„…Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10 …”
( Adrian Păunescu)
Aceste versuri din poezia lui Adrian Paunescu , m-au facut recent sa reflect asupra eficienţei anumitor taxe locale la noi ţară. Dacă există paradox sau nu?, cred că rămîne la discreţia acelor prieteni care încă mă mai citesc pe acest blog.
Astfel potrivit prevederilor Codului Fiscal al Republica Moldova , impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
La rîndul său Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu reprezintă impozit.
În Republica Moldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale.
În componenţa impozitelor si taxelor generale de stat sunt:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele rutiere.
Iar în categoriia impozitelor şi taxelor locale se include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
n) taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.
După cum vedem potrivit Codului Fiscal avem şase impozite si taxe generale de stat şi paisprezece impozite şi taxe locale. La lecturarea acestora, rămîi nedumerit de consilierii locali, care au instituit în localităţiile lor aceste taxe.
Mă refer indeosebi la ultimile două taxe locale din cele enumarate mai sus ,adică :
– taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale ;
-taxa de la posesorii de cîini;
Potrivit titlului VII CF taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră, care au birouri(posturi) vamale de trecere a frontierei vamale se percepe pornind de la numărul unităţilor de transport,care trec frontiera de stat conform următoarelor cote :
-10 lei pentru un autocar, autobuz, microbuz, camion, tractor cu remorcă
– 5 lei pentru un autoturism
– 3 lei pentru un tractor şi altă tehnică agricolă, motocicletă, scuter, motoretă, vehicul cu tracţiune animală.
Puteţi spune ,,Spic cu spic, primăriei un snop ?!” , adică avantaje economice pentru localitatea prin care se trece frontiera sunt, deoarece numărul celor care traversează frontiea de stat este destul de mare, în realite suntem jecmăniţi şi umiliţi de aceste autorităţi , deoarece anume ei sunt cei care ne impun să achităm o taxă la intrare sau ieşirea din ţara noastră natală.
Am încercat sa mă documentez , care este practica internaţională la acest capitol şi spre marea lor ,, ruşine’’, nu am găsit norme asemănătoare în sistemul lor de impozite şi taxe locale.
Mai interesantă este taxa de la posesorii de cîini. Propun ca această sa fie supusă examinării prin prisma învăţăturii lui Adam Smith .
Acesta spunea ca impozitele sunt considerate un mod normal ca surse de finaţare a cheltuielilor publice şi care ar trebui sa concilieze urmatoarele preocupări: justeţia, certiudinea , comoditatea ,eficacitatea. Deci, cheltuielile publice ce se suportă de autorităţi în vederea asigurării acumulărilor la buget a unui impozit ori taxa impusă, să fie cu un randament înalt.
Dacă ar fi sa transpunem taxa de la posesorii de cîini în ultimul principiu , cel al eficacităţii , am constata că această taxă pe departe nu produce efectul scontat, adică cheltuielile publice suportate de autorităţile cu funcţii de administrare fiscală la instituirea şi administrarea acestora sunt destul de mari .
Am dorit sa fiu exact şi am incercat să mă documentez pe saiturile organelor cu funcţie de administrare fiscală , care sunt acumulările la buget de la acest tip de taxă pentru anul 2010 , dar este o lipsă totală de informaţie.
Refuz să cred că aceaste date reprezintă o taină comercială şi că potrivit CF al RM nu poate fi divulgată.
Vă recomand totuşi să estimăm de sinestătător marimea avantajelor economice a unităţile administrativ teritoriale ,atunci cînd baza de calcul, potrivit Codului Fiscal, reprezintă numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul unui an, iar mărimea acestora este de:
-anual, 9 lei pentru un cîine ,
– anual, 27 de lei pentru 2 cîini ,
– anual, 90 de lei pentru fiecare cîine, dacă sînt în posesiune mai mult de 2 cîini; iar subiecţii impunerii sunt persoanele fizice posesori de cîini, care locuiesc în blocuri locative – locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi în apartamente privatizate;
Reamintesc că potrivit art. 289 CF Taxele locale enumerate se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale, din acest motiv pentru a fi percepute urmează să fie adoptată o decizie în acest sens.
Examinînd decizia consiliului m.Chisinău privind aplicarea taxelor locale pentru anul 2010 , am constatat ca în Chişinău cota taxei în anul precedent a fost 0 % pentru numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul unui an , totodată au fost scutiţi de la plata în buget a taxei cu pricina nevăzătorii, pensionarii singuri, cu condiţia întreţinerii unui singur cîine.
Vesel , nu?
La prezenţa cotei zero a taxei nominalizate , consiliul municipal acordă şi scutiri .
Convingeţi-vă singuri:
http://www.chisinau.md/doc.php?l=ro&idc=531&id=2825
Îmi pun întrebarea: de ce oare cei care sunt platiţi din taxele achitate de noi admit asemenea gafe?
Oare ei au nevoie de lecţii petrecute din contul asistenţei tehnice acordate de donatorii străini ?
Chiar dacă sunt întrebări mai mult retorice , totuşi nu cred că asemenea traininguri sunt utile, suficient ar fi ca unii funcţionari să îl mai citească pe Adam Smith.