunoaştem că Serafim Urechean de mai mult timp a pus ochiul pe tânărul Vladimir Filat. Ba chiar, uneori a făcut şi crize de gelozie atunci când Filat îl neglija. Să ne aducem aminte de criza din AIE din septembrie 2010. Atunci, în cadrul unei emisiuni televizate, în prezenta lui Ghimpu şi Lupu, Urechean a dat în vileag infidelitatea premierului: „Pentru viitor vom fi mai prudenţi şi vom da peste mânuţe la cei care vor încerca să-şi facă capital politic pe spatele altora. Da, pe Filat l-am făcut prim-ministru. Aşa s-a întâmplat. Noi cu domnul Lupu am rămas în umbră, neavând nici acces la sursele mediatice (mijloacele de informare în masă – n.n.). Dar, fraţilor, v-am promovat, v-am susţinut, îndepliniţi-vă obligaţiunile faţă de societate, faţă de alegător, dar şi de membrii echipei, de coechipieri. Atunci când vroia să fie ales prim-ministru, ne întâlneam, eram sărutat dulce în fiecare seară de domnul Filat. Dar când se întâmplă nişte lucruri mai neplăcute, nici nu te poţi întâlni cu el câte 7-8 luni de zile. Încă din ianuarie am vrut să mă întâlnesc cu Filat pentru a discuta o problemă. Şi iată doar la începutul lui septembrie am avut fericirea să mă întâlnesc cu el. Eu la Papa de la Roma mai uşor nimeresc decât la Filat”.

Asta este povestea de dragoste a lui Filat şi Urechean. Nu putem încă spune că această poveste are un sfârşit fericit. Pentru că până acolo mai este. Dar cu sentimentele omului nu te pui. În acest moment, un singur lucru putem afirma: în sfârşit, abstinenţa îndelungată a lui Serafim Urechean a luat sfârşit. Acum Filat îl va săruta dulce în fiecare seară.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Frunză verde de harbuzMultă lume glumea anul trecut, comparând PLDM-ul cu harbuzul, zis prin alte locuri şi pepene verde sau lubeniţă. E vorba de acea plantă cruciferă din familia curcubitaceelor târâtoare, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu, dulce şi foarte zemos, plantă care pre limba strămoşilor noştri latini se numea Citrullus vulgaris.

Şăgacii din presă sau internauţii cu haz spuneau că partidul premierului Filat este verde de din afară şi roşu pe dinăuntru, exact ca fructul respectivei târâtoare. Comparaţia cu harbuzul venea atunci din faptul că 10 din 13 (da, da, 10 din 13!) administraţii raionale alese pe listele Partidului Comuniştilor au trecut subit, cu arme şi bagaje, în ograda PLDM. Sute şi sute de funcţionari publici locali au schimbat într-o singură zi carnetul roşu de membru al PCRM pe carnetul verde de membru al PLDM. Şi totul s-a întâmplat, fireşte, din îndemnul inimii. Numai gurile răuvoitoare pot ridica acum glas acuzator împotriva acestor soldaţi pilduitori ai democraţiei raionale moldoveneşti care, singuri şi nesiliţi de nimeni, au pus disciplinat şi europeneşte mâna pe bidinea şi s-au dat cu verde proaspăt demo-liberal peste roşul lor cel vechi şi comunist de câteva decenii. Alte guri, încă şi mai răuvoitoare, pornind de la cazul marii migraţii politice din cele 10 raioane ex-comuniste, acum peledemiste, pot spune, în maliţiozitatea lor invidioasă, că Partida Lichelelor Din Moldova îşi îngroaşă rândurile. Aşa sau altfel, este clar că familia demo-liberală s-a mărit pe seama familiei comuniste. ADN-ul roşu comunist a penetrat genele verzi peledemiste şi, astfel, încrucişarea şi înrudirea celor două specii politice s-a produs paşnic, prin consimţire reciprocă.

Odată acumulată cantitatea critică de element comunist sub coaja verde a PLDM, era şi timpul, şi cazul ca această cantitate, potrivit legilor dialecticii, să se transforme în calitate. O nouă calitate. Cea care să-i asigure partidului verde pe din afară şi roşu pe dinăuntru o disponibilitate de dialog şi cooperare cu partidul încuscrit, roşu şi pe din afară, şi pe dinăuntru.

Tot filatul cu tkaciukul lui

Aceleaşi guri rele, pe care noi, bineînţeles, nu le credem, spun că între PCRM şi PLDM există o legătură mai veche, încă dinainte ca Vladimir Filat să-l părăsească pe Diacov pentru a-şi forma propriul partid verde ca pelinul. Desprinderea actualului premier de bătrânul şi lunecosul Dumitru Diacov s-ar fi făcut, subit şi ca la comandă, la sugestia binevoitoare a prietenilor săi din PCRM. De aici gurile rele au şi scos vorba răutăcioasă „tot filatul cu tkaciukul lui”. Au venit apoi alţii şi au răstălmăcit această vorbă, printr-un procedeu numit metateză, şi au spus invers: tot tkaciukul cu filatul lui… Hmmm, interesantă ipoteză, chiar dacă noi nu-i dăm crezare.

Torpila verde şi torpila roşie

Pe când Filat, acest mare politician mare de stânga, era vicepreşedinte al PD, singurul partid moldovean membru în Internaţionala Socialistă şi în Partidul Socialist European, iar PLDM era făt-logofăt verde nenăscut, între eminenţa cenuşie a comuniştilor şi actualul premier într-adevăr a avut loc un dialog pe care unii l-ar putea califica drept „constructiv”. Dumitru Diacov, dacă vă mai amintiţi, a şi făcut declaraţii în acest sens, înţelegând că fostul partid de guvernământ i-a rezervat domnului Filat rolul de torpilă. Cuvântul „trădător” nu a întârziat atunci să răsune la tribuna Parlamentului. Şi iată că torpila verde a fost lansată, ambarcaţiunea lui Diacov s-a clătinat, s-a fisurat, a intrat la apă şi nu a mai trecut pragul Legislativului în aprilie 2009.

Abia după asta anumite minţi cu drag de politichia moldovenească au început a se gândi, în replică, la o altă torpilă, roşie de data aceasta şi orientată spre corabia politică, avându-l căpitan pe domnul Voronin, iar pe domnul Tkaciuk la timonă. Şi numele torpilei roşii a fost Marian Lupu. Acest episod nu este din altă poveste. Povestea e aceeaşi şi i-am putea spune: Povestea cu torpila verde şi torpila roşie. Important este să reţinem că torpila verde a fost lansată acum trei ani, fiind bine ghidată din tabăra roşie. Cu timpul, lumea va înţelege, de la mic la mare, mecanismul acestei operaţiuni. Ar mai fi de spus că, după jocul de-a torpilele verzi şi roşii, Lupu a mers la Diacov, iar Filat vedem că merge, pentru consultări şi tocmeli, la comunişti.

Consecvenţa verde: 1. Cu Voronin! 2. Fără Voronin! 3. Cu Voronin!

Vă mai amintiţi (desigur că vă amintiţi!) câtă monedă calpă a bătut propaganda verde pe seama votului condiţionat al PPCD din 4 aprilie 2005 pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului? Păi, atunci a votat şi Filat! Atunci încă nu se trezise anticomunistul din el. Şi dacă PPCD şi-a argumentat punctul de vedere, de altfel în consens cu cel al Occidentului, şi a pus cele 10 condiţii (dintre care doar 9 au fost îndeplinite, fiind complet neglijată cea de-a 10-a. privind reforma Procuraturii), falnicul Filat de votat a votat, dar şi de tăcut a tăcut mâlc. Pentru el riscul de imagine pe care şi-l asuma conştient PPCD era paravanul ideal în spatele căruia să poată ridica mâna neobservat pentru instalarea lui Vladimir Voronin în fotoliul de preşedinte. Cu PPCD sau fără, Filat totuna ar fi votat, căci la asta obligau epoleţii săi (evident, verzi) de soldat de grăniceri în trupele KGB. Şi aici nu venim cu insinuări, căci omul s-a lăudat recent că ţine acei epoleţi verzi, împreună cu uniforma kaki, la loc de cinste în casa sa. Parcă vedem că în dimineaţa zilei de 4 aprilie 2005, înainte de a pleca de acasă, actualul nostru premier şi-a deschis garderoba, a trecut uşor cu mâna peste uniforma kaki, şi-a mângâiat epoleţii verzi, oftând nostalgic şi spunându-şi în sinea sa: eh, dacă trebuie, trebuie! Şi, iată că a stat Filat aşa, pitulat în buruienele când verzi, când uscate ale patriei, până în 2008, când, după întâlnirile sale „constructive” cu timonierul PCRM, s-a sculat anticomunistul în fostul soldat de grăniceri KGB! Şi dăi atunci, exaltat până la ameţeală, duminică de duminică, cu lozinca aia care suna parca aşa: „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”

Visul (din motive cromatice nu putem spune de aur, dar de smarald verde vom spune) capului PLDM a devenit realitate. A ajuns omul premier în 2009! Premier o dată, premier a doua oară! Acum ce-i mai rămâne de făcut? Să se menţină în funcţie, iar, dacă se poate, să urce şi mai sus. Şi cum poţi realiza un asemenea plan? Ia nişte tatonări, ia nişte discuţii confidenţiale colea… Aşa a revenit Filat în ograda domnilor Voronin şi Tkaciuk. Partenerii săi de guvernare, Ghimpu şi Lupu, nu au ştiut nici cu spatele că premierul îi înşală cu opoziţia. I-a înşelat o dată, i-a înşelat de două, de trei, de patru ori, până s-a răsuflat treaba şi s-a dus vestea-n toată ţara. Ba chiar a ajuns şi în Europa.

Roşu împărat, Craiul de Verde şi „schimbarea de opinii”

Luat la bani mărunţi de jurnalişti, Filat nici nu a negat că se întâlneşte periodic cu liderul comuniştilor, Vladimir Voronin. „Noi nu ne-am întâlnit prin păduri”, a ţinut să se justifice Filat. El a început chiar să dea detalii, spunând că a stat la sfat cu Voronin, de mai multe ori, „la sediul PLDM, la Guvern şi o singură dată la sediul PCRM”, unde au vorbit şi au tot vorbit, ca doi vechi prieteni, „şi despre buget, şi despre relaţiile cu Federaţia Rusă, despre vizita mea la Bruxelles. A fost un schimb de opinii, dar poziţiile au rămas aceleaşi”. Că opiniile s-au schimbat, e clar. Dar că poziţiile au rămas aceleaşi, este interesant. Nu e nimic de făcut când omului îi plac anumite poziţii şi vrea ca ele să rămână aceleaşi!

Filat ne-a spus că s-a întâlnit cu Voronin sâmbătă, 4 februarie, iar Voronin ne-a spus că s-au întâlnit şi duminică, 5 februarie. Chiar dacă se văd aproape zilnic, cei doi preferă ca poziţiile să rămână aceleaşi. Fără a fi luat prin surprindere, veşnicul prezidenţiabil Lupu, tot el vechea torpilă roşie lansată de Diacov în replică la vechea torpilă verde lansată de comunişti, s-a dat vajnic cu părerea: „Sper că toate componentele alianţei sunt suficient de inteligente ca să înţeleagă care este scopul acestui joc al PCRM. Scopul este unul – de a-l face pe dracu în patru, numai să ajungă la putere”.

Vladimir Voronin a fost mai tranşant şi mai limpede în explicaţii. El a recunoscut că a discutat cu Filat despre alegerea şefului statului, precizând că Filat nu a încercat să-l convingă să-l susţină pe Marian Lupu în funcţia supremă în stat. Cei doi au vorbit despre un alt candidat, „neafiliat politic”. În scurt timp, am putea afla şi numele candidatului (sau al candidatei) comun(e) demo-liberal (e) şi comunist (e) dintr-o dată. Poziţia comună a celor doi, Voronin şi Filat, este că negocierile cu alte partide nu-şi au rostul, de vreme ce PCRM-ul roşu şi harbuzul verde-roşu al PLDM dispun împreună de 74 de mandate, cu mult peste majoritatea constituţională. Cu o asemenea majoritate alegi nu doar şeful statului, ci schimbi şi Constituţia, şi cursul politic al ţării. Într-un cuvânt, poţi face orice.

Europarlamentarii ştiu mai mult(e)…

Totuşi, ce mică este lumea! Confirmarea faptului că Filat se laudă deja cu planurile lui în verde şi roşu vine şi din afară. Ne-o dă europarlamentarul britanic Graham Watson în publicaţia „Peoples Republic of South Devon” din 12 februarie. Graham Watson este deputat în Parlamentul UE din 1994, fiind ales în circumscripţia Anglia de Sud-Vest şi Gibraltar. El a condus între 2001 şi 2009 Grupul Liberalilor şi Democraţilor din Parlamentul de la Bruxelles. Recent, acesta s-a întâlnit şi a discutat între patru ochi cu Filat. Ne interesează doar un pasaj din cele declarate de Graham Watson, şi anume: „miercuri m-am întâlnit cu prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, pentru a discuta progresele înregistrate în ceea ce priveşte apropierea ţării sale de UE. El a reformat coaliţia sa democratică numită „Alianţa pentru Integrare Europeană”, nu dispune însă de suficiente voturi pentru a instala un preşedinte. Mă tem că el este tentat să-i aducă pe comunişti la guvernare, fapt care nu ar fi înţeles la Bruxelles”. Aşadar, deputatul Graham Watson, după ce a discutat îndelung cu Filat, a înţeles foarte clar că acesta este gata să voteze împreună cu partidul lui Voronin şi Tkaciuk pentru un candidat comun la funcţia de şef al statului. Graham Watson a mai înţeles că Filat este optimist în această privinţă şi că pretextul pe care va marşa este dorinţa de a evita alegerile anticipate.

Că anticomunismul de carton al lui Filat s-a răzmuiat la primii stropi, este evident. Că Filat nu mai este privit de comunişti ca „Regele contrabandei” este la fel de clar. Comuniştii nu au încredere în Lupu. Dar nici Filat nu are. Comuniştii nu-l agreează pe Ghimpu. Dar nici Filat nu-l agreează. Comuniştii discută însă cu Filat şi Filat discută cu ei. În mod repetat, pe la spatele opiniei publice. E semn că orizonturile (geo)politice ale Republicii Moldova treptat-treptat se colorează din nou în roşu şi verde. Şi când stai să te gândeşti că anume roşul şi verdele erau colorile drapelului fostei RSS Moldoveneşti care mai flutură şi azi la Tiraspol…

Emil CONSTANTINIU, FLUX

După ce a lipsit mai bine de o lună de pe firmamentul vieţii politice moldoveneşti gigantul gândirii politice liberale şi părintele democraţiei moldoveneşti, adică preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a reapărut subit lunea trecută, 7 februarie 2011, în actualitatea politică şi mondenă a capitalei. Moderatoarea talk show-ului „În Profunzime” de la Pro TV Chişinău, Lorena Bogza, preocupată, cum e şi firesc, de creşterea audienţei, l-a invitat pe nea Mihai în studio, la taclale. Şi, putem afirma cu certitudine, domnişoara Bogza nu a greşit: Ghimpu a făcut spectacol, mai ceva decât o făcea în perioada interimatului. Bâlciul devine tot mai animat, iar clovnul – tot mai excentric.

Ghimpu are mintea înceţoşată, nu mai ţine minte la care băi a fost de sărbători

Se pare că acest Mihai Ghimpu a cam luat-o razna rău de tot după ce, în alegerile din 28 noiembrie 2010, PL a înregistrat un scor mai mult decât modest şi care i-au spulberat toate planurile lui politice megalomane. Iar alegerea lui Lupu în funcţia de spicher, Ghimpu ajungând un simplu deputat, i-a tulburat sufletul şi mai tare. Nu-i aducem nici o ofensă înţeleptului lider PL atunci când afirmăm că acesta a luat-o razna rău de tot. Doar constatăm o realitate. Dacă nu ar fi aşa, adică dacă Ghimpu nu ar fi luat-o razna rău de tot, el ar fi găsit un alt răspuns decât cel pe care l-a dat la întrebarea moderatoarei unde a dispărut în perioada respectivă. Iată ce răspunde capul liberalilor: „Am fost la Băile Holercani”. Brrr!!! Care Băi Holercani, nene? Ori a fost la renumitele Băi Herculane din România, ori a fost la luxoasele vilele de protocol ale guvernanţilor moldoveni de la Holercani. „Băile Holercani” nu există. Dar dacă mai stai să asculţi şi explicaţia lui privind scopul deplasării la „Băile Holercani”, înţelegi cât de mult i-a tulburat facultăţile mintale înfrângerea din alegeri. El a răspuns că a făcut „ceva aproape de tratament, nişte băi, ca să te mai spele de păcate, să-ţi mai dea energie”. Totodată, a mai spus că acum se simte mai bine şi că le mulţumeşte „celor de acolo”, adică celor care i-au făcut baie. Judecând după comportamentul lui, n-ai spune că „se simte mai bine”. Ba dimpotrivă, se simte rău de tot şi mai bine făcea tratament pe bune, ci nu „ceva aproape de tratament”. Este incredibil să-l auzi spunând pe cel care a ocupat mai bine de un an cele mai importante funcţii în stat că s-a spălat de păcate făcând băi într-o staţiune balneară, indiferent că este vorba de Băile Herculane sau de Holercani. Probabil a făcut băi de nămol şi acum este curat şi inocent ca un îngeraş.

Comunismul n-a murit, doar un pic a aţipit şi nici Ghimpu nu s-a-nţelepţit, ci mai tare s-a prostit

Într-o altă erupţie de înţelepciune, Mihai Ghimpu s-a apucat să le dea jurnaliştilor lecţii de deontologie. Mihai Ghimpu s-a supărat pe unii gazetari care l-au criticat. Din câte am înţeles noi (căci, în general, este greu să urmăreşti profunzimea gândirii lui nea Mihai), este vorba de directorul de la „Timpul”, Constantin Tănase. Liderul PL s-a mai plâns încă o dată că „nu pentru o astfel de presă el a luptat”. Mai lipsea ca Ghimpu să pretindă că a vărsat şi sânge pe câmpul de luptă în războiul pentru apărarea libertăţii presei. Dar să-l cităm cu exactitate pe titanul gândirii democratice şi liberale: „Noi criticăm, dar nu doar că criticăm, dar chiar dur batem câteodată în comunişti, pentru că ei practică politica veche comunistă, totalitaristă, de manipulare a oamenilor. Aşa e? Şi noi criticăm pe alţii, dar nu vedem câteodată ce facem noi, că ne asemănăm sau suntem chiar ei, aceeaşi comunişti. De aceea eu am spus într-o emisiune la Moldova 1 că Ghimpu nu pentru astfel de presă liberă a luptat. Presă – asta înseamnă când informezi cetăţeanul, dar nu manipulezi cu el. De exemplu, nu spui că Ghimpu iarăşi a dat medalii, dar spui că preşedintele a decorat cu medalii instituţia cutare, omul cutare pentru cutare şi cutare. Şi atât. Asta înseamnă presă liberă”. După care Ghimpu a tras o concluzie fără drept de apel, făcând şi o mină sentenţioasă: „Presa nu trebuie să depăşească (pauză kilomeeeeeeetrică, căci Ghimpu gândeşte profund!) Codul deontologic”.

„Suntem chiar ei, aceeaşi comunişti…”

Vedem că anume Ghimpu, cel mai mare luptător anticomunist din toate timpurile, este totuşi foarte comunist la cap. El nu are nici măcar o idee aproximativă despre libertatea presei. Pentru că situaţia este exact inversă. În condiţiile în care interimarul Ghimpu acorda câteva duzini (uneori sute!) de medalii pe săptămână, un jurnalist „liber” şi „deontologic” nu putea scrie că „preşedintele a decorat cu medalii instituţia cutare, omul cutare pentru cutare şi cutare”. Cei care au relatat în felul acesta, în care pretinde Ghimpu, au manipulat, de fapt, publicul, pentru că au denaturat realitatea. Adevărul e că interimarul acorda în permanenţă medalii şi formula indicată, în spiritul unei informări libere şi deontologice, este „Ghimpu iarăşi a dat medalii”. Ghimpu înţelege absolut greşit ce e aia libertatea presei, o vede cu susul în jos. Acest caz ne demonstrează încă o dată că, în pofida retoricilor lui anticomuniste, Ghimpu este în esenţă omul vechii mentalităţi. Da, comunismul trăieşte în Ghimpu, ba chiar în cea mai proastă şi mai rudimentară dintre formele sale.

Ghimpu ne spune cu cine se culcă

La un moment dat, nitam-nisam, Mihai Ghimpu a trecut într-o zonă a sincerităţilor nupţiale, vorbind despre cine şi cu cine se culcă, despre ce se întâmplă cu femeia pe care bărbatul n-o ţine aproape. „Eu mă culc cu principiile mele, şi el (se pare că iarăşi este vorba de Constantin Tănase) – cu ale lui şi au să treacă anii şi o să vedem care din noi o să doarmă mai liniştit”, a spus Mihai Ghimpu. Aici nu comentăm, nici nu vrem să ştim cu cine doarme Ghimpu mai liniştit, nu ne băgăm în viaţa lui personală şi de familie.

Pe cine a ţinut Ghimpu aproape sau Partidul Democrat, ca femeia-n pat

Moderatoarea emisiunii s-a referit şi la relaţiile PL-PD, întrebându-l pe Mihai Ghimpu de ce PD s-a întors cu spatele la PL, de ce cele două componente ale alianţei de guvernământ nu mai merg mână-n mănă? Aici Ghimpu a răspuns filosofic, ca un înţelept biblic ce vorbeşte în pilde: „Noi nu am mers niciodată mână în mână cu PD. Să facem o comparaţie, cunoscută foarte bine de toţi: femeia care n-o ţii aproape ce face? Plecă! Pleacă, dacă n-o îmbrăţişezi, n-o ţii aproape!”. La care moderatoarea Lorena Bogza n-a rezistat şi a întrebat: „PD e femeia?”.

Asta e chestiunea: PL a ţinut PD-ul aproape, mână-n mână, şold la şold, şi l-a îmbrăţişat pătimaş ca nu cumva să plece cu comuniştii, iar acum PD i-a întors spatele PL. Dar nici cu comuniştii nu s-a dus. Şi acum PL plânge gelos. Vai, ce dramă! În politica moldovenească e ca şi în dragoste, mai bine zis, ca într-o telenovelă mexicană.

Pe Ghimpu l-a luat gura pe dinainte

După aceste dezvăluiri din culisele vieţii politice cu iz de aşternut, Mihai Ghimpu, purtat de întrebările moderatoarei, a ajuns să afirme, fără ca să-şi dea seama, nişte lucruri extrem de grave. Prin declaraţiile făcute la Pro TV, Ghimpu a confirmat, de fapt, că actualul regim AIE este unul corupt, concrescut cu structurile mafiote şi criminale, iar omul simplu din Republica Moldova nu e decât o victimă sau potenţială victimă, pentru că în ţara asta nu există Justiţie, este doar injustiţie.

În primul rând, Mihai Ghimpu a lăsat să se înţeleagă că totuşi este adevărat că în fosta legislatură, AMN i-ar fi vândut PD-ului funcţia de procuror general, funcţie în care a fost instalat Valeriu Zubco. „Eu, care am prezentat procurorul general în Parlament, am prezentat procurorul general ca candidatul AIE. Ce au avut ei între ei (AMN şi PD – n.n.) – e treaba lor, dar i-a revenit AMN”, a declarat Mihai Ghimpu.

Ghimpu spune că trebuie să fie procuror general pentru că este născut să lupte cu răul

În continuare, din discuţia celor doi, înţelegem că Mihai Ghimpu nu s-a născut aşa pur şi simplu, ci având de împlinit un destin măreţ, aproape apocaliptic: să lupte cu răul. Fiind întrebat dacă ar fi vrut să fie procuror, Ghimpu a răspuns: „Am avut şi acest gând. Pentru că am văzut că lucrurile se mişcă greu la noi. Dacă (ne-n.n.) revenea Procuratura Generală nouă, atunci poate că şi se întâmpla acest lucru. Pentru mine nu contează funcţia. Nu funcţia m-a făcut pe mine. Pe mine m-a născut mama. Eu nu sunt născut pentru funcţie, dar pentru a trăi normal, în relaţii bune cu oamenii şi împotriva răului. Dar odată ce nu ne-a revenit, ce să mai discut?”, a spus gigantul Ghimpu, supărat.

Foarte frumos a vorbit Ghimpu, ca un veritabil războinic al luminii şi vrednic luptător împotriva răului. Doar un singur lucru nu e de înţeles: pe unde se plimba spiritul său războinic pentru dreptate şi împotriva răului atunci când el, dimpreună cu ceilalţi lideri ai AIE, a consimţit (prin vot, prin ridicare mandatului în Parlament) târgului dintre PD şi AMN la alegerea lui Zubco în funcţia de procuror general? Sau poate Ghimpu crede că PD a cumpărat de la AMN funcţia de procuror general (lumea spune că Vladimir Plahotniuc i-ar fi plătit lui Serafim Urechean vreo 2 milioane de euro) tot ca să lupte împotriva răului?

Se vede că Mihai Ghimpu şi-a pierdut cu totul simţul orientării dacă, pe de o parte, ne spune că maică-sa la născut pentru ca el să lupte cu răul, iar pe de alte parte, când e vorba despre târgul cu funcţia de procuror general, spune că asta e „treaba lor”, a celor care au vândut şi cumpărat respectiva demnitate în stat, iar pe războinicul luminii asta nu-l priveşte. Şi culmea, tot în acea emisiune, Ghimpu ne demonstrează cu spune la gură cât de rea este procuratura. Păi, domnule Ghimpu, cum să fie bună, dacă funcţia de procuror general a fost scoasă de vânzare şi prin complicitatea dumneavoastră?

„La noi Justiţia este la pământ. Ce să mai vorbim!”

Dar să revenim la discuţiile din studio. Iată ce declară Mihai Ghimpu fiind întrebat dacă este nemulţumit de activitatea Procuraturii: „Nu numai de activitatea Procuraturii. În general, la noi Justiţia este la pământ. Ce să mai vorbim! Iată mă sună astăzi de dimineaţă, de la Ungheni, un domn. Îmi spune că a împrumutat bani la nişte poliţişti şi aceia nu vor să îi întoarcă. Şi încă i-au spus că dacă insistă, au să trimită pe cineva la el să-l asasineze. O domnişoară mă sună că are un magazin de bijuterii, are toate licenţele, toate actele dar o terorizează poliţia din sectorul Centru al capitalei. Pot să vă aduc mobilul să citiţi mesajele ei. La noi omul este neapărat”. Vai ce descoperire a făcut nea Mihai! Dar să vezi vrăjeală, deşi Ghimpu guvernează de aproape de 2 ani împreună cu tovarăşii lui din AIE, iar în această perioadă el a deţinut cele mai importante funcţii în stat, totuşi nenişorul nu-şi asumă nici o responsabilitate. Tot Voronin e de vină: „Doi ani, care doi ani? Noi am avut un an foarte greu. Am avut un an electoral, un an şi ceva. Să fim serioşi, cu structuri, cu oameni încă din guvernarea lui Voronin. Noi avem nevoie de stabilitate politică. Nu poţi să ai o economie liberă, să distrugi monopolul pe care l-a instalat Voronin, nu poţi să ai o justiţie independentă dacă permanent eşti în alegeri şi eşti în instabilitate. Fiecare se gândeşti, ia pe dânşii îi interesează alegerile. Sau aşteaptă să vadă cine o să fie la putere. Iată dacă alegem preşedintele şi avem patru ani de stabilitate, atunci peste patru ani putem vorbi”, declară cu nonşalanţă gigantul gândirii liberale cu cap de comunist.

Deci, vrăbioiul, aşa cum este el, bătrân, ramolit şi care mai acuză simptome grave de schizofrenie (vorba unui şugubăţ lider politic, comunist cu acte în regulă, dar pe cale de a se pensiona) visează nu mălai, cum i-ar fi propriu unui vrăbioi senil, ci la un mandat de 4 ani. Nu îi e de ajuns că în doi ani nu a făcut nimic, cu excepţia acordării câtorva mii de medalii şi ordine şi a emiterii unui şir lung-lung de inepţii. Nenica vrea să mai guverneze încă tocmai 4 ani. Să transforme toată ţară într-un bâlci care se va numi Băile Holercani. Şi nu doar că vrea să mai guverneze 4 ani, ci chiar e supărat pe electorat că nu l-a votat masiv la 28 noiembrie 2010. „PL a venit cu lozinca „Schimbarea până la capăt”. Şi ce schimbare au făcut cetăţenii noştri până la urmă la vot? Mă scuzaţi.”, ne reproşează cu dojană-n voce căpetenia liberală.

Şirul inepţiilor emise de Mihai Ghimpu în emisiunea Lorenei Bogza este mult mai mare decât ceea ce am reprodus noi aici. Dar şi aşa e prea mult pentru o pagină de ziar. Punem punct aici, fără a trage linia, cu promisiunea că în ediţia viitoare vom reveni la subiect. Şi vă asigurăm că nu va fi mai puţin interesant. Veţi afla ce crede Ghimpu despre supermarket-urile din secolul 19 şi despre strămoşii noştri daci. Nu uitaţi că Ghimpu este cel care, coborât din cabina unui avion de vânătoare rusesc „MIG-29”, susţinea că dacii cultivau porumb. Fiţi cu ochii pe noi ca să-l redescoperiţi pe gigantul gândirii politice liberale şi părintele democraţiei moldoveneşti – nea Mihai Ghimpu.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

În unul dintre spoturile mele favorite din fosta campanie electorală, şeful PLDM zicea: „Până acum este puţin progres în lupta cu corupţia. E timpul să reacţionăm. De aceea, lupta contra corupţiei este o parte importantă a angajamentului nostru pentru o Moldovă fără sărăcie.” Şi, guvernanţii parcă au început deja să reacţioneze. În orice caz, preconizatele concedieri din cadrul Serviciului Vamal, structură administrată de reprezentantul formaţiunii conduse de premierul Vladimir Filat, se zice că ar avea drept scop inclusiv debarasarea de persoanele corupte.

Vai, Tudor Baliţchi a depistat vameşii corupţi!

În orice caz, aşa a lăsat să se înţeleagă directorul general al Serviciului Vamal, Tudor Baliţchi, în cadrul unei emisiuni televizate. Răspunzând la o întrebare a moderatoarei, acesta a afirmat că, probabil, unii dintre cei cu care nu vor fi prelungite contractele de muncă, fac parte anume din categoria vameşilor care au maşini şi case luxoase, mult mai luxoase decât le-ar permite salariul de vameş. Adică, printre cei care urmează să fie demişi ar fi şi persoane corupte, care şi-au adunat averi ilicite în perioada în care au lucrat în cadrul sistemului. Deci, lupta cu corupţia a şi început şi nu ar rămâne decât să salutăm acest demers al conducerii SVM. Dar să fim înţeleşi corect. Când vorbeşte despre corupţie Sergiu Mocanu, de exemplu, fără să aducă însă şi probe concrete, poţi să-l crezi, dar poţi şi să nu-l crezi. Însă dacă asemenea afirmaţii sunt lansate chiar de către directorul Serviciului respectiv, acestea ar trebui însoţite obligatoriu şi de dovezi. Adică, unde, când şi ce faptă de corupţie a comis cutare sau cutare persoană. Pentru că ne întrebăm: angajaţii despre care vorbeşte Tudor Baliţchi au fost prinşi în flagrant, au fost arestaţi? Aşa cum am văzut că s-a întâmplat în România, unde, recent, au fost puşi sub învinuire zeci de vameşi şi poliţişti de frontieră. Însă, înainte de a fi reţinuţi şi de a se spune despre ei că sunt corupţi, activitatea acestora a fost monitorizată timp de mai multe luni, au fost adunate probe, înregistrări. Şi cu atât mai stranii par aceste afirmaţii ale directorului SVM, dus de valul elocinţei, cu cât spunea în cadrul aceleiaşi emisiuni că nu ştie concret, pentru fiecare în parte, de ce s-a renunţat la prelungirea contractelor, deoarece munca lor a fost apreciată de superiorii nemijlociţi ai acestora. Rapoartele sunt prezentate de şefii subdiviziunilor Serviciului Vamal care, la rândul lor, primesc rapoarte de la şefii de secţii ai subdiviziunilor cu privire la activitatea subalternilor lor, a precizat Baliţchi.

Reorganizare sau debarasare de cadrele indezirabile?

Ştirea despre valul de concedieri de la Serviciul Vamal a dominat timp de câteva zile topurile, încât chiar eram pe cale să uităm că – vai de capul nostru! – încă nu am reuşit să-l alegem pe Marian Lupu preşedinte. Reamintim că, recent, presa a scris despre faptul că aproximativ 150 de angajaţi au fost anunţaţi de administraţia Serviciului despre intenţia de a nu li se mai prelungi contractele individuale de muncă. Este vorba de aproximativ 30 de colaboratori ai aparatului central, 28 de angajaţi ai Biroului vamal Chişinău, în jur de 20 de la vama Centru, de la vama Briceni, precum şi de la alte organe vamale teritoriale. Colaboratorii au fost anunţaţi prin ordin că, în scurt timp, vor rămâne fără serviciu, pentru că nu le vor fi prelungite contractele. Acestora nu le-a fost înmânată însă copia de pe ordin, astfel că ei nu se pot adresa, deocamdată, în instanţă. Pe de altă parte, Legea contenciosului administrativ prevede adresarea în instanţă în termen de o lună de zile. Cei care urmează să fie demişi afirmă că nu există nici un temei legal pentru aceasta, că nu le-au fost aduse la cunoştinţă motivele, nu li s-au dat explicaţii. Ei sunt tentaţi să creadă că locurile de muncă sunt pregătite pentru angajarea unor persoane apropiate puterii.

Potrivit lui Tudor Baliţchi, 148 din cei 1897 de angajaţi ai Serviciului au fost preavizaţi în legătură cu neprelungirea contractului individual de muncă, în funcţia deţinută la momentul actual. Încheierea contractelor individuale de muncă ar fi unul dintre principiile reorganizării Serviciului Vamal, iniţiată în ianuarie 2010, când a fost încheiat un contract-tip cu fiecare persoană separat, pentru numai un an. Totodată, conform legii, contractele pot fi încheiate şi pe 3, şi pe 5 ani. Şi atunci, de ce toate contractele au fost încheiate doar pentru un an de zile. În mod firesc, se iscă suspiciunea dacă nu cumva, sub pretextul reorganizării, i se dă mână liberă conducerii Serviciului să se debaraseze, în condiţii „legale”, de persoanele indezirabile.

Să ne amintim că anul trecut, în urma unei atestări, au fost disponibilizaţi peste 20 de colaboratori ai Biroului Vamal Cahul. Aceştia au afirmat că, de fapt, motivele concedierii au fost cu totul altele. Potrivit lor, ei au fost suspectaţi de „colaborare cu guvernarea comunistă” sau, cel puţin, asta a fost explicaţia pe care le-a dat-o deputatul PLDM, Ion Butmalai. Apropo, din sursele noastre am aflat că, în mare parte, aceştia au fost restabiliţi în funcţii prin decizie judecătorească, dar, după ce au revenit la serviciu, au fost anunţaţi că nu le vor fi încheiate contracte de muncă. Este vorba, în temei, de persoane care au activat timp de 10-20 de ani în cadrul Biroului respectiv.

Păzea, Sistemul este în pericol!

Dar să revenim la contractele individuale de muncă. Tudor Baliţchi nu a precizat care ar fi criteriile exacte de evaluare a muncii colaboratorilor vamali, adică, ce trebuiau să facă aceşti oameni ca să le fie prelungite contractele. Să fie oare obedienţa faţă de noua conducere unul dintre criterii? Afirmaţia directorului SVM, la care face trimitere publicaţia „Timpul”, cum că vor fi demişi doar cei care sunt periculoşi pentru sistem, lasă loc de interpretări. Periculoşi în ce sens? Pentru că îngroapă imaginea sistemului sau pentru că „îngroapă” sistemul însuşi? De exemplu, în ce măsură poate „şifona” imaginea sistemului un lucrător de la secretariat şi care ar fi indicatorii de performanţă ai celui care se ocupă doar de înregistrarea scrisorilor? Altă treabă este ce scrisori înregistrează acesta, or, respectivul lucrător are competenţa de a înregistra şi scrisori secrete, unde pot apărea informaţii interesante despre cadrele din conducerea Serviciului. Şi se ştie că unele persoane angajate astăzi în funcţii de conducere au fost anchetate anterior pentru comiterea unor abuzuri în serviciu. Deci, are mare importanţă cine înregistrează scrisorile.

Iurie Spivacenco, preşedintele sindicatului Funcţionarilor Publici, este de părerea că ar trebui făcute anumite modificări la Legea cu privire la serviciul în organele vamale. Nu poate să sporească eficienţa serviciului, dacă se încheie contractul de muncă numai pentru un an, pentru că nu poate fi pregătit un lucrător vamal bun într-un termen atât de scurt, a opinat el. „Nu cred că fluctuaţia de cadre care există aici poate să aducă rezultate pozitive pentru Serviciu în general. De unde ştim noi că cei care vor fi angajaţi în locul celor cărora nu li se prelungesc astăzi contractele de muncă, vor fi mai buni?”, a mai adăugat Spivacenco.

Şi totuşi, concediaţi sau avansaţi?

Şi încă o precizare, am zice chiar ciudată, a făcut Tudor Baliţchi. Potrivit lui, nu toate cele 148 de persoane vor rămâne fără serviciu. Unora li se va propune o altă funcţie, în sensul retrogradării, în cazul în care nu şi-au îndeplinit întocmai funcţiile pe parcursul unui an de zile. Însă există şi o altă categorie, a precizat el, cărora li se va propune o promovare în funcţie. Adică, omul este chemat, i se spune că nu i se mai prelungeşte contractul de muncă, pentru ca să fie numit apoi într-o funcţie superioară celei deţinute anterior. Chiar că nebănuite sunt căile de promovare la Serviciul Vamal!

Una dintre persoanele cu care am discutat zilele acestea şi care munceşte de 20 de ani în cadrul structurii respective, este de părere că situaţia actuală din SVM poate fi caracterizată doar prin cuvântul anarhie. Pentru că, sub pretextul reorganizării, se distruge, de fapt, sistemul, consideră el. Oamenii sunt aruncaţi în stradă, fără a se ţine cont de lege, de drama prin care trec cei care se pomenesc fără serviciu, după 20 de ani de muncă şi în prag de pensionare.

„Cadrele preţioase”, purtate din vamă-n vamă

Dincolo de aceste preconizate concedieri, lucruri cu adevărat ciudate se întâmplă la nivelul de management superior al birourilor vamale, pentru că remanierele au fost începute anume la acest nivel. Colaboratorii sunt deplasaţi, pentru câteva luni, de la un birou vamal la altul. De exemplu, potrivit surselor noastre, Veaceslav Lupu a fost readus recent de la Biroului vamal Leuşeni, în funcţia sa de bază de şef adjunct la vama Chişinău. În locul acestuia, la Biroul vamal Leuşeni, a ajuns binecunoscutul Vladlen Stadler, despre care ofiţerul SVM, Veaceslav Balacci, destituit anterior din funcţia de şef al Departamentului Originea Mărfurilor, zicea că ar fi unul dintre consilierii din umbră ai lui Tudor Baliţchi şi protagonist al unor scandaluri de corupţie în perioada guvernării comuniste. Ce cadru preţios trebuie să fie acest Vladlen Stadler, dacă a fost detaşat în permanenţă, ba la Biroul vamal Bălţi, ba la Cahul, ba la Centru. El conduce din umbră toate birourile vamale, instalează acolo persoanele necesare, ne-au spus mai mulţi angajaţi ai SVM.

În general, în posturile de şefi de birouri vamale sunt numite, preponderent, persoane apropiate unui anume partid sau unui anume şef de partid. Recent, în fruntea Biroului vamal Bender a fost instalat un membru PLDM din raionul Ungheni, Vitalie Vasilache, fost inspector la Biroul vamal Chişinău, suspectat anterior de luare de mită. Acesta l-a înlocuit în funcţie pe Petru Cangea, fost şef la vama Leuşeni, exact în perioada scandalului fără precedent de contrabandă cu ţigări, din martie 2010. Şi dacă PLDM şi Serviciul Vamal luptă de zor cu corupţia, acesta nu a fost demis atunci, ci a fost mutat, tot în funcţia de şef, la Bender, iar acum a fost transferat în aparatul central. Se pare că pe el nu-l paşte pericolul de a nu i se prelungi contractul de muncă. Un alt apropiat al PLDM, Eugen Chichioi, se află în fruntea Biroului vamal Centru, şi acesta cercetat anterior pentru abuz în serviciu. Deşi, conform statelor, şeful vămii respective pare să fie Dumitru Munteanu, demis de actuala conducere, dar restabilit prin decizie judecătorească. Dar se pare că nici angajaţii înşişi nu mai ştiu care şi unde lucrează.

Este demn de toată atenţia şi faptul că şef al Postului vamal industrial (fost Varniţa) este Ion Talmaci, anterior şef al postului vamal Hânceşti. De menţionat că, potrivit unui ordin intern, aproape toate mărfurile de larg consum, mărfurile de tip cargo, sunt direcţionate doar către acest post vamal. Gurile rele zic că proprietarul sediului pe care-l arendează Postul vamal Industrial este nimeni altul decât naşul premierului, Anatol Ghilaş. Iar Postul vamal Aeroportul Chişinău este condus, coincidenţă, de Eugen Chiosa, fiul primarului din Lăpuşna, satul de baştină al premierului, şi, se pare, chiar rudă de-a acestuia. Astfel că, aşa stând lucrurile, s-ar putea, „foarte curând”, să înregistrăm mari succese în lupta cu corupţia.

Ioana FLOREA, FLUX

P.S. Un ultim detaliu, pe care nu l-am putut trece cu vederea. Director general al Serviciului Vamal al Republicii Moldova a declarat, pe propria răspundere, că a obţinut în perioada anului 2010 un venit de 103 986,16 lei de la locul de muncă şi 28 326,43 de lei – din alte surse. Tudor Baliţchi deţine un imobil în Chişinău, estimat la 1500 de lei şi un lot de pământ pomicol în Vadul lui Vodă, estimat la 1239 lei. Iată aspectul cu imobilul şi terenul ni s-a părut chiar interesant. În declaraţie nu se precizează dacă 1500 de lei costă un metru pătrat sau poate un centimetru pătrat de imobil. Dacă nu este o greşeală, am vrea şi noi să vedem cum arată o casă în Chişinău, care să coste doar 1500 de lei. Bănuim că până şi pantofii pe care-i poartă directorul SVM costă mai mult de atâta. La început, ne-am gândit că domnul Baliţchi o fi locuind în vreun garaj, dar şi un garaj la aşa preţ este greu să găseşti în Chişinău. Atunci, mai mult ca sigur, o fi având o colibă, încropită din cutii de carton şi foi de tablă, undeva, pe la o margine de oraş. Iar pe terenul de 1239 de lei de la Vadul lui Vodă îşi cultivă ceapa şi cartofii pentru cină. Dacă vrea dânsul să-şi îmbunătăţească un pic situaţia materială, îi putem oferi chiar 2000 de lei, ca un gest de caritate, pentru terenul respectiv.

Ioana FLOREA, FLUX

Datoria externă creşte, preţurile cresc, iar Filat face promisiuni

Premierul Vladimir Filat este îngrijorat rău de tot de efectele electorale negative pe care le pot avea asupra partidului său cele câteva valuri succesive de majorare a preţurilor la produsele petroliere, gazele naturale, produsele alimentare şi servicii, care s-au declanşat în ultimele două luni ale anului trecut şi continuă până în prezent.

Îngrijorarea premierului este firească. Mai ales, dacă ţinem cont că vin alegerile locale şi, în mai puţin de un an, în Republica Moldova ar putea fi organizate noi alegeri parlamentare anticipate, în cazul în care Parlamentul iarăşi nu va fi în stare să aleagă şeful statului. Iată de ce Vladimir Filat a folosit briefingul pe care l-a susţinut miercuri, 16 februarie 2011, împreună cu şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional, Nikolay Gueorguiev, pentru a anunţa majorarea salariilor bugetarilor şi indexarea pensiilor. Şi nu doar pentru a anunţa aceste majorări, ci chiar pentru a-şi aduce laude sieşi ca prim-ministru şi guvernului pe care îl conduce.

Filat se laudă cu indicii

Iată câteva dintre afirmaţiile făcute de Filat în cadrul acestui briefing şi reproduse într-un comunicat de presă al Guvernului.

„Produsul Intern Brut a înregistrat o creştere de 6,9% în 2010, depăşind semnificativ prognoza iniţială pentru anul trecut (de 1,5%), precum şi prognoza revizuită ulterior (de 3,5%)”, a precizat prim-ministrul, estimând că Produsul Intern Brut a revenit la nivelul de până la criza economică.

„Am reuşit să menţinem inflaţia sub control (în 2010 – 8,1%) şi am redus substanţial deficitul bugetar – până la 2,4% din PIB (prognoza iniţială a fost de 7%, revăzută apoi la 5,4%). Aceste rezultate notabile au fost atinse în pofida provocărilor cu care se confruntă economia noastră”, a spus Vladimir Filat”, se arată în comunicatul Serviciului de presă al Guvernului.

Premierul promite majorări

Vladimir Filat a anunţat că, începând cu data de 1 iulie 2011, vor fi majorate salariile personalului auxiliar din sectorul bugetar cu 8,5% şi că de aceste majorări vor beneficia 125 de mii de persoane.

Totodată, el a declarat că va fi alocat ajutorul social pentru perioada rece a anului, aferent lunilor ianuarie, februarie şi martie 2011, conform formulei aplicate la finele anului 2010. De acest ajutor urmează să beneficieze pensionarii cu pensii de până la 900 de lei şi familiile din sistemul de ajutor social, care vor primi în luna martie o plată totală de 390 de lei, aferentă celor trei luni menţionate, numărul beneficiarilor fiind de aproximativ 521 de mii de pensionari şi 33 de mii de familii defavorizate.

Totodată, el a amintit că „la 1 aprilie va urma şi indexarea anuală a pensiilor, conform prevederilor legale. De asemenea, el a spus că vor fi majorate salariile cadrelor didactice de la 1 septembrie 2011 cu 12,5%, după precedenta majorare de 12,5%, operată la 1 ianuarie 2011”. Aproximativ 69 de mii de profesori ar urma să beneficieze de aceste majorări.

Premierul Filat a promis şi majorarea salariilor a 21 de mii de funcţionari publici, de la 1 octombrie 2011, cu 12%.

Şi, în final, el a spus că va fi majorat cuantumul venitului minim garantat pentru ajutor social, de la 530 de lei la 575 de lei.

Majorările de pensii şi salarii anunţate de premierul Filat, bineînţeles, sunt necesare, mai ales dacă ţinem cont de faptul că un şir de categorii sociale s-au pomenit la începutul acestui an în imposibilitatea de a-şi achita facturile la întreţinerea apartamentului sau de a cumpăra produse alimentare de primă necesitate. Dar, este adevărat, aceste majorări sunt total nesemnificative în raport cu creşterea preţurilor înregistrată până în momentul de faţă şi care, cel mai probabil, va continua, cel puţin, până la încheierea campaniei agricole de primăvară. Majorările anunţate de premier nu vor aduce o îmbunătăţire sesizabilă a vieţii celor mai nevoiaşe categorii sociale. Totodată, premierul nu a spus cum rămâne cu veniturile angajaţilor din sectorul privat, care s-au redus simţitor din momentul în care Filat se află la cârma Guvernului.

Situaţia catastrofală în care s-a pomenit economia Republicii Moldova şi, în consecinţă, cetăţenii ei este cauzată de faptul că, în cei aproape 2 ani de când guvernează, premierul Filat a fost mai mult preocupat de rezultatele electorale ale partidului său, decât de promovarea reformelor din economie, care să conducă cât de puţin la îmbunătăţirea situaţiei. Ca şi în timpul guvernării comuniştilor, sub administraţia Filat, în Republica Moldova se menţine un climat agresiv pentru iniţiativele economice private, pentru afacerile mici şi mijlocii. Birocraţia şi corupţia din administraţia locală şi centrală, din Justiţie şi organele de control, precum şi crima organizată, concrescută cu principalele grupări politice şi oligarhice din ţară, toate acestea fac imposibilă apariţia şi existenţa unei economii de piaţă eficiente care să asigure un nivel de trai decent cetăţenilor Republicii Moldova.

Perspectivele Guvernului Filat sunt cu adevărat sumbre şi, în mod sigur, oricât ar fi de bune relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, acestea nu sunt de natură să le schimbe. Mai ales că noua contractare de împrumuturi externe, inclusiv de la FMI, nu are decât un singur efect: creşterea alarmantă a datoriei externe fără ca acest proces să fie însoţit şi de o redresare reală a economiei.

Să mai menţionam că, în cadrul briefingului susţinut cu Filat, Nikolay Gueorguiev, şeful Misiunii FMI, a apreciat pozitiv rezultatele obţinute de autorităţile Republicii Moldova în cadrul implementării Memorandumului dintre Republica Moldova şi FMI. El a confirmat că la această etapă s-a ajuns la un acord care urmează a fi aprobat de conducerea FMI şi Consiliul Executiv, la şedinţa programată pentru luna aprilie. Conform acordului, Republica Moldova va primi 50 de milioane de DTS (circa 77 de milioane de dolari SUA) pentru consolidarea poziţiei bugetare şi suplinirea rezervelor valutare.

Asta, de fapt, înseamnă că datoria externă a ţării va creşte cu încă 77 de milioane de dolari doar pentru că autorităţile nu sunt în stare să asigure colectarea veniturilor bugetare şi suplinirea rezervele valutare. Potrivit datelor prezentate de Ministerul Finanţelor (care nu includ şi cele 77 de milioane de dolari juruite miercuri de reprezentantul FMI), împrumuturile pe care le-a făcut Republica Moldova de la organismele financiare internaţionale au sporit datoria publică externă cu 342,5 milioane de dolari. Conform raportului ministerului, în 2010, datoria publică externă a Republicii Moldova a crescut de la 773,7 milioane de dolari până la 1 miliard 116,2 milioane de dolari, adică a înregistrat o creştere de 44,3%.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Mare tămbălău a fost luni, 14 februarie, la Chişinău, de „ziua îndrăgostiţilor” sau de aşa-zisa zi a „sfântului Valentin”. La toate posturile de televiziune şi, mai ales, de radio, toată lumea a vorbit, mai bine zis, s-a bâlbâit, încercând să vorbească despre dragoste. Ba mai rău, unii şi unele, încurajaţi de moderatorii emisiunilor interactive de radio şi TV, au făcut declaraţii de dragoste în emisie directă, de aveai impresia că Republica Moldova este populată numai de don juani şi curtezane pătimaşe, care nu au nici o reţinere în a-şi manifesta public sentimentele erotice.

Iar seara, grupuri impresionante de tineri şi tinere făceau coadă lungă la casele din supermarketuri, având braţele, coşurile şi chiar cărucioarele pline cu sticle de votcă, bere, vin şi coniac – numai lichide afrodiziace. Aşa că ar fi fost mai bine ca acestei sărbători frivole şi de import să i se spună nu ziua sfântului Valentin, sfânt care nu are nici în clin şi nici în mânecă cu excesul de alcool şi erotismul afişat ostentativ în public, ci ziua lui Dionysos, ca la eleni, sau a lui Bachus, ca la romani.

Lupu „se pune în valoare” şi atunci când vorbeşte despre dragoste

Dar pentru că piţipoancele din presa noastră liberă şi democratică sunt foarte băgăreţe, am putut afla ce crede despre dragoste nu doar vulgul, dar şi elitele noastre politice. Astfel, interimarul Marian Lupu a fost solicitat să enunţe „un mesaj de dragoste”. Iată ce a spus prezidenţiabilul: „Un mesaj de dragoste ar fi unul foarte simplu, dar foarte firesc: vă doresc vouă tuturor şi, pe această cale, tuturor celor care ne privesc, cu prilejul zilei de 14 februarie, un singur lucru, simplu, dar foarte important – foarte multă dragoste”. Interimarul Lupu nu ştie probabil că dragostea nu poate fi „foarte multă”, ori este, ori nu este, tot aşa cum ori eşti preşedinte, ori nu eşti. Tot aşa cum Lupu nu ştie că tot ce e „foarte mult” strică, mai ales strică foarte multă vorbă goală. Spre exemplu, liderul PD a debitat o frază formată tocmai din 42 de cuvinte, în timp ce putea să spună acelaşi lucru într-o propoziţie compusă doar din 5 cuvinte: „Vă doresc tuturor multă dragoste”. Şi totul ar fi fost clar. Dar nu, Marian Lupu „se pune în valoare” chiar şi atunci când vorbeşte despre dragoste, un gest care îl face pasibil de a fi bănuit că ar suferi de narcisism.

Marian Lupu, pudicul

Pe de altă parte, trebuie să remarcăm că Marian Lupu a manifestat decenţă şi chiar pudoare atunci când a fost solicitat să facă o declaraţie de dragoste în faţa camerelor de luat vederi (de parcă o declaraţie de dragoste ar fi totuna cu o declaraţie politică). „Există o linie roşie, mai departe de care sau peste care nimeni nici nu trebuie să încerce să treacă, fiindcă face parte din intimitatea omului”, a spus Marian Lupu.

Igor Dodon, cumpătatul

În aceeaşi cheie a răspuns şi fostul tovarăş al lui Marian Lupu, deputatul PCRM Igor Dodon. Fiind solicitat să spună dacă este îndrăgostit şi, iarăşi, să facă o declaraţie de dragoste în faţa camerelor de luat vederi, acesta a răspuns onest: „Evident sunt îndrăgostit în continuare de soţia mea. Declaraţiile sunt ceva mai intime, care, la sigur, nu pot să vi le spun acum”.

Mihai Ghimpu, pupăciosul

Dar să nu credeţi că întreaga noastră clasă politică este formată din pudici şi decenţi. Preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, care, spre deosebire de încă tinerii Lupu şi Dodon, este deja atins de bruma senilităţii, nu doar că a enumerat fiinţele şi lucrurile de care „este îndrăgostit”, ci s-a apucat să pupe fete mari, pieptoase şi lăptoase, chiar în faţa camerelor de luat vederi. „Eu şi noaptea, şi ziua, tot timpul sunt îndrăgostit de tot ceea ce e frumos, dulce: femeia, floarea, lumina, soarele, oamenii buni”, a spus liderul liberal. După care îşi aduce aminte în mod subit că el este şi un vajnic apărător al valorilor şi tradiţiilor naţionale: „Dragobetele vin, nu ziua îndrăgostiţilor. Nu 14, dar 24 februarie este ziua îndrăgostiţilor. Dragobetele sărută fetele”. Şi aici părintele democraţiei moldoveneşti se spânzură de gâtul unei reporteriţe şi îi trage o ţocăitură răsunătoare. Domnişoara, adevărat, cu chip angelic, s-a lăsat topită de ventuza aplicată pe obraz de politicianul mâncat de carii. Dar sărmana duduie poate fi înţeleasă, a fost şi ea o dată băgată în seamă (şi încă cum!) de un ditamai „bărbat al neamului”. Dar ea mai are timp să înveţe unde este hotarul dintre decenţă şi indecenţă. Însă cazul lui nea Mihai este cu adevărat grav, disperat chiar. Vorba strămoşilor noştri latini: Barba crescit, caput nescit! sau, cum a spus Eminescu: „Oricare cap îngust un geniu pară-şi”. În mod sigur că Mihai Ghimpu este foarte mândru de gestul său, fără a fi, cel puţin, conştient că devine şi mai ridicol decât este de obicei.

Vladimir Voronin despre dimensiunile dragostei

Trebuie să recunoaştem că dintre toţi liderii politici care au fost solicitaţi de domniţele cochete să vorbească despre dragoste, preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a fost cel care a dat cele mai echilibrate şi mai inspirate răspunsuri. Deşi Voronin este la o vârstă mai înaintată decât Ghimpu, el şi-a păstrat simţul realităţii şi al umorului. Întrebat dacă este îndrăgostit, el a răspuns autoironic: „Eu în mai (luna mai – n.n.) împlinesc 70 de ani, ce-i cu voi, ce întrebare e asta?”.

Deşi, în curând, va împlini 70 de ani, totuşi, Voronin, care, spre deosebire de Ghimpu, are faimă de Don Juan, faimă căpătată nu prin pupături teatrale date fetelor în faţa camerelor de luat vederi, fiind întrebat când sărbătoreşte ziua îndrăgostiţilor, de sfântul Valentin sau de Dragobete, răspunde mucalit: „În toată ziua sărbătoresc, când am ocazie”.

Cât nu ar părea de straniu, dar liderul PCRM nu este doar un personaj pitoresc, ci şi unul integru, bineînţeles, atunci când nu face propagandă comunistă. El a fost singurul care a ştiut să dea o definiţie completă şi, mai ales, creştină a acestui sentiment. „Cum să nu fii îndrăgostit de familie, de ceea ce te înconjoară, mai ales de ceea ce faci tu în fiecare zi? Dragostea nu-i numai ceea ce înţelegeţi voi la vârsta voastră. Pentru mine deja are alte dimensiuni, cu mult mai largi, mai adânci, mai profunde. […] Pentru mine aceasta (dragostea – n.n.) este ceva extraordinar. Dragoste, şi nu numai dragoste, dar orişice, fără credinţă nu există. Dacă nu-i credinţă, nu există nici dragoste”, a spus Voronin.

Iată că am ajuns să o vedem şi pe asta. Liderul comuniştilor îi zice de parcă ar citi din Biblie, atunci când vorbeşte despre dragoste. Nici premierul Filat nu e în stare de asta, chiar dacă de curând a ajuns şi el, împreună cu tot PLDM-ul, în Partidul Popular European (Creştin-Democrat). În PPE a ajuns, dar la Biblie încă nu. Dar nici nu mai are nevoie să citească Biblia odată ce deja a fost acceptat în PPE. Şi, mai ales acum, când este pe cale să lege o alianţă cu PCRM, o să-i povestească Voronin ce scrie în Sfânta Scriptură.

Dar să revenim la subiectul nostru, adică la „dragostea” afişată pe 14 februarie la canalele TV şi posturile de radio din Chişinău. De fapt, nu mai avem nimic de spus, asta e povestea zilei îndrăgostiţilor. Doar vom reproduce o parodie semnată de Petru Cărare, cu precizarea că textul a fost luat de pe internet, fără semne de punctuaţie şi cu anumite neclarităţi şi s-ar putea ca varianta dată de noi să nu reproducă cu exactitate originalul. În eventualitatea că am comis vreo greşeală, ne cerem scuze de la maestrul Petru Cărare.

Doru-i dor şi musca-i muscă

Toată lumea se iubeşte:

o peştiucă cu un peşte,

un copac cu alt copac,

o broscuţă c-un brotac,

chiar şi musca cea mai mică

nu se culcă singurică.

Vaca, cât e ea de vacă,

se gândeşte câte-o dată

la amantul ei cornut,

să-i mai tragă un sărut.

Un berbec cu lâna laie

s-a îndrăgostit de-o oaie

şi tânjeşte sub un tei,

după behăitul ei.

Se iubesc din zbor, măi taică,

un ţânţar c-o ţânţăroaică.

Se iubesc nişte nevoi,

Hai să ne iubim şi noi!

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

 

 

http://www.flux.md/sys/upload/filat%20arfa%20colaj%20site.jpg

Luni, 14 februarie, clasa politică moldovenească s-a întrecut nu doar în a face declaraţii de dragoste, dar şi în a-şi manifesta public şi agasant dragostea faţă de regretatul poet Grigore Vieru, Dumnezeu să-l odihnească în pace cu cei drepţi. Mai bine zis, folosindu-se de momentul că luni s-au împlinit 76 de ani din ziua naşterii poetului, două grupări politice au încercat să materializeze „ataşamentul lor sincer” sau faţă de poet, manifestat în faţa camerelor de luat vederi, în simpatii electorale.

După ce Filat l-a alungat din PLDM, Călin Vieru se lipeşte de PL

Una dintre aceste formaţiuni politice a fost Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu. În dimineaţa zilei, administraţia municipiului Chişinău, în frunte cu nepotul lui Ghimpu, primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă, a depus, în mod oficial, flori la bustul poetului de pe Aleea Clasicilor.

De menţionat că de data aceasta membrii familiei poetului, soţia Raisa Vieru şi fiul Călin Vieru, au participat la manifestaţia organizată de liberali, deşi până de curând, cel puţin Călin Vieru, cinstea memoria tatălui său alături de echipa liberal-democraţilor, adică alături de Filat. Dar iată că după ce la ultimele alegeri parlamentare, Vladimir Filat l-a scos pe Călin Vieru din lista electorală, spunându-i că este „un mâncău”, acesta s-a lipit de partidul lui Ghimpu. S-ar putea ca în curând fostul deputat PLDM, Călin Vieru, să adere la Partidul Liberal, mai ales că el şi-a anunţat public intenţia de a-şi continua cariera politică.

Filat defineşte semnificaţiile lui Grigore Vieru

Premierul Filat, însă, chiar dacă „s-a descotorosit” de fiul poetului, nu a avut nici o reţinere în a mai ieşi o dată în public pentru a-i spune ţării întregi cât de mult îl iubeşte el pe regretatul tată al celui pe care el l-a dat afară din propriul partid, ca pe ultimul „mâncău”. Ajuns în preajma monumentului lui Grigore Vieru şi în faţa camerelor de luat vederi, Filat a ţinut un spici alambicat despre „semnificaţiile” operei şi vieţii poetului, vrând să-l întreacă chiar şi pe preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu. Iată ce a declarat Filat, făcând o mină de premier cu faţă umană: „Grigore Vieru … Este greu să-i definim sau să-i expunem prin cuvinte semnificaţia pe care o are, nu doar pentru mine, dar pentru noi toţi. S-a născut în ziua în care sărbătorim dragostea. Pe parcursul vieţii, a emanat numai dragoste faţă de mamă, faţă de ţară, faţă de limbă, faţă de oameni, în general. Şi după plecarea lui în lumea celor drepţi, prin ceea ce a creat el, în continuare emană dragoste. De aceea, este mult mai mult decât un poet, este mult mai mult decât ceva căruia putem să-i dăm aprecieri, pur şi simplu”.

Filat a spus că Grigore Vieru a lăsat o amprentă puternică în modul în care percepe el lucrurile. Şi, ca să impresioneze cu adevărat publicul, dar şi pentru că a fost solicitat de jurnalişti, Vladimir Filat s-a apucat să declame din opera lui Vieru, ca o veritabilă vedetă de teatru sau de cinema. Tare frumos a mai declamat premierul! Plânge Hollywoodul după un actor atât de înzestrat! Vai, ce talent actoricesc se pierde, putrezeşte în fotoliul de prim-ministru! Dacă nu ar avea de salvat ţara de comunism şi, mai nou, de sărăcie, premierul s-ar deda artei teatrale şi ar face o carieră strălucită în acest domeniu. Ar aduna bani mulţi, cu lopata, cu sacul. Ce-ar mai conta veniturile obţinute din tot felul de activităţi prozaice ca gestionarea banului public, eliberarea licenţelor, nişte business? Nu, Filat-actorul ar deveni mai celebru şi mai bogat decât Arnold Schwarzenegger.

Filat, Apollo întruchipat

Deci, premierul a recitat, satisfăcut, poezia „Iese tata la balcon”, menţionând că aceasta „este o poezie simplă şi, în acelaşi timp, profund umană”. Iată cum a declamat-o Filat:

„Iese tata la balcon Şi mă strigă „Băi, Ion!” Dacă n-aş fi făcut nimică, Mă strigă ”Băi, Ionică!””. Premierul n-are ţinere de minte

Este evident că premierul nu prea are ţinere de minte pentru că varianta corectă şi integrală a aceste poezii este următoarea:

”Iese tata la balcon Şi mă strigă: „Măi, Ion!” Cred că am făcut ceva, Dacă m-a strigat aşa… Dacă nu făceam nimică, Mă striga: „Mai, Ionică!”.

Deci, Filat a trunchiat poezia celui care a lăsat o amprentă puternică în modul în care percepe premierul lucrurile, eliminând două versuri. În plus, a schimbat apelativul popular „măi” cu argoticul suburban „băi”, altfel spus a adaptat niţel poezia lui Vieru la limbajul care îi este mai familiar premierului, unul, totuşi, atât de periferic.

Totodată trebuie să constatăm cu regret că marele nostru critic literar şi premier are o percepţie infantilă a fenomenului poetic. Filat nu a înţeles că Grigore Vierul a scris acest text pentru copiii preşcolari, că, de fapt, nu e o poezie, ci un text ritmat pe care poetul l-a scris pentru copiii care încep să recite poezii sau învaţă să citească. Unui copil de 3-4 ani îi stă bine să recite în faţa camerelor de luat vederi poezia „Iese tata la balcon”, dar nu şi unui matur, nu şi unui cogeamite premier ca Vladimir Filat. Opera lui Grigore Vieru este atât de mare, atât de diversă, încât conţine nu una, ci sute de poezii pe care premierul unei ţări ar putea să le recite dacă, bineînţeles, are şi talentul necesar pentru asta. Premierul nostru însă, din toată opera lui Vieru, nu a găsit nimic mai potrivit decât o poezie scrisă pentru picii de la grădiniţă, care încă nu cunosc toate literele alfabetului.

E comic, dar, mai ales, trist. Manifestarea infantilă a premierului ca declamator şi critic literar îmi aminteşte de celebrul roman al polonezului Henryk Sienkiewicz „Quo Vadis?”. Romanul, care i-a adus autorului Premiul Nobil în 1905, evocă persecuţiile sălbatice la care au fost supuşi creştinii din Roma antică în perioada împăratului Nero. În romanul lui Sienkiewicz, Nero este o fire despotică, criminală şi rudimentară, care însă avea iluzia că ar fi un mare artist. Un alt personaj al romanului este esteticianul Petronius, unul dintre favoriţii împăratului Nero, care este supranumit Arbitrul Eleganţei (în latină – Elegantiae Arbiter) pentru gustul său rafinat şi capacităţile sale de a distinge, de a aprecia frumosul atât în artă, cât şi în viaţa de zi cu zi. Dar iată că Petronius, în pofida faptului că îl linguşea pe cezar, intră în dizgraţiile acestuia, dat fiind că l-a criticat pe împărat pentru că acesta a incendiat Roma şi i-a făcut responsabili de crima comisă de el pe creştini. Petronius este nevoit să se sinucidă pentru a scăpa de represiunile din partea împăratului, dar înainte de asta îi trimite un ultim mesaj fostului său prieten.

Arbitrul Eleganţei către Nero

Iată scrisoarea trimisă împăratului Nero de Petronius, din romanul lui Henryk Sienkiewicz:

„Oh, să nu-ţi închipui că m-ai scârbit asasinându-ţi mama, soţia şi fratele, incendiind Roma şi trimiţând în Ereb pe toţi oamenii cinstiţi din împărăţia ta. Nu, drag strănepot al lui Cronus. Moartea-i un lucru omenesc, dar din partea ta nu ne puteam aştepta la o altă comportare.

Dar să-mi chinuiesc urechile ani la rând ascultând cântecul tău, să văd picioarele tale subţiri, domiţiene, frământându-se într-un dans pirrheic, să te ascult cântând la instrumente şi declamându-ţi poemele, o, biet poet de mahala!, iată ce mi-a slăbit puterile, trezind în mine dorinţa morţii.

Roma îşi astupă urechile când te aude, lumea râde, iar eu nu vreau să roşesc de ruşinea ta. Nu pot. Urletul Cerberului (câinele iadului în mitologia antică – n.n.), dragul meu, deşi nu se deosebeşte de cântecul tău, va fi mai puţin supărător pentru mine, căci lui nu i-am fost niciodată prieten şi pentru vocea lui nu-s obligat să mă ruşinez.

Fii sănătos, dar nu cânta, ucide, dar nu scrie versuri, otrăveşte, dar nu dansa, incendiază, dar nu cânta din citeră, asta îţi urează şi acest ultim sfat prietenesc ţi-l trimite Arbiter Elegantiae”.

Arbitrul Eleganţei către Filat

Vedem că există o mare asemănarea între „capacităţile artistice” ale lui Filat şi cele ale lui Nero. De aceea, vă propun următorul exerciţiu: să ne imaginăm că Filat ar avea şi el un Arbitru al eleganţei al lui, aşa cum are Nero în romanul lui Sienkiewicz. Haideţi să vedem împreună cam ce ar conţine ultima scrisoare, adresată de Arbitrul Eleganţei, înainte de moarte, premierului său Filat.

„Oh, să nu-ţi închipui că m-ai scârbit incendiind la 7 aprilie 2009 palatele Parlamentului şi Preşedinţiei, că în cadrul evenimentelor pe care le-ai organizat în scopul vădit al răsturnării puterii de stat au murit oameni, iar alţii au fost schilodiţi. Să nu-ţi închipui că m-ai scârbit majorând preţurile, lăsându-i pe oamenii ţării tale să moară de frig, de boli şi de foame sau să plece cu sutele de mii în ţări străine după o bucată amară de pâine, în timp ce tu încropeşti averi de miliarde făcând contrabandă cu ţigări peste Prut. Nu, drag strănepot al jupânilor de Lăpuşna. Moartea şi cinismul sunt lucruri omeneşti, dar din partea ta nu ne puteam aştepta la o altă comportare.

Dar să-mi chinuiesc urechile în continuare, ascultând cum declami versuri în public, în faţa a zeci de camere de luat vederi, cum defineşti prin cuvinte semnificaţiile operei maestrului Vieru, dar mai ales a marelui Eminescu, o, biet critic literar de mahala!, iată ce mi-a slăbit puterile, trezind în mine dorinţa morţii.

Chişinăul (şi Bucureştiul) îşi astupă urechile când te aude, lumea râde, iar eu nu vreau să roşesc de ruşinea ta. Nu pot.

Propaganda roşie a comuniştilor, dragul meu, deşi nu se deosebeşte de demagogia ta verde şi făţarnică, este mai puţin supărătoare pentru mine, căci comuniştii nu pretind că ar îmbrăţişa o doctrină politică de esenţă creştin-democrată şi populară.

Incendiază şi ucide, privatizează şi fură, dar nu declama versuri, fă contrabandă cu ţigări, dar nu comenta operele poetice, asta îţi urează şi acest ultim sfat prietenesc ţi-l trimite Arbitrul eleganţei”.

Aşa i-ar scrie Arbitrul eleganţei lui Filat. Nu sunt convins însă că Filat ar ţine cont de el, căci Filat, asemenea lui Nero, are impresia că este un mare artist. Aşa că, deocamdată, vom fi nevoiţi să mai suportăm scamatoriile teatrale ale farmazonului din Palatul Guvernului.

Un primar dintre aceia ce domnesc peste vro urbe

Şi nimic nu lasă-n urmă decît nişte slabe umbre,

În birou dormea ţinîndu-şi căpătîi mîna cea dreaptă,

Însă ochiu-nchis afară înlăuntru se desteaptă.

Vede cum din hudiţi lumea curge ca o apă vie,

Care creşte-n fluviu mare, revărsînd spre primărie.

Gloata creşte într-o clipǎ, ca în ore, mereu creşte,

Şi în valuri peste urbe, peste Centru se lăţeşte;

Pata ei cea uriaşă primăria înconjoară….

Speriat, primarul sare, pune pana-n călimară:

„Din bîrlog, din primărie,

Grăim, bade, către Tine,

Nu din gură, ci din carte,

Că ne eşti aşa departe.

Te-aş ruga, Măria Ta,

Cît mai eşti “и.о. царя”,

Ai grijă de soarta mea.

Că-n alegeri, din prostie,

Sfătuit de-a Ta Mărie,

Am pornit-o-n veselie,

Cu promisiuni – o mie.

Cu un nimb de salvator

Grăit-am către popor:

Sînt primarul liberal –

Cel mai bun gospodar!

Ce popor neruşinat,

Preamărite Împărat,

Stăpînim în ţara asta!?-

E nemulţumit şi basta!

Numai cîte nu făcusem:

Brăduleţ în Centru-adusem,

Cu Voronin am luptat,

Bariera-m ridicat…

Ei îmi zic că sînt ratat!

Chiar şi Tu, cu nu ştiu cine,

Te-ai lăsat acum de mine.

Nu ştiu care, ce ţi-a spus,

De în listă nu m-ai pus.

Sigur, nu sînt de primar,

Dar sînt mare liberal!

Nu am fost ca nenea Schmidt,

Nici ca Urecheanu chit,

Dar cît am stat la primărie,

A fost mare veselie…

Bade, dă-mi ordin şi mie!

Că eu bade, te-am făcut

Împărat la Est de Prut!

De la înălţimea Ta

Caută a mă salva.

Că de nu, am şanse mari,

Să ajung în Ferentari –

Bulibaş la boschetari…

De primar al capitalei

Dă-mi bade un nou firman!

Să-i trimit pe toţi în mă-sa,

Cum zici Tu: “Bonjour maman!”

 

 

Pentru a pune capăt războiului politic, duşmăniei şi dezastrului economic, Partidul Popular Creştin Democrat trebuie să se impună la alegerile din 28 noiembrie ca forţă de echilibru, stabilizatoare şi constructivă între cele două tabere care se duşmănesc: comuniştii şi liberalii. Declaraţia aparţine liderului creştin-democrat Iurie Roşca şi a fost făcută într-o conferinţă de presă, astăzi, în ultima zi a campaniei electorale.

Iurie Roşca a declarat că liberalii, care au guvernat aducând ţara la dezastru, sunt gata să comită orice crimă pentru a se menţine cu orice preţ la guvernare: „În ultimul an şi jumătate Republica Moldova s-a transformat într-un butoi cu pulbere. Poporul este instigat la ură, violenţă şi distrugere. Ţara se prăbuşeşte într-o sărăcie cumplită, satele sunt devastate de mizerie, nedreptate şi suferinţă. Cei care au pus mâna pe putere prin violenţă astăzi îi vorbesc cu făţărnicie poporului flămând şi călcat în picioare despre realizări economice şi integrare europeană. 7 aprilie 2009, cea mai neagră zi din istoria modernă a ţării, a învrăjbit lumea şi a cauzat distrugeri, pierderi materiale şi frică. Vinovaţii pentru acele crime grave nu au fost judecaţi. Ei stau în fruntea ţării şi mai nădăjduiesc să amăgească lumea din nou, ca să îi voteze tot pe ei. Referendumul din 5 septembrie, pus la cale de guvernanţi, s-a întors ca un bumerang peste capetele lor şi le-a măturat orice drept de a mai rămâne în fruntea statului. Acum, când cei de la putere simt că le fuge pământul de sub picioare, că poporul îi va pedepsi prin vot pentru abuzuri şi hoţii, ei pun la cale noi provocări şi conflicte. Liberalii toarnă gaz pe foc, flutură ameninţător din topoare şi sunt gata să ne împingă într-o nouă baie de sânge. Ei sunt în stare să comită orice crimă, să organizeze orice provocare, numai să se menţină la putere cu price preţ”.

Iurie Roşca susţine că şi comuniştii îşi ascut securea răzbunării: „Comuniştii, duşmanii liberalilor, ascut şi ei securea răzbunării. Ţara nu are nevoie de o revanşă comunistă. Voronin trebuie să plece. El a făcut tot ce a putut pentru ţara noastră. El are şi merite, şi greşeli. E timpul să se retragă. Comuniştii nu trebuie lăsaţi să revină din nou. Nu ne trebuie noi baricade, confruntări şi izolare internaţională. Nu avem nevoie nici de revoluţii bolşevice, dar nici de noi lovituri de stat liberale”.

Preşedintele PPCD susţine că pentru a construi ţara, pentru a ridica din genunchi economia este nevoie ca hoţii şi oligarhii să plece de la putere, ei trebuie debarcaţi prin votul popular. „Partidul Popular Creştin Democrat trebuie să se impună ca forţă de echilibru, stabilizatoare şi constructivă între cele două tabere care se duşmănesc. Noi nu-i vom lăsa să ne sfâşie ţara. Îi vom chema la calm şi la dialog. Noi, creştin-democraţii, vrem să aducem pacea şi buna înţelegere în societate. PPCD cheamă toţi oamenii de bună credinţă să punem capăt războiului politic, duşmăniei şi dezastrului economic. Ca să putem construi împreună ţara noastră, ca să ridicăm din genunchi economia, hoţii şi oligarhii trebuie să plece. Să-i alungăm prin votul nostru solidar pentru Partidul Popular Creştin Democrat. De-a lungul anilor fiecare dintre noi a mai făcut şi greşeli. Şi eu am avut greşelile mele. Dar am învăţat din mers, am suferit pentru nereuşitele ţării şi ne-am ridicat din nou ca să punem umărul la ridicarea neamului din mizerie şi nedreptate. Noi, creştin-democraţii, suntem liberi de orice obligaţii faţă de milionari, nu am făcut cârdăşie cu mafioţii şi vom rămâne independenţi în luarea de hotărâri ca demnitari în serviciul poporului. Astăzi suntem mulţi şi puternici. Avem prieteni în toate colţurile ţării. Alături de noi sunt şi moldovenii din codrii Moldovei, şi ucrainenii din nordul ţării, şi găgăuzii de la Comrat, şi bulgarii de la Taraclia, şi ruşii din oraşele noastre. Toţi împreună suntem poporul acestei ţări, solidari şi deopotrivă responsabili pentru soarta ei. Acum vine ziua hotărâtoare când trebuie să ne unim puterile. Forţa noastă este în unitate. La 28 noiembrie vom pune capăt definitiv războiului politic. Pentru asta vom vota împreună Partidul Popular Creştin Democrat. Ştim bine: numai împreună vom reuşi. Dumnezeu să binecuvânteze Republica Moldova”, a mai declarat Iurie Roşca.

FLUX

Instanţa de judecată a obligat Comisariatul de poliţie Centru să restituie candidatului PPCD la funcţia de deputat, Alexandru Repida, materialele electorale confiscate 25 octombrie 2010. Totodată, poliţiei i s-a cerut să anuleze amenda în sumă de 400 de lei, pe care era obligat să o achite reprezentantul PPCD.

Decizia a fost luată de Judecătoria Centru a capitalei pe 23 noiembrie 2010, în urma unei contestaţii depuse de Repida, prin care ultimul solicita ca acţiunile poliţiştilor să fie declarate ilegale şi să fie anulat procesul-verbal care constata presupusa contravenţie. Astfel, în hotărârea emisă de preşedintele completului de judecată C. Urâtu se cere: „Anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie din 25.10.2010 în privinţa lui Alexandru Repida şi încetarea acestui proces contravenţional. Obligarea Comisariatului de poliţie Centru să restituie lui A. Repida fişele de agitaţie electorală, în număr de 254 bucăţi, confiscate prin procesul-verbal din 25.10.2010 de inspectorul Alexandru Ciugureanu”.

Şedinţa de judecată a avut loc în lipsa reprezentanţilor Comisariatului de poliţie Centru, care au refuzat să participe la proces.

Amintim că incidentul care constituie subiectul litigiului menţionat a avut loc pe 25 octombrie 2010, la ora 17.20. Alexandru Repida, tânăr candidat la funcţia de deputat din partea PPCD, a fost reţinut de doi colaboratori de poliţie, în momentul în care purta discuţii cu alegătorii în stradă. Acesta avea la el peste 200 de exemplare cu manifestul electoral al partidului pe care îl reprezintă, care constau în foi de format A 4, tipărite la imprimantă. Este vorba de manifestul electoral al partidului intitulat „Cum a fost guvernată ţara până acum, cum o va guverna PPCD”, descărcat de pe pagina electronică a PPCD.

Motivul invocat de oamenii legii a fost că pe foile cu manifestul electoral nu este indicat tirajul şi tipografia. În pofida faptului că Alexandru Repida s-a legitimat, prezentând poliţiştilor legitimaţia de candidat la funcţia de deputat, poliţiştii, după ce au discutat la telefon cu superiorii, l-au reţinut şi l-au dus la secţia de poliţie nr. 1 din sectorul Centru al capitalei, aplicându-i o amendă de 400 de lei. Procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator din cadrul Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru, locotenentul de poliţie Alexandru Ciugureanu.

Menţionăm că Alexandru Repida a fost reprezentat în instanţă de preşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin-Democraţi, Radu Buşilă.

FLUX

Nu e o glumă! Liberalii lui Ghimpu şi Chirtoacă îşi atacă oponenţii politici cu topoare şi ciocane

O echipă de agitatori electorali de la Organizaţia de Tineret a PPCD „Noua Generaţie” a fost agresată sâmbătă, 20 noiembrie, în comuna Coloniţa din municipiul Chişinău, de câteva persoane înarmate cu topoare şi ciocane. Agresorii au recurs la intimidări şi ameninţări verbale, au rupt materialele electorale ale tinerilor de la „Noua Generaţie” şi i-au somat să părăsească localitatea. La faţa locului s-a deplasat o echipă a poliţiei pentru a-i identifica pe agresori, care, între timp, s-au făcut nevăzuţi, părăsind localitatea. Unul dintre tinerii agresaţi, Alexandru Repida, care este şi candidat la funcţia de deputat pe lista electorală a PPCD, a declarat că, din ameninţările pe care le proferau, agresorii păreau a fi simpatizanţi ai Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. Una dintre victime a reuşit să-i filmeze şi să-i fotografieze pe agresori cu ajutorul telefonului mobil.

„Noi am acţionat conform legii. Făceam agitaţie electorală într-un mod absolut paşnic şi legal. La un moment dat, am fost atacaţi de patru persoane. Unul dintre ei avea la el un topor, iar ceilalţi erau înarmaţi cu ciocane. Au încercat să ne distrugă maşina cu care ne deplasam, ne-au smuls drapelele cu sigla PPCD şi au atacat-o pe o colegă de-a noastră, Ecaterina Pânzaru, căreia, după ce au bruscat-o, au încercat să-i sustragă aparatul foto şi telefonul mobil. Din ameninţările pe care le proferau, am dedus că agresorii sunt simpatizanţi ai Partidului Liberal, liderii căruia, Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, sunt originari din Coloniţa. În momentul de faţă, cazul este anchetat de poliţie care, sperăm că îi va identifica şi pedepsi pe agresori”, a declarat pentru FLUX Alexanndru Repida.

În context, candidatul PPCD şi-a exprimat regretul şi îngrijorarea vizavi de faptul că „exponenţii unui partid, care se autodefineşte democratic şi proeuropean, recurg la astfel de metode total antidemocratice şi periculoase”. „Acesta nu este singurul caz când reprezentanţii partidului nostru sunt bruscaţi sau intimidaţi de exponenţii unor partide concurente, sau chiar de către unii reprezentanţi ai organelor de drept, care, în loc să vegheze asupra respectării legii, recurg ei înşişi la acţiuni ilegale, doar pentru a favoriza partidele aflate astăzi la putere. De aceea, doresc să-mi exprim public regretul faţă de cele întâmplate şi să-i îndemn pe colegii de la celelalte partide politice să dea dovadă de un comportament decent şi civilizat, cel puţin acum, când au mai rămas doar câteva zile până la alegerile din 28 noiembrie”, a mai spus Alexandru Repida.

La rândul său, preşedintele Asociaţiei Juriştilor Creştin Democraţi, Radu Buşilă, care s-a deplasat la faţa locului, ne-a relatat că doi dintre agresori au fost prinşi de către poliţie şi în acest moment dau explicaţii oamenilor legii. Radu Buşilă a confirmat că agresorii au aplicat forţa fizică, fiind înarmaţi cu topoare şi ciocane.

Comuna Coloniţa este localitatea de baştină a liderilor Partidului Liberal, interimarului Mihai Ghimpu şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă.

Vom menţiona, în context, că înşişi liderii PL au transmis mesaje războinice propriilor simpatizanţi, îndemnându-i indirect să aplice forţa fizică împotriva oponenţilor politici. Un caz elocvent în acest sens îl constituie cadoul pe care i l-a dăruit Dorin Chirtoacă unchiului său, preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, cu ocazia zilei de naştere a acestuia. Este vorba de un topor, cu care şeful interimar al statului a fost îndemnat de nepotul său să-şi „stârpească din rădăcini” oponenţii politici.

FLUX

Întreaga rivalitate între cele două componente ale AIE – PLDM şi PD – se reduce la conflictul dintre Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc pentru controlul asupra traficului de ţigări, a declarat liderul PPCD, Iurie Roşca, în cadrul unei conferinţe de presă. Vedeţi mai jos declaraţia lui Iurie Roşca, făcută miercuri, 24 noiembrie 2010.

Republica Moldova este o ţară săracă. Ca să eliminăm sărăcia trebuie să constatăm cauzele care o generează. Acestea au un caracter economic şi vizează aspecte cum ar fi:

Lipsa unui mediu concurenţial,  care să asigure libera competiţie a agenţilor economici pe piaţa Republicii Moldova. Ţara noastră s-a împotmolit într-un capitalism de tip clientelar, în care afacerile de succes sunt determinate de relaţia între funcţionarii de stat şi oamenii de afaceri favorizaţi de aceştia.

Evaziunea fiscală sau ţinerea contabilităţii duble şi, concomitent, mituirea angajaţilor organelor de control şi de anchetă de către o parte considerabilă a agenţilor economici.

Contrabanda. Astăzi vom aborda doar acest gen decrime cu caracter economic.

Republica Moldova este o ţară de frontieră între spaţiul ex-sovietic şi cel al Uniunii Europene. Ţara noastră este cunoscută în Occident ca exportatoare de fiinţe umane pentru exploatare sexuală, trafic de organe şi exploatare pe piaţa neagră a muncii. Printre mărfurile de contrabandă care tranzitează Republica Moldova sunt drogurile, armamentul, substanţele radioactive şi ţigările. Acest tip de criminalitate transfrontalieră a cunoscut o amploare fără precedent. În ultimul an capturile mărfurilor de contrabandă din Republica Moldova interceptate de către autorităţile române şi bulgare au atins cote record. În acest sens dăm câteva exemple legate doar de contrabanda cu ţigări.

5 martie 2010. Vama română a depistat un lot de 700.000 de pachete de ţigări de contrabandă, în valoare de peste 1.000.000 dolari SUA.

9 iunie 2010. Vama bulgară a reţinut în portul Varna cea mai mare captură de ţigări de contrabandă – 35 milioane de ţigări, în valoare de 7 milioane de Euro.

24 iunie 2010. Din depozitul de la portul Giurgiuleşti a dispărut un lot de peste 110.000 de pachete de ţigări de contrabandă, în valoare de circa 1.000.000 de lei.

10 iulie 2010. A fost înregistratăcea mai mare captură de ţigări de contrabandă transportată pe calea ferată. Lotul de contrabandă a constituit 100.000 de pachete de ţigări, în valoare de peste 1 milion de lei.

16 iulie 2010. Un diplomat moldovean la Bucureşti a fost rechemat din cauza învinuirilor aduse de ţara gazdă pentru implicare în traficul cu ţigări  (7500 de pachete cu ţigări).

7 august 2010. Poliţia italiană a capturat un lot de 2 tone de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de 600.000  de euro.

18 septembrie 2010. Aproape 2 milioane de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de peste 250.000  euro, au fost confiscate de poliţiştii din Tulcea.

1 noiembrie 2010.Biroul vamal Rădăuţi-Prut a depistat 35.480 de pachete de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de peste 177 de mii de euro.

11 noiembrie 2010. În oraşul Urziceni de lângă Bucureşti a fost reţinut un lot de ţigări de contrabandă din Republica Moldova cu o valoare vamală de peste 2 milioane de dolari. În total au fost reţinute 669 874 de pachete cu ţigări.

Într-un an de zile au fost depistate loturi de contrabandă cu ţigări în valoare totală de peste 200 de milioane lei. Potrivit postului de Radio Deutche Welle, cazurile de contrabandă descoperite constituie doar cca. 10 la sută din volumul real al contrabandei. Prin urmare, putem afirma cu certitudine că Bugetul de Stat al Republicii Moldova ratează doar din contrabanda cu ţigări peste 2 de miliarde lei anual, ceea ce constituie 12% din valoarea Bugetului de Stat. Aceşti bani ar fi suficienţi pentru o majorare considerabilă a salariilor şi pensiilor.

Amintim că actualul director general al Serviciului Vamal, Tudor Baliţchi, este de mai mulţi ani asociatul de afaceri al premierului Vladimir Filat.

Contrabandiştii moldoveni au parteneri dincolo de frontiera Uniunii Europene. Cu toate acestea, nimeni dintre factorii responsabili de la Bruxelles nu a luat atitudini tranşante şi nu i-a cerut expres Guvernului Republicii Moldova să ia măsuri pentru curmarea acestei contrabande, care aduce prejudicii nu numai Republicii Moldova, dar şi Comunităţii europene.

Remarcăm şi faptul că în ultimele luni s-au operat epurări de masă ale persoanelor cu vechime de ani de zile, prin trucarea unor concursuri sau prin concedieri arbitrare, în cadrul Serviciului Vamal. Acestea sunt înlocuite cu persoane fără nici o experienţă în sistem, inclusiv inşi cu un trecut dubios sau vameşi eliminaţi din sistem pentru cazuri de corupţie.

Transparency International a publicat la 26 octombrie a. c. un raport privind Indicele Percepţiei Corupţiei. Republica Moldova se plasează pe locul 105 din 178 de ţări incluse în clasament. În 2009 ţara noastră s-a situat pe poziţia 92.

La ora actuală cunoaştem, cel puţin, 2 grupuri politice care revendică controlul asupra tutunului,  precum şi a pieţii legale şi ilegale a produselor de tutungerie.

Primul grup este reprezentat la vârf de către Vladimir Filat. Relaţia este evidentă Filat- Baliţchi – reţelele de contrabandă.  Lipsa oricăror măsuri concrete din partea premierului Filat, lipsa oricărei minime sancţiuni din partea Guvernului faţă de omul lui Filat din fruntea Vămii – Tudor Baliţchi, lipsa de rezultate a organelor de anchetă, MAI, Procuratura Generală,  CCCEC,  în aceste cazuri demonstrează existenţa structurilor de tip mafiot în interiorul actualei puteri. Amintim aici cazul zguduitor legat de moartea subită şi stranie a doi figuranţi în cazul de contrabandă cu ţigări depistat la 5 martie curent. Şoferul tirului capturat, Anatol Ganea, şi Ion Margină, cel care a fost trecut în contractul de închiriere a tirului, au decedat subit, în condiţii suspecte, făcând imposibilă identificarea celor care stau în spatele acestei crime economice.

Să ne amintim că Vladimir Filat a întrat în viaţa publică în anii 1998-99 cu o serie de scandaluri de contrabandă cu ţigări, însoţite de dosare penale instrumentate de organele de anchetă ale României.

Al doilea grup interesat să obţină supraprofituri din businessul legal şi ilegal cu ţigări este legat de Partidul Democrat din Moldova, al cărui preşedinte este Marian Lupu. Amintim că numărul 9 pe lista electorală a PD este directorul general al Întreprinderii de Stat „Tutun-CTC”, Pavel Filip. Este clar că personajul respectiv vine în Parlament nu pentru a se ocupa de problemele statului, ci pentru a-şi croi norme legale care să-i aducă supraprofituri şi mai mari.

În mediul de afaceri este bine cunoscut faptul că Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc şi-au luat startul în business specializându-se în comerţul legal şi mai puţin legal cu ţigări. Întreaga rivalitate între cele două componente ale AIE –   PLDM şi PD – se reduce la conflictul dintre Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc pentru controlul asupra traficului de ţigări.

Marea problemă a sistemului politic moldovenesc şi incapacitatea cronică a societăţi noastre de a deveni o democraţie funcţională sunt cauzate de neputinţa instituţiilor statului de a verifica modul de finanţare a partidelor politice şi a campaniilor electorale. Principalele surse de finanţare ilegală a partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt cele care provin din contrabandă şi din protejarea marilor importatori în detrimentul producătorilor autohtoni.

24 noiembrie 2010

FLUX

Preşedintele PPCD, Iurie Roşca consideră că liderul democrat Marian Lupu, deşi este „un băiat destul de instruit”, este caracterizat de o totală lipsă de caracter şi voinţă. De aceea, în cazul în care acesta va veni la putere, ţara va fi guvernată de omul de afaceri Vladimir Plahotniuc, adevăratul proprietar al partidului lui Lupu şi Diacov. Iată ce a declarat Iurie Roşca, în cadrul conferinţei de presă de marţi, fiind întrebat de jurnalişti cum comentează includerea lui Vladimir Plahotniuc în lista electorală a PD:

„Vladimir Plahotniuc este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova. Vreau să remarc pudoarea şi politeţea cu care îl tratează politicienii, comentatorii politici şi jurnaliştii. Nimeni nu vrea să-şi formuleze un semn de întrebare sau un gest critic. De ce? Este prea puternic. Acest lucru deja mă îngrijorează. Vreau să spun că îmi menţin părerea pe care am expus-o în cadrul unui talk show televizat, în perioada referendumului, când am fost întrebat: dacă Marian Lupu va deveni preşedinte, ce se va întâmpla în Republica Moldova? Eu am răspuns că Marian Lupu este un băiat destul de instruit, dar are un mic neajuns: totală lipsă de caracter şi voinţă. Prin urmare, Republica Moldova va fi guvernată de domnul Vladimir Plahotniuc.

Nu am nimic personal cu acest om. Nu vreau să imit retorica incendiară a domnului Sergiu Mocanu. Dar, totuşi, daţi-mi voie să-mi exprim public îndoiala că un cetăţean al Republicii Moldova a făcut câteva miliarde de dolari în condiţii legale, de liberă concurenţă în cel mai sărac stat din Europa. Să nu uităm că Vladimir Plahotniuc a fost cel mai apropiat om de afaceri, alături Oleg Voronin, de preşedintele Vladimir Voronin. Prin urmare, astăzi când văd retorica anticomunistă a domnului Marian Lupu, susţinut de Vladimir Plahotniuc, deja numărul doi pe lista PD, mie îmi vine să întreb: „Domnilor, dar Marian Lupu ce a făcut 8 ani de zile? A făcut retorici anticomuniste? A fost alături de mine în demonstraţii stradale sau a fost bine-mersi viceministru al Economiei, ministru al Economiei, preşedinte al Parlamentului? Cineva a auzit vreun dezacord din partea lui Marian Lupu în raport cu Vladimir Voronin? După ce Voronin a declinat candidatura sa la funcţia de preşedinte, a decis să procure un partid, al domnului Diacov, care era considerat sucombat definitiv. Acum trebuie să explic eu, la fiecare întâlnire, în fiecare sat: „Stimaţi prieteni, nu-i căutaţi pe listă nici pe băieţii de la Zdob şi Zdub, nici pe Ion Suruceanu, nici pe Geta Burlacu, nici pe Olia Tira. Ei nu candidează. Ei sunt masca care drapează esenţa acestui partid”.

Republica Moldova se află în faţa unei răspântii foarte interesante. La această răspântie sunt trei cărăruşe. La fiecare cărăruşă stă câte un acar care ne îndreaptă spre trei vladimiri: Vladimir Voronin, Vladimir Filat şi Vladimir Plahotniuc (pentru că Marian Lupu nu există, este masca pudrată a domnului Plahotniuc). Şi fiecare dintre ei ne invită să votăm pentru aceste megaproiecte politice. Care este problema acestor partide? Sunt legate prea strâns cu marii oameni de afaceri. Cred că fiecare dintre noi a însuşit că Republica Moldova poate să devină o ţară prosperă, în măsura în care guvernările nu vor sprijini dezvoltarea businessului mic şi mijlociu. Adică formarea clasei de mijloc, care trebuie să constituie cel puţin 50 la sută dintre oamenii activi ai acestei societăţi. Partidele pe care le-am enumerat sunt exponentele politice ale bancherilor, ale marilor importatori, ale deţinătorilor de mari capitaluri şi ale instrumentelor politice care nu permit libera concurenţă economică în Republica Moldova. Deosebirile dintre ele sunt de nuanţă, nu de esenţă. Nu există divergenţe de ordin ideologic. Vreau să vă spun, cu tot regretul şi cu toate deosebirile de simpatii sau antipatii personale, că orice combinaţie dintre aceşti trei este fatală pentru Republica Moldova. Vom rata încă patru ani, dacă vom considera că Vladimir Plahotniuc plus Vladimir Filat înseamnă bine, dar Vladimir Voronin plus unul dintre ei este rău, doar din cauza aversiunilor ideologice faţă de comunişti. Unde sunt comuniştii în Republica Moldova? A rămas doar unul – Petru Lucinschi. Ceilalţi sunt cu doctrină neoliberală, în frunte cu echipa domnului Voronin.

Cred că datoria morală a PPCD este să spună răspicat şi clar că noi nu avem nevoie de partide oligarhice. Şi regret foarte mult că o serie întreagă de analişti politici s-au pomenit în ipostaza unui iepure aflat în faţa unui şarpe Boa. Cochetează cu marile capitaluri, linguşesc, flatează şi s-au transformat într-un fel de yesmeni ai celor care îi întreţin. Dacă se va întâmpla ca grupurile oligarhice să menţină puterea sau să revină într-o combinaţie sau alta la guvernare, acest lucru va produce efecte sociale foarte grave”.

FLUX

În conferinţa de presă de marţi, 23 noiembrie 2010, liderul creştin-democrat Iuire Roşca a fost solicitat de jurnalişti să dea o apreciere gestului liderilor PL, prin care, primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, i-a dăruit de ziua de naştere a unchiului său, preşedintele în exerciţiu Mihai Ghimpu, un topor pentru a stârpi duşmanii politici. Iurie Roşca a declarat că prin acest gest cei doi au incitat lumea la violenţă, iar agresarea de duminică a tinerilor creştin-democraţi în satul Coloniţa constituie o consecinţă directă a acestuia. Publicăm mai jos declaraţia făcută de Iuire Roşca.

Inadecvarea intelectuală a lui Ghimpu şi Chirtoacă

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să ne imaginăm că Vladimir Voronin, la ziua sa de naştere, în toiul campaniei electorale, primeşte în dar, de pildă, de la Mark Tkaciuk, sau de la alt lider comunist, un topor, cu recomandarea că această unealtă să fie utilizată împotriva adversarilor politici. Să ne imagină care ar fi fost reacţiile instituţiilor europene şi a presei democratice din Republica Moldova. În momentul în care primarul general al capitalei îi dăruieşte şefului statului în exerciţiu o unealtă atât de violentă cum este toporul, în toiul campaniei electorale, lumea trece această întâmplare pe seama inadecvării intelectuale a preşedintelui Ghimpu, de la care n-a plecat prea departe nici primarul general al capitalei.

Faptul că s-a indus o stare de ură în societate este rezultatul direct al retoricii războinice a actualei guvernări. Am spus de o sută de ori şi vreau să repet: în Republica Moldova nu trebuie să existe inamici politici, duşmani politici. Ieri bietul Filat, care nu prea le are cu limba română, s-a scăpat cu vorba la Publika zicând „inamicul meu politic Voronin” şi s-a retractat după aceasta, şi-a dat seama de greşeala comisă văzând expresia mirată a feţii preşedintelui PPE, Wilfried Martens, cu care participa la emisiune. Noi suntem adversari politici, uneori aliaţi, alteori oponenţi, care trebuie să dezbatem subiecte de interes naţional şi să propunem soluţii de alternativă, pozitive, concrete şi constructive. În momentul în care, actuala guvernare are un singur scop în sine: să nu admită revenirea comuniştilor la putere, prin urmare, potrivit logicii lor, comuniştii trebuie anihilaţi fizic. Iată domnul Martens a făcut o remarcă foarte interesantă în cadrul acelei emisiuni. El a spus: domnilor, noi, în Uniunea Europeană n-am interzis partidul comuniştilor, noi am convins cetăţenii că opţiunea comunistă nu este una bună pentru societăţile democratice, prospere economic, libere. În Republica Moldova ne menţinem la acest anticomunism de grotă, care înseamnă următoarele: dacă ieşti împotriva comuniştilor, eşti cu semnul plus, dacă ieşti cu comuniştii, atunci eşti cu semnul minus. Revenirea comuniştilor la putere s-ar constitui într-o revanşă a acestora Vreau să repet ceea ce am afirmat nu o singură dată: consider că actuala guvernare liberal-democrată trebuie să plece, iar comuniştii nu trebuie să revină la putere. Revenirea comuniştilor la putere ar însemna o revanşă, ar însemna divizarea societăţii, ar însemna tensiuni inutile, izolarea internaţională imediată a ţării şi polarizarea nepermis de puternică a societăţii.

Toporul făcut cadou de Chirtoacă lui Ghimpu înseamnă incitare la violenţă

Şi totuşi, faptul că a doua zi după ce Mihai Ghimpu primeşte de la nepotul său drept cadou un topor legat cu fundiţă roşie, preşedintele organizaţiei municipale Chişinău a organizaţiei de tineret a PPCD „Noua Generaţie”, domnul Alexandru Repida, împreună cu 3 domnişoare din „Noua Generaţie”, au fost agresaţi cu topoare şi cu alte unelte de muncă în satul Coloniţa, satul de baştină a preşedintelui Mihai Ghimpu. În mod sigur, incitarea la violenţă s-a produs în ajun. Incitarea la violenţă este o crimă persecutată penal în Republica Moldova. Nu contează că acei agresori nu au reuşit să-i omoare pe tinerii militanţi creştin-democraţi. Contează că ei au ridicat toporul la nişte reprezentaţi ai unui concurent electoral şi după asta procuratura nu s-a autosesizat şi nici unul dintre exponenţii actualii puteri nu a găsit de cuviinţă să exprime măcar un minim regret faţă de gestul nesăbuit al celor doi lideri liberali care, sper din toată inima, să dispară definitiv din spaţiul public după 28 noiembrie.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Întrebat ce crede despre vizita preşedintelui Georgiei, Mihail Saakaşvili, la Chişinău, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a declarat în conferinţa sa de presă de marţi, 23 noiembrie: „Cred că domnul Mihail Saakaşvili este într-o situaţie ingrată. Pentru că ne amintim foarte bine că în 2005 domnul Mihail Saakaşvili, alături de domnul Traian Băsescu, alături de Victor Iuşcenko, alături de partenerii noştri europeni, i-au acordat suport domnului Vladimir Voronin. Acum, înţeleg că domnul Mihail Saakaşvili vine să-i acorde suport electoral unui alt partid şi unui alt lider politic. Prin urmare, domnia sa ar trebui să se explice, una la mână. Doi, dacă cumva acest concurent electoral este Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu, cred că, totuşi, calibrul intelectual de excepţie al lui Mihail Saakaşvili şi anvergura internaţională a acestui lider al Georgiei nu ar trebui să-i permită să se asocieze cu un personaj atât de penibil cum este Mihai Ghimpu, chiar dacă acesta dezvoltă retorici antiruseşti”.

În completarea celor spuse, liderul creştin-democrat a ţinut să precizeze: „Ceea ce trebuie să remarc suplimentar în legătură cu vizita domnului Saakaşvili este că, spre regretul nostru profund, preşedintele Georgiei a fost atras într-o capcană în 2008 şi, ca urmare a încercării de a se alia cu un actor geopolitic de primă importanţă împotriva unui alt actor geopolitic de primă importanţă, a avut de pierdut Georgia, părţi importante ale teritoriului naţional, ceea ce trebuie să servească drept o lecţie deosebit de utilă pentru Republica Moldova, care trebuie să înveţe să dezvolte parteneriate, dialoguri şi cooperări multilaterale cu toţi actorii internaţionali, să înţeleagă esenţa conflictelor geopolitice din regiune şi să nu caute să se alieze cu unii împotriva altora, pentru că au de pierdut numai moldovenii, avem de pierdut doar noi din această confruntare teribilă care se produce în continuare”.

„Prezenţa domnului Saakaşvili, ca şi prezenţa domnului Wilfried Martens, la care m-a referit de asemenea, sub nici o formă nu încalcă legislaţia electorală a Republicii Moldova. Este dreptul domniei sale să aibă orice opţiune. Eu am toată simpatia şi respectul pentru domnul Saakaşvili, doar mă gândesc că este o postură foarte ingrată să se întreţină într-un dialog rafinat şi savant cu un politician de calibrul lui Mihai Ghimpu. Să vedem dacă domnul Saakaşvili va saluta şi gestul cu toporul”, a menţionat, în încheierea răspunsului său, Iurie Roşca.

FLUX

„Ceea ce i s-a întâmplat lui Artur Reşetnicov este de o gravitate fără precedent. În nici o campanie electorală, începând cu 1990, acte de o asemenea gravitate nu au fost înregistrate”. Aşa a comentat liderul PPCD, Iurie Roşca, cazul fostului şef al SIS, Artur Reşetnicov, care a fost răpit şi torturat în seara zilei de luni, 22 noiembrie.

„Vreau să-mi exprim consternarea, regretul şi compasiunea pentru ceea ce a păţit Artur Reşetnicov, cetăţean al Republicii Moldova, care a fost maltratat în mod bestial de nişte persoane necunoscute. Un astfel de caz este unul fără precedent în istoria politică a Republicii Moldova. În nici o campanie electorală, începând cu 1990, acte de o asemenea gravitate nu au fost înregistrate. Sper din toată inima că instituţiile statului de drept îşi vor face datoria cât mai operativ, astfel încât, până la încheierea campaniei electorale, să putem afla în ce măsură se investighează operativ şi eficient acest caz, iar dacă nu, sperăm că, după succesiunea la guvernare se va vărsa lumină asupra acestei situaţii regretabile de o gravitate fără precedent. Vreau să remarc şi faptul că această campanie electorală este cea mai violentă, cea mai tensionată, cu permanente abuzuri administrative, în lipsa unei competiţii electorale care să asigure egalitatea şanselor competitorilor politici”, a declarat Iurie Roşca, marţi, în cadrul unei conferinţe de presă.

Liderul PPCD s-a arătat convins că motivele pentru care fostul şef al SIS, în prezent candidat pe lista electorală a PCRM, a fost răpit şi molestat le constituie secretele pe care acesta le deţine în virtutea funcţiei pe care a deţinut-o. „Artur Reşetnicov deţine foarte multe secrete. În mod firesc, aceste secrete pot şi, probabil, dezavantajează anumite partide din actualul arc guvernamental. De asemenea, presupun că Artur Reşetnicov deţine foarte multe informaţii delicate cu privire la Vladimir Voronin şi PCRM şi la afacerile legate de acest partid. Informaţii care ar fi putut fi extrem de utile adversarilor politici ai PCRM. Cert este că omul e în spital într-o stare foarte gravă şi sunt foarte curios să văd care vor fi reacţiile, cel puţin oficiale şi formale, măcar de faţadă a celor care exercită puterea în Republica Moldova. Niciodată în toiul unei campanii electorale, nimeni dintre oficiali nu s-a pomenit într-o astfel de situaţie, mai ales unul de asemenea rang. Gândiţi-vă şi la faptul că, dincolo de faptul că reprezintă un partid sau este suporterul unui partid care poate nu este pe gustul dumneavoastră, Artur Reşetnicov are copii mici, are mamă, soţie şi este într-o situaţie dramatică. Prin urmare, sentimentul de solidaritate şi compasiune trebuie să fie cel care predomină asupra preferinţelor noastre electorale. Motiv pentru care eu personal îi voi face o vizită la Spitalul de Urgenţă unde este internat. Am să merg să strâng mâna şi să-mi exprim regretul pentru cele întâmplate. Indiferent cine ar fi fost acesta, eu aş fi procedat la fel. Întotdeauna când se întâmplă astfel de lucruri trebuie să ne gândim cui serveşte”, a mai spus Iurie Roşca.

Fostul director al SIS, Artur Reşetnicov a fost răpit în seara zilei de ieri de nişte persoane necunoscute. Potrivit primelor depoziţii, necunoscuţii l-au ameninţat cu moartea, torturat şi i-au injectat substanţe psihotrope, cerându-i să ofere informaţii care l-ar denigra sau compromite pe liderul comuniştilor Vladimir Voronin. Reşetnicov a fost găsit de soţia sa în apropiere de casă cu multiple răni, inclusiv în regiunea capului. În momentul de faţă, Artur Reşetnicov este internat în stare gravă la secţia neurochirurgie a Spitalului de urgenţă.

FLUX

Mai multe formaţiuni politice au operat modificări în listele lor electorale exact cu o săptămână înainte de ziua alegerilor, când, potrivit Codului Electoral, se mai putea face acest lucru. Unele partide au procedat astfel din motive obiective, ţinând cont de tacticile respectivelor formaţiuni politice de abordare a electoratului. Altele însă, au recurs la modificarea listei exact pe ultima sută de metri a campaniei electorale din alte raţionamente, mai degrabă subversive, decât obiective.

Oligarhii social-democraţi sau cum crede bogatul pe sărac

Cea mai spectaculoasă mutare, reflectată de aproape numai în culori roze, a fost plasarea miliardarului Vladimir Plahotniuc pe locul doi în lista electorală a Partidului Democrat. Democraţii au operat, deloc întâmplător, această modificare în ultimul moment. Ei au procedat astfel ca alegătorii să nu reuşească să înţeleagă bine ce s-a întâmplat şi să voteze Partidul Democrat fără ca să mai conştientizeze ce înseamnă de fapt plasarea unuia dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova (din câte înţelegem, de o avere mai mare decât a lui Vladimir Plahotniuc dispune doar miliardarul Anatol Stati) pe lista electorală a unui partid. Şi nu a unui oarecare partid, ci a Partidului Democrat care îşi revendică o doctrină de stânga, social-democrată, care pledează pentru echitate socială, pentru diminuarea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci. Liderii democraţi au înţeles că le va fi dificil să le explice alergătorilor de ce Vladimir Plahotniuc, care dispune de o avere de peste un miliard de euro, candidează pe lista electorală a unui partid pretins social-democrat într-o ţară în care peste 70 la sută din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. Păi, iată ca să nu fie nevoit să dea această explicaţie, să nu mai existe timp pentru astfel de întrebări, PD l-a plasat pe lista sa electorală pe Vladimir Plahotniuc exact în ultimul moment.

L-am auzit pe Dumitru Diacov zicând la o televiziune că Vladimir Plahotniuc a fost plasat pe lista PD deoarece este un om cu o bogată experienţă în domeniul afacerilor şi în calitate de deputat va putea să contribuie la redresarea economiei naţionale. Nu punem la îndoială faptul că domnul Plahotniuc are o bogată experienţă în domeniul afacerilor. Ba mai mult, chiar admitem că Vladimir Plahotniuc este un manager de succes, că este un mare profesionist în domeniul afacerilor, odată ce a reuşit să acumuleze o avere atât de mare, într-o ţară atât de săracă, în cea mai săracă ţară din Europa. Şi chiar putem admite că a acumulat această avere pe căi eminamente legale, că nu a băgat nici măcar un deget în buzunarul statului, deşi Sergiu Mocanu afirmă contrariul. Dar întrebarea noastră este: de ce vrea să ajungă Vladimir Plahotniuc deputat, ca să-i facă bogaţi pe toţi cei care trăiesc sub pragul sărăciei, sau ca să dea o altă dinamică propriilor afaceri, ca să devină el însuşi şi mai bogat? Mă tem că nici Vladimir Plahotniuc, nici Marian Lupu şi nici Dumitru Diacov nu vor putea convinge alegătorii că unul dintre marii oligarhi ai ţării s-a apucat de politică ca să fericească poporul. Şi vă spun de ce. Ca să scăpăm de sărăcie, ca să nu mai avem 70% din populaţie muritoare de foame, este necesar ca în Republica Moldova să apară clasa de mijloc, să apară businessul mic şi mijlociu. Dar nicăieri în lume, în nici o ţară de pe glob nu a apărut şi nu va apărea o clasa de mijloc prosperă dacă economia respectivei ţări este dominată de marea oligarhie. Aşa că este o contradicţie în termeni să fii, pe de o parte, miliardar, iar, pe de altă parte, să candidezi pe lista electorală a unui partid social-democrat şi să lupţi cu sărăcia.

Vladimir Plahotniuc şi binefacerile sale

Este adevărat că, dintre toţi miliardarii pe care îi avem, Vladimir Plahotniuc este singurul care s-a angajat într-o acţiune filantropică de amploare, făcând donaţii băneşti semnificative la un şir de instituţii sociale, ştiinţifice şi culturale. Dar, dacă observăm bine, această filantropie a domnului Plahotniuc a luat turaţii exact în momentul în care el a luat sub aripa sa Partidul Democrat, când a devenit finanţatorul principal al lui. Deci, este vorba de o filantropie deloc dezinteresată. Şi mai mult, dacă ai sta să socoteşti câţi bani a investit Plahotniuc în PD (adică în imaginea lui Lupu şi Diacov, dar şi în propria imagine după ce el însuşi a intrat pe lista electorală) şi câţi bani a dat pe binefaceri, calculul este în favoarea investiţiei politice. Iar aceasta este atât de mare, încât ai impresia că cei de la PD nu ştiu ce să mai inventeze ca să cheltuiască bani în campania electorală pentru alegerile din 28 noiembrie. Ai impresia că de la PD nu înţeleg că afişează o prea mare opulenţă în cea mai săracă ţară din Europa, organizând atâtea concerte electorale, montând atâtea panouri stradale şi difuzând atâta publicitate la TV, care costă o groază de bani, ca după asta să mai fie votaţi de către un electorat disperat din cauza problemelor sociale. Polittehnologii PD nu înţeleg că şi omul simplu se întreabă de unde atâţia bani pentru campania electorală a Partidului Democrat. Şi dacă investiţia în această afacere politică este atât de mare, cum va fi aceasta recuperată după ce PD, eventual, va intra în Parlament şi, iarăşi eventual, va accede la guvernare?

Candidatul PD Pavel Filip dă un salariu de milioane pe unul de câteva mii …

Între altele fie spus, tot aici putem plasa şi cazul altui candidat pe lista PD, Pavel Filip, care acum este manager al Combinatului de tutun din Chişinău şi care a declarat la CEC un venit oficial de peste un milion de lei numai din salariu. Într-o dezbatere electorală, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, l-a întrebat cum motivează faptul că acesta este gata să renunţe la un salariu atât de gras şi să devină deputat în Parlament unde va fi remunerat doar cu câteva zeci de mii de lei pe an, pentru că statutul deputatului interzice deţinerea mandatului şi activitatea de antreprenor. Iurie Roşca l-a întrebat cu ce scop vine atunci Pavel Filip în Parlament dacă nu să protejeze afacerile cu ţigări chiar din Legislativul ţării, care îi vor aduce venituri şi mai grase decât cele pe care le are acum. Şi Pavel Filip nu a avut un răspuns cât de cât convingător la această întrebare.

Artiştii fac şi ei un ban

Am văzut că PD a angajat în un şir de celebrităţi care îndeamnă oamenii să voteze pentru PD. Să dăm doar câteva nume: Ion Suruceanu, Olia Tira, Roman Iagupov, Geta Burlacu, Nelly Ciobanu, Igor Chistol. Aceşti actori şi interpreţi (pentru care nutrim tot respectul şi nu avem să le facem nici un reproş pentru că fac şi ei un ban în campania electorală) cheamă alegătorul să voteze pentru PD, făgăduindu-le că după alegeri vor avea parte de Bunăstare, Respect şi Progres. Clipurile de publicitate electorală cu aceste vedete sunt atât de frecvente la TV încât au devenit deja agasante, enervante. Mai ales că oamenii înţeleg că nici Ion Suruceanu, nici Olia Tira, nici Roman Iagupov, nici Geta Burlacu, nici Nelly Ciobanu şi nici Igor Chistol nu candidează şi că votând pentru PD, ei nu votează pentru interpreţii şi acorii îndrăgiţi, ci pentru Lupu, Plahotniuc şi Diacov.

Adevăratul stăpân al Partidului Democrat

Dar să revenim la plasarea în ultimul moment a lui Vladimir Plahotniuc pe locul doi în lista electorală a PD. Liderii acestei formaţiuni au crezut că în felul acesta vor putea amăgi electoratul. De fapt, ei s-au amăgit pe ei înşişi, pentru că prin acest gest au confirmat toate acuzaţiile aduse de criticii acestei formaţiuni precum că Partidul Democrat nu este nici al lui Lupu, nici al lui Diacov, ci al miliardarului Plahotniuc. Ceea ce se bănuia de un an şi ceva a devenit o evidenţă de netăgăduit: în 2009 Marian Lupu a părăsit PCRM şi a preluat PD-ul lui Diacov fiind ghidat de Plahotniuc, ca acum, în 2010, Plahotniuc să devină pe faţă stăpânul acestei formaţiuni politice, chiar dacă Marian Lupu mai rămâne liderul ei formal.

Pe cine susţine FLUX-ul?

Ar mai fi de adăugat ceva aici. Mai mulţi cititori de-ai noştri ne-au întrebat de ce FLUX-ul difuzează texte promoţionale despre Partidul Democrat. Răspunsul este simplu, ziarul FLUX, fiind o publicaţie care respectă principiul pluralităţii de opinie, oferă spaţiu contra costă tuturor concurenţilor politici. Nu e vina noastră că doar unii au venit să cumpere spaţiu publicitar de la noi şi încă în volum atât de mare. Şi mai este un aspect, ziarul FLUX nu este anexa mediatică a unui grup oligarhic şi nu este „sponsorizat” aşa cum sunt mai toate publicaţiile din Republica Moldova. Singurele venituri care asigură tipărirea ziarului sunt banii veniţi de la abonaţii noştri şi cei câştigaţi din publicitate. Aşa că suntem, pur şi simplu, obligaţi să facem acest lucru pentru a supravieţui economic. Dar asta nu înseamnă că publicaţia FLUX îi susţine politic pe Lupu, Lazăr sau Plahotniuc. Toată lumea cunoaşte care este politica noastră editorială, aceasta reiese clar din editorialele, analizele şi comentariile noastre. Noi nu facem un secret din faptul că împărtăşim valorile creştin-democrate, că suntem o publicaţie care este independentă, care se autofinanţează, dar care, după valorile pe care le împărtăşeşte, este apropiată Partidului Popular Creştin Democrat. Şi noi avem convingerea că şansă pe care o are Republica Moldova în aceste alegeri este PPCD, singura formaţiune politică capabilă să pună capăt ostilităţilor devastatoare pentru ţara noastră dintre foştii guvernanţi comunişti şi actualii guvernanţi liberali şi democraţi, să pună capăt războiului politic pe care Marian Lupu a promis că-l va opri, dar pe care, de fapt, l-a aprins şi mai tare.

Sergiu PRAPORŞCIC, FLUX

Salutăm atenţia sporită a prietenilor noştri europeni, din PPE şi din instituţiile UE, faţă de RM, manifestată în ultimul an printr-un suport politic şi financiar fără precedent. În acelaşi timp credem că entuziasmul europenilor se bazează pe un exerciţiu de comparaţie, şi nu pe realizările concrete ale actualei guvernări.

Altfel zis, în accepţia occidentalilor actuala putere este mai bună prin contrast decât fosta guvernare comunistă, nu în sine, prin realizările concrete ale acesteia;

Cel care a creat acest avantaj de imagine uriaş este însuşi Vladimir Voronin, care, refuzând să-şi reformeze partidul, a rămas o sperietoare pentru Europa, constituind un termen de comparaţie extrem de avantajos pentru liberalii de la putere. Întreaga poveste a dialogului şi a deschiderii europene faţă de autorităţile Moldovei în ultimul an se explică prin teama acestora de “năluca comunismului”. De aici şi tentaţia factorilor de decizie europeni să fie mai concesivi decât poate ar fi fost cazul faţă de guvernarea AIE. Obiectiv vorbind, ceea ce actuala guvernare poate contabiliza drept realizări concrete în acest an, sunt două realităţi distincte, nici una nefiind rezultatul meritelor în sine ale AIE. Este vorba de apariţia a două posturi de televiziune private, precum şi de intensificarea dialogului între RM şi UE.

În acest răstimp nu a fost realizată nici o reformă politică sau economică semnificativă, care să apropie Moldova de standardele UE. Singurul domeniu în care a excelat actuala putere a fost retorica proocidentală şi, simetric, anticomunistă.

Vizita dlui Wilfried Martens a fost o manifestare a intenţiei conducerii PPE de a susţine PLDM şi personal pe şeful acestui partid în aceste alegeri. Intenţia declarată a preşedintelui Martens de a susţine în viitorul apropiat aderarea PLDM la PPE este perfect statutară, iar PPCD nu i se poate opune. Domnul preşedinte Martens chiar a numit o dată la care PLDM ar putea căpăta statutul de membru observator al PPE, fiind vorba de 16 decembrie 2010.

În calitatea sa de membru observator al PPE,  PPCD rămâne un partener loial şi onest al colegilor europeni. Însă consider de datoria mea să lansez un avertisment public colegilor din familia noastră politică să se abţină de la comiterea unei greşeli, care poate aduce grave prejudicii de imagine PPE şi instituţiilor europene în ansamblu în ţara noastră.

Generozitatea, nobleţea şi deschiderea preşedintelui Martens pentru ţara noastră este admirabilă. Şi totuşi, mă simt obligat să trec în revistă câteva elemente fundamentale care mă determină să iau atitudine publică faţă de situaţia creată. Republica Moldova rămâne a fi o ţară monitorizată de Consiliul Europei, prin urmare, cu deficienţe la capitolul funcţionarea instituţiilor democratice şi respectarea drepturilor omului.

PLDM este principala piesă a actualei guvernări, iar Guvernul este cel care trebuie să asigure caracterul democratic, corect şi legal al acestor alegeri. În condiţiile în care încă nu se cunoaşte care va fi opinia observatorilor internaţionali asupra actualului proces electoral, în particular a celor reprezentând OSCE şi CE, a credita în alb Guvernul este cel puţin un pas riscant.

Aş dori să amintesc câteva momente relevante în relaţia noastră cu PPE:

La 8-10 decembrie 2009, în cadrul Congresului PPE de la Bonn, am avut ocazia să salut prezenţa premierului Filat la acel for. Am sperat că apropierea de PPE va determina o schimbare de comportament a acestui politician şi îl va determina să adere efectiv la valorile şi principiile familiei noastre politice. Însă după ce am observat că guvernarea Filat bate pasul pe loc la capitolul reforme democratice şi se împotmoleşte în intrigi, recroiri ale legislaţiei şi grave cazuri de corupţie, am sugerat colegilor europeni să nu se grăbească cu admiterea PLDM în PPE, ci să aştepte rezultatele alegerilor, după care se va putea trage linia şi judeca atât calitatea actului guvernării, cât şi prestaţia PLDM.

La 18 martie a.c., în cadrul şedinţei Grupului de lucru nr. 3 al PPE, care se ocupă de admiterea de noi membri, condus de dna Corien Wormann-Kool, în prezenţa dlui Preşedinte Martens, am pledat pentru amânarea invitaţiei de aderare pentru PLDM. Am adus toate argumentele de rigoare şi în definitiv sugestia mea a fos luată în consideraţie.

La 27 mai dl Martens vizitează Moldova la invitaţia PM Vlad Filat. Şi cu acea ocazie mi-am exprimat discret rezervele. Menţionez că în ambele cazuri nu am făcut publică nici o informaţie despre obiecţiile critice exprimate colegial într-un cadru închis faţă de Filat personal şi faţă de PLDM în general. Acum am găsit de cuviinţă să dau un semnal de alarmă public în speranţa că voi fi auzit.

Principalele greşeli şi restanţe ale Guvernării AIE, a cărei piesă de bază a fost PLDM, sunt următoarele:

Evenimentele violente din 7 aprilie nu au fost elucidate. Principalul organizator al acelor demonstraţii soldate cu sute de răniţi, câteva victime omeneşti şi distrugeri de peste un miliard de lei, este Vladimir Filat personal;

Anume Vladimir Filat a semnat demersul adresat primăriei, prin care s-a angajat să asigure caracterul paşnic, democratic şi legal al acelor acţiuni;

Anume Vladimir Filat, alături de alţi conducători ai partidelor din actualul arc guvernamental, a incitat public şi cu insistenţă mulţimile la violenţă, în ajunul acelei fatidice zile;

Drept pretext pentru acele proteste a servit pretinsa falsificare a alegerilor din 5 aprilie 2009;

Imediat după consumarea dezastrului din 7-8 aprilie Filat personal a adus învinuiri fostei guvernări comuniste, dar şi PPCD, inclusiv organizaţiei noastre de tineret „Noua Generaţie”, că ar fi organizat acele provocări, molestarea a sute de poliţişti şi devastarea clădirilor Preşedinţiei şi a Parlamentului;

Timp de un an de guvernare a AIE nici Comisia parlamentară, condusă de fostul membru al PLDM Vitalie Nagacevschi, nici Procuratura Generală, nici MAI, nici SIS, aflate sub controlul actualei puteri, nu au demonstrat nici faptul că alegerile au fost falsificate, nici nu au depistat organizatorii acelor crime;

Ancheta a fost una unilaterală, fiind urmăriţi doar poliţiştii care au depăşit mandatul şi au comis abuzuri, maltratări şi chiar cazuri de tortură;

Indiscutabil, poliţiştii care şi-au depăşit mandatul trebuie să poarte răspundere; Dar, evident, şi cei circa 300 de poliţişti care au fost agresaţi fără nici un motiv, bătuţi de elemente criminale şi lăsaţi invalizi, trebuie să se bucure de protecţia statului de drept;

Vinovaţii pentru agresarea forţelor de ordine, pentru devastarea şi incendierea clădirilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, pentru distrugerea şi furtul bunurilor statului nu au fost urmăriţi şi au rămas nepedepsiţi;

Motivul acestei situaţii este clar: dacă ar fi fost anchetaţi agresorii filmaţi şi documentaţi de forţele de ordine, aceştia a fi mărturisit cine i-a pus la cale, iar urmele duc în cabinetele actualei puteri;

De remarcat că pe parcursul acestui an nici una dintre instituţiile sau autorităţile europene nu au cerut guvernării liberale de la Chişinău efectuarea unei anchete corecte, complete şi transparente asupra evenimentelor din 7 aprilie;

Actuala guvernare a atentat la bazele democraţiei constituţionale prin tentativele repetate de a schimba şi adapta nomele Legii Fundamentale şi procedurile de alegere a preşedintelui republicii la interesele de moment ale puterii;

Referendumul eşuat din 5 septembrie, care a fost precedat de ciopârţirea procedurii de organizare a referendumului constituţional, căruia i s-a modificat statutul din consultativ în deliberativ şi i s-a micşorat pragul de validare de la 50% la 33%, a fost expresia cea mai elocventă a caracterului antidemocratic şi autoritar al actualei puteri;

După eşecul experimentului din 5 septembrie nu s-a auzit nici o voce critică din Occident, care să dezaprobe practicile antidemocratice ale Guvernului Filat; La capitolul reforme politice şi instituţionale Guvernul Filat nu a luat nici o decizie semnificativă;

Statutul şi rolul Procuraturii Generale nu a fost schimbat, aşa cum cere un amendament al Consiliului Europei din 1995;

Procuratura Generală a rămas o unealtă a guvernării, care joacă rolul de avocat al puterii şi de prigonitor al opoziţiei;

Procurorii nu au devenit magistraţi şi nu au fost încadraţi în sistemul judecătoresc al ţării;

Ministerul de Interne, controlat de PLDM, nu a fost reformat, demilitarizat şi modernizat. MAI funcţionează în continuare după modelul sovietic, fiind condus de un general pensionat;

Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţei nu a fost reformat. Instituţia respectivă, improprie sistemului organelor de anchetă într-un stat de drept, a rămas un instrument de constrângere a oamenilor de afaceri şi de estorcare a mitei;

Serviciul de Informaţii şi Securitate este condus de un pensionar KGB cu vechime de zeci de ani în sistemul totalitar comunist, întreaga conducere a acestei instituţii fiind formată de foştii ofiţeri superiori ai KGB;

Serviciul Vamal este controlat de Vladimir Filat, care şi-a instalat în fruntea lui un fost asociat de afaceri. În ultimul an ţara a fost zguduită în permanenţă de cazuri grave de contrabandă cu ţigări, identificate de vameşii români. Însă protejatul lui Filat din fruntea Serviciului Vamal nu a avut de suferit de pe urma acestor scandaluri. După ce Vladimir Filat nu va mai fi Prim-ministru vor ieşi la suprafaţă toate schemele şi întreaga reţea de contrabandă cu ţigări, ceea ce poate aduce prejudicii de imagine celor care azi îl sprijină pe acesta;

Compania publică „Teleradio Moldova” a fost subordonată politic actualei guvernări, servind drept unealtă de promovare a imaginii acesteia în detrimentul opoziţiei şi a societăţii civile;

Guvernarea Filat nu a restabilit autonomia publică locală, distrusă de fosta guvernare comunistă în 2003. Astfel, “verticala puterii” s-a menţinut, primarii din zonele rurale fiind constrânşi în masă să se afilieze PLDM pentru a obţine suportul financiar al guvernării centrale;

Organizaţia Internaţională “Transparency Interanional” a publicat la 26 octombrie 2010 un raport în care a degradat substanţial Republica Moldova la capitolul percepţia corupţiei. Cauza acestei degradări este lipsa unui mediu concurenţial, dominaţia grupurilor oligarhice pe piaţă, lipsa de eficienţă instituţională în vederea combaterii monopolurilor şi a înţelegerilor de cartel, contrabanda, darea şi luarea de mită şi alte forme de crimă economică.

Raporutul “Expert Grup”, finanţat de Fundaţia “Soros”, publicat la 4 noiembrie 2010, arată lipsa de progrese la capitolul libertăţi economice. Cauza acestor blocaje este concreşterea instituţiilor statului şi a partidelor aflate la putere cu grupurile de interes financiar ( contrabandiştii, marii importatori, o serie de bancheri, intermediarii, monopoliştii). În aceste condiţii Moldova nu are nici o şansă să iasă din sărăcie. Prin urmare, sprijinul necondiţionat al UE nu contribuie la schimbările pozitive din economia naţională.

Apelul electoral al demnitarilor europeni în favoarea PLDM şi a componentelor AIE poate crea dificultăţi de comunicare şi cooperare inutile între viitoarea conducere a Moldovei şi instituţiile europene. Exemplul cel mai elocvent în acest sens este relaţia UE cu Ucraina, unde alegerile prezidenţiale, regionale şi locale au fost câştigate de Partidul Regiunilor, oponentul declarat al partidelor membru ale PPE.

De remarcat că în ziua când dl preşedinte PPE W. Martens se afla la Chşinău, preşedintele Ucrainei Victor Ianucovici se afla la Bruxelles, unde se discuta acordarea în perspectiva anului viitor calitatea de membru asociat acestei ţări, ca şi liberalizarea regimului de vize. Prin urmare, prudenţa este cel mai bun sfetnic în această situaţie.

Personal nu aş dori ca o decizie pripită a partenerilor noştri din PPE să îi pună în situaţia foarte dificilă, când un coleg de familie politică să ajungă pe banca acuzaţilor pentru crime deosebit de grave, cum ar fi dezordini în masă cu atacarea forţelor de ordine şi cauzarea unui prejudiciu material imens şi crime cu caracter economic, cum ar fi contrabandă în proporţii deosebit de mari şi altele de acest fel; La ora actuală nimeni nu poate garanta cu siguranţă cel puţin trei lucruri: dacă alegerile vor fi recunoscute libere şi democratice, dacă PLDM va rămâne la guvernare şi dacă după ce se va produce succesiunea la guvernare, dezvăluirile care vor deveni publice şi vor viza calitatea actualei puteri nu vor scoate la lumină aspecte care l-ar putea dezonora pe Vladimir Filat şi, implicit, ar putea afecta imaginea susţinătorilor săi europeni.

În încheiere doresc să reiterez apelul meu public către Preşedintele PPE Wilfried Martens, către toţi membrii Adunarii Generale a PPE să se abţină de la orice decizii pripite şi să amâne aderarea PLDM la familia noastră politică până la clarificarea câtorva circumstanţe substanţiale privind acest subiect controversat.

Iurie Roşca, preşedinte PPCD Chişinău, 23 noiembrie 2010

„Întreaga poveste a dialogului şi a deschiderii europene faţă de autorităţile Republicii Moldova în ultimul an se explică prin teama acestora de „năluca comunismului. De aici şi tentaţia factorilor de decizie europeni să fie mai concesivi decât poate ar fi fost cazul faţă de guvernarea AIE”. Declaraţia de mai sus aparţine preşedintelui PPCD, Iurie Roşca, şi a fost făcută marţi, 23 noiembrie, în cadrul unei conferinţe de presă, cu ocazia vizitei de luni în Republica Moldova a preşedintelui PPE, Wilfried Martens.

În replică la decizia PPE de a sprijini necondiţionat PLDM la alegerile din 28 noiembrie, Iurie Roşca a lansat un avertisment public colegilor săi din PPE, îndemnându-i să se abţină de la admiterea partidului premierului Filat în marea familie a creştin-democraţilor europeni. El a menţionat că sprijinul direct acordat lui Filat de Wilfried Martens în actuala campanie electorală poate aduce grave prejudicii de imagine PPE şi instituţiilor europene în ansamblu.

„Personal nu aş dori ca o decizie pripită a partenerilor noştri din PPE să îi pună în situaţia foarte dificilă, când un coleg de familie politică să ajungă pe banca acuzaţilor pentru crime deosebit de grave, cum ar fi dezordini în masă cu atacarea forţelor de ordine şi cauzarea unui prejudiciu material imens şi crime cu caracter economic, cum ar fi contrabandă în proporţii deosebit de mari şi altele de acest fel”, a declarat Iurie Roşca.

În acest context, liderul creştin-democrat a menţionat un şir de abuzuri şi derapaje antidemocratice ale guvernării Filat. „Procuratura Generală a rămas o unealtă a guvernării, care joacă rolul de avocat al puterii şi de prigonitor al opoziţiei; Ministerul de Interne, controlat de PLDM, nu a fost reformat, demilitarizat şi modernizat. MAI funcţionează în continuare după modelul sovietic, fiind condus de un general pensionat; Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei nu a fost reformat. Instituţia respectivă, improprie sistemului organelor de anchetă într-un stat de drept, a rămas un instrument de constrângere a oamenilor de afaceri şi de estorcare a mitei; Serviciul de Informaţii şi Securitate este condus de un pensionar KGB cu vechime de zeci de ani în sistemul totalitar comunist, întreaga conducere a acestei instituţii fiind formată de foştii ofiţeri superiori ai KGB”, a precizat liderul creştin-democrat.

„Serviciul Vamal este controlat de Vladimir Filat, care şi-a instalat în fruntea lui un fost asociat de afaceri. În ultimul an ţara a fost zguduită în permanenţă de cazuri grave de contrabandă cu ţigări, identificate de vameşii români. Însă protejatul lui Filat din fruntea Serviciului Vamal nu a avut de suferit de pe urma acestor scandaluri. După ce Vladimir Filat nu va mai fi prim-ministru vor ieşi la suprafaţă toate schemele şi întreaga reţea de contrabandă cu ţigări, ceea ce poate aduce prejudicii de imagine celor care azi îl sprijină pe acesta”, a adăugat preşedintele PPCD.

Un alt motiv pentru care PLDM nu ar trebui să fie admis în PPE îl constituie, în opinia lui Iurie Roşca, şi evenimentele violente din 7 aprilie 2009. „Principalul organizator al acelor demonstraţii soldate cu sute de răniţi, câteva victime omeneşti şi distrugeri de peste un miliard de lei, este Vladimir Filat personal. Anume Vladimir Filat, alături de alţi conducători ai partidelor din actualul arc guvernamental, a incitat public şi cu insistenţă mulţimile la violenţă, în ajunul acelei fatidice zile. Motivul acestei situaţii este clar: dacă ar fi fost anchetaţi agresorii filmaţi şi documentaţi de forţele de ordine, aceştia a fi mărturisit cine i-a pus la cale, iar urmele duc în cabinetele actualei puteri”, a mai spus Iurie Roşca.

PPCD este singura formaţiune politică din Republica Moldova care face parte din PPE, fiind admisă în 2005 cu statut de membru observator.

Nicolae FEDERIUC, FLUX

Pe ultima sută de metri, preşedintele interimar oferă un spectacol lamentabil al şefului nebăgat în seamă şi neluat în serios de către cei care, în opinia lui, ar trebui să-i execute ordinele. Supărarea vine din conştientizarea propriei neputinţe şi incapacităţii de a face faţă celor două funcţii de primă importanţă în stat, pentru care Ghimpu nu are nici aplecarea, nici consistenţa intelectuală necesară.

În disperare de cauză, el repetă pe la toate televiziunile că este preşedinte cu drepturi depline şi le aminteşte tuturor, aproape ameninţător, că mai este şi preşedinte de Parlament. Din fericire, deja nu pentru mult timp. Preşedintele liberal a uitat vorba înţeleaptă că omul sfinţeşte locul şi nu invers. Şi dacă mai dura situaţia, Ghimpu ar fi reuşit să compromită şi să bagatelizeze definitiv cele două funcţii. Pentru că simţul umorului este o calitate bună, dar el nu are nimic în comun cu gesturile deocheate şi glumele de prost gust spuse în fiecare zi şi cu orice ocazie. Şi nici „cazaciocul” şi dansul din buric prin discoteci nu echivalează cu performanţa intelectuală.

Fiind în criză de popularitate, cel puţin asta arată sondajele de opinie, criză pe care deţinerea a două funcţii-cheie în stat, în mod paradoxal, a aprofundat-o, Ghimpu încearcă să-şi machieze inconsistenţa cu acţiuni populiste şi efecte de artificii. Astfel, acesta a picat, pe nepusă masă, cu alai de jurnalişti după el, drept la arhiva Ministerului de Interne. Dar aici, surpriză! Ministrul Victor Catan nu a permis accesul reprezentanţilor mass-media în încăperea cu dosare. Dincolo de faptul cât de simpatic sau mai puţin simpatic îţi este respectivul ministru, trebuie să-i dai dreptate, pentru că instituţia respectivă nu este, totuşi, cel mai potrivit loc pentru showuri electorale.

Politica externă şi călcatul prin străchini

Ghimpu s-a simţit sfidat şi desconsiderat, întrezărind în acest act de nesupunere a lui Catan mânuţa premierului Filat, care i-a demonstrat iarăşi cine este „capo di tuti capi” în Republica Moldova.

Replica lui Ghimpu trebuia să fie una „devastatoare” dar a ieşit la fel de proastă şi neinspirată ca şi scrisoarea adresată secretarului general al NATO (fostului şi actualului, pentru că şi preşedintele s-a aflat într-o mică derută în privinţa identităţii acestuia). Ghimpu a declarat, la scurt timp după incidentul de la MAI, că Tratatul de frontieră semnat de premierul liberal democrat la Bucureşti este neconstituţional. Ahtiat şi orbit de dorinţa de răzbunare, interimarul nu s-a gândit nici o clipă la faptul că mica şicană împotriva concurentului său electoral, pune într-o situaţie ambarasantă România, iar ambasadorul acesteia la Chişinău, Marius Lazurca, fiind nevoit să vină cu o declaraţie în care să precizeze că România nu semnează acte ilegale. De ce a făcut Ghimpu o astfel de declaraţie, dacă era clar apriori că aceasta-l va supăra pe mentorul său spiritual, Traian Băsescu? Poate pentru că a devenit evidentă schimbarea de miză a preşedintelui român după „fatala” întâlnire de la Iaşi cu premierul Filat, iar interimarul nostru, perspicace cum este, nu avea cum să nu înţeleagă că Filat i-a dat iarăşi cu tifla. Astfel, invitaţia pentru vacanţa prelungită de astă vară a lui Ghimpu în România a fost, mai degrabă o scuză, un premiu de consolare, decât o promisiune.

S-ar putea ca Occidentul să-i fi sugerat preşedintelui român nu doar semnarea Tratatului de frontieră cu Republica Moldova, ci să-i fi indicat şi concurentul electoral asupra căruia trebuie să se reverse toată mila şi protecţia Bucureştilor. Şi oare nu la fel a procedat Occidentul vizavi de Voronin, în 2005?

Într-un recent interviu televizat, Traian Băsescu a fost extrem de explicit în acest sens: „Guvernul instalat anul trecut la Chişinău a făcut paşi impresionanţi, iar deschiderea Bruxelles-ului faţă de R. Moldova este una mare”. Adică, chiar dacă Băsescu şi-a declarat simpatia faţă de AIE, exprimându-şi speranţa că Alianţa va rămâne la guvernare, susţinerea se îndreaptă exclusiv către Filat, guvernul căruia a făcut „paşi impresionanţi”.

Vedenii şi revelaţii în elicopterul prezidenţial?

Astfel, interimarul pare să mai fi pierdut o rundă în competiţia cu premierul, iar gelozia şi iritarea l-au motivat pentru alte acţiuni deşănţate. Decis să nu ne dea nici o clipă de răgaz până la sfârşitul campaniei electorale, acesta a căzut cu hârzobul din cer direct pe păşunile patriei, iar vietăţile care păşunau pe acolo au aflat, în sfârşit, ce este un briefihg. Acţiunea a purtat numele de cod „Ali cui sânt viile şi pădurile? – Ali luia!” Elicopterul cu nepreţuita încărcătură a survolat mândra noastră capitală, viile de la Budeşti si pădurea Ţiganca, iar Ghimpu le-a demonstrat ziariştilor pretinsele moşii ale fostului preşedinte, Vladimir Voronin, şi a promis exproprierea acestuia. Prin această acţiune, Ghimpu spera să obţină, prin contrast cu Voronin, un plus de popularitate. Dar câtă bucurie ar trebuit să simtă alegătorii care văd cum se duc banii aiurea, suflaţi de elicea elicopterului, fie că aceştia or fi şi din fondul electoral al PL.

Dar să mai zăbovim o clipă la zborul interimarului şi la declaraţiile acestuia. Ori că l-a zdruncinat elicopterul, ori că nu l-au entuziasmat prea tare întinsurile patriei, dar Ghimpu a spus că nu mai vrea să fie sluga celor ce votează comuniştii. Să însemne aceasta că renunţă la funcţia de preşedinte. Dar parcă şi aşa nu-l prea paşte pericolul. Sau, dimpotrivă, supărarea vine din conştientizarea iminentului declin. Şi chiar să se fi considerat el până acum sluga celor care au votat comuniştii, dar şi a restului prostimii, inclusiv a celor care l-au votat pe el? Întrebarea este dacă a visat poporul să aibă slugi atât de învăţate cu luxul, care să nu facă un pas fără elicopter la scară? Aşa ori altfel, despărţirea dintre popor şi sluga sa nu va fi una foarte dureroasă.

Ioana FLOREA, FLUX

Mare lucru acronimele! DEX-ul ne spune că acronimele sunt cuvintele formate din literele sau din segmentele iniţiale ale altor cuvinte. De ce vorbim astăzi despre acronime? Pentru că mulţi dintre cititorii noştri, gustând procedeul, au postat pe site-ul FLUX comentarii care seamănă mai mult a joc de cuvinte, unul destul de interesant ca să le împărtăşim farmecul acestor postări şi cititorilor variantei tipărite a publicaţiei noastre.

PLDM – P(etru) L(ucinschi) D(emolatorul) M(oldovei)

Probabil că aceşti cititori au fost inspiraţi şi de titlul, uşor aritmetic, al unui material din numărul trecut: Filat + Lupu + Ghimpu + Urechean = Lucinschi. Amintim că acest material prezenta, între altele, îngemănarea dintre Petru Lucinschi şi AIE, precum şi explicaţiile fostului preşedinte pe marginea faptului că fiul său, Chiril Lucinschi, este candidat la parlamentare pe lista PLDM, după ce data trecută a fost candidat pe lista PD. Cititorul „Vasile” a postat pe site acronimul PLDM, arătându-ne că este vorba despre un acronim mai special: PLDM – P(etru) L(ucinschi) D(omnitorul) M(oldovei). Cititorul nostru a vrut să sublinieze în acest fel original legătura de nezdruncinat dintre Petru Lucinschi, bătrânul grangure comunist, cu grangurele verde al tranziţiei, Vladimir Filat, şi partidul său şi al lui Chiril Luchinschi. Aurelia, l-a contrazis pe Vasile, nefiind de acord ca lui Lucinschi să i se atribuie calitatea pozitivă de „Domnitor”, şi a propus înlocuirea acestei calităţi cu cea de „Demolator”, astfel încât PDLM să fie acronimul de la „Petru Lucinschi Demolatorul Moldovei”. Şi dacă Aurelia l-a contrazis pe Vasile, noi nu o contrazicem deloc pe Aurelia, ştiindu-se prea bine că Lucinschi a demolat nu doar biserici în timpul sovietic, dar şi nivelul de trai al populaţiei noastre cât a fost Preşedinte, dar şi graniţele ţării (vezi cazul Palanca) prin semnarea unui Tratat de frontieră nedrept cu Ucraina.

FULG şi iarnă grea

Un alt cititor, „Radu”, ne-a sugerat să schimbăm termenii ecuaţiei din titlul materialului, astfel încât acesta să fie citit: Lucinschi = Filat + Urechean + Lupu + Ghimpu = FULG. Radu nu ne-a explicat de ce este musai să schimbăm ordinea numelor celor patru reprezentanţi ai grupării Lucinschi. Este posibil ca la mijloc să fi fost intenţia de a ne arăta că odată cu Lucinschi va veni peste Moldova şi o iarnă grea, cea mai grea din ultimul mileniu, după cum anunţă meteorologii.

PL – Petru Lucinschi

Cititoarea „Veronica” l-a completat pe Vasile, arătând că de sub mantaua fostului secretar II al CC al Partidului Comunist din RSS Tadjikă, fost secretar I al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, şi membru al Biroului politic al Partidului Comunist din URSS, iese nu doar PLDM, ci şi PL. „Poate fi şi mai simplu: PL, adică Petru Lucinschi”, scrie Veronica foarte scurt, ca apoi să adauge: „Am scris asta pentru că Ion Gadîrca a fost întotdeauna omul lui Lucinschi, iar mulţi ani l-a slujit în calitate de consilier. Ion Gadîrca a fost preşedintele organizaţiei Partidului Comunist de la Uniunea Scriitorilor. El a scris cartea „Baciul mielor chirilici”, în favoarea alfabetului chirilic, şi pentru asta a primit Premiul ULCTM – Uniunea Leninistă Comunistă a Tineretului din Moldova, adică Premiul Comsomolului. Iată cine formează astăzi patrioţii în Moldova!”. Probabil că vorbind despre Ion Gadîrca, cititoarea noastră l-a avut în vedere pe Ion Hadârcă, care într-adevăr a fost şi lider comunist în timpul perioadei sovietice, a obţinut premiul Comsomolului leninist şi a fost consilierul lui Petru Lucinschi cât a stat acesta în scaunul de Preşedinte.

AIE – Alianţa Intereselor Economice sau Alianţa Integrării Estice

„AIE – Alianţa Integrării Estice”, scrie pe site-ul FLUX cititorul care semnează cu numele „Nicu de la Orhei”. El îşi argumentează punctul de vedere: „Ghimpu şi Filat, decât să-l slujească pe Lucinschi, mai bine ar face ca Saakaşvili să depună cerere de ieşire din CSI. Dar ei umblă, ca şi comuniştii Snegur, Lucinschi şi Voronin, la braţ cu Lukaşenko. I-a primit Ghimpu pe Medvedev şi pe Lukaşenko la Summitul CSI de la Chişinău? I-a primit! Şi încă s-a fotografiat cu ei ca amintire. A fost Filat la Petersburg la alt Summit CSI zilele acestea? A fost! Şi încă a stat alături de Putin tare fălos. Păi ce fel de integrare europeană este asta? Integrare europeană este numai în cuvinte, dar în faptă este numai integrare estică, integrare în CSI. Nouă politică făţarnică ca a lui Lucinschi nu ne trebuie niciodată!” Comentariul lui Nicu de la Orhei este atât de rotund, încât spunem doar atât: No comment! Comentariul a venit însă din partea unei alte cititoare a noastre, „Ina”. Iată ce spune ea: „Ce fel de integrare estică vezi tu aici, în AIE? Ce nu-i clar că alianţa asta este numai a Intereselor Economice ale lui Filat şi compania, ale lui Plahotniuc şi compania, ale lui Ghimpu şi compania, ale lui Lucinschi şi compania? Ei bogaţi şi noi săraci, ei sătui şi noi flămânzi. Mai bine nu ne-ar integra nicăieri, dar ne-ar da de muncă, să nu mai plecăm prin Italia sau Rusia la construcţii sau la îngrijit bătrânii altora.”

Acum să mai spună cineva că românul nu s-a născut poet. Comentariile de mai sus confirmă din plin talentul oamenilor noştri de a face haz de necaz într-un mod destul de original.

Nu este în intenţia noastră să prezentăm toate comentariile originale postate de cititorii FLUX pe pagina noastră de internet. Dar aşa cum lectura acestora poate fi uneori o ocupaţie destul de antrenantă, promitem să revenim cu alte ocazii pentru a le prezenta aceste comentarii şi cititorilor variantei tipărite a publicaţiei noastre.

Emil CONSTANTINIU, FLUX

Dacă, Doamne fereşte, fostul securist-şef al Republicii Moldova, Valeriu Pasat, ajunge în Parlament, avem toate şansele să ne pomenim cu toţi ucigaşii, violatorii şi hoţii peste noi, pentru că specialistul în ale teologiei şi proaspătul umanist are de gând să-i amnistieze pe toţi aceştia. Pasat a făcut declaraţii în acest sens, într-o conferinţă de presă, promiţând să propună în viitorul Legislativ adoptarea unei legi privind amnistierea totală, pentru că, în opinia lui, majoritatea deţinuţilor au fost condamnaţi ilegal în perioada guvernării comuniste.

Ar fi cazul să ne amintim în acest context că, anterior, şi Alianţa aflată deocamdată la guvernare le-a făcut puşcăriaşilor un cadou electoral, oferindu-le tuturor, de-a valma, dreptul de a vota, inclusiv celor care au comis crime grave şi au primit o condamnare definitivă. Coaliţia liberal-democrată a operat modificările respective la Codul Electoral în iunie 2010, în speranţa că votul deţinuţilor va salva referendumul. Nu s-a întâmplat acest lucru, dar iată că la alegerile din 28 noiembrie, concurenţa pentru voturile acestora pare să fie ceva mai mare.

Pasat îşi întemeiază intenţia extrem de umană şi umanistă pe faptul că şi el ar fi fost întemniţat, timp de doi ani şi jumătate, în baza unui dosar fabricat. Fostul şef al securităţii i-a compătimit pe deţinuţii din puşcării care au parte acolo de condiţii foarte proaste. Mai mult, Pasat ar fi vrut să-şi revadă foştii colegi întru nefericire, pentru a-i informa despre raiul care-i aşteptă dacă-i vor da voturile lor la alegerile parlamentare. Dar nici autorităţile nu vor să împartă cu Pasat cele câteva mii de voturi ale deţinuţilor, astfel că nu i-au permis acestuia organizarea unor întâlniri electorale în penitenciare, cică din considerente de securitate. Argumentul nu prea ţine, deoarece aceleaşi autorităţi care au avut grijă să le de tuturor deţinuţilor dreptul de a participa la sufragiu, aveau acum datoria să le asigure şi dreptul la informare asupra ofertelor electorale. Următorul pas firesc al guvernanţilor noştri cu viziuni proeuropene ar fi să le dea puşcăriaşilor şi dreptul de a candida. Pentru că cine ştie prin ce celulă se află viitorul preşedinte al ţării.

Dar Valeriu Pasat nu contează, probabil, doar pe votul puşcăriaşilor ci şi pe cel al victimelor acestora, al persoanelor care au fost schingiuite, jefuite, ai căror soţi, părinţi, copii sau prieteni au fost omorâţi de unii dintre cei pe care Pasat vrea să-i elibereze printr-o amnistiere generală.

Ioana FLOREA, FLUX