Sergiu Cretu

Era 2008. Fotografa germană, Andrea Diefenbach, a rămas șocată de ceea ce a văzut în clasa 1-a, școala din Cârpești, Republica Moldova. La întrebarea „Ai cui părinți sunt plecați în Italia?”, două treimi dintre elevi au ridicat mâinile. Pasionată de arta fotografiatului, Andrea Diefenbach, de 36 de ani, a venit în Moldova special pentru a se informa și a vedea personal, ce fac copiii părăsiți de părinți sau cei lăsați în grija buneilor ori rudelor. Moldova e o țară mică și săracă, iar circa 1/4 dintre moldoveni sunt plecați în Italia sau în alte țări europene. „Dânșii pur și simplu nu au alte ieșiri din situație” spune Andrea. Majoritatea moldovenilor lucrează în sfera construcțiilor, menaj și sfera sănătății.

A emigra în Italia nu-i atât de ușor, adesea moldovenii făcând-o ilegal, clandestin, achitând mii de dolari pentru a ajunge la destinație. Majoritatea moldovenilor plecați în Italia își lasă copiii în Moldova, însă le trimit bani și mâncare în fiecare lună, încercând să le substituie absența. Acești copii pur și simplu au fost lipsiți de copilărie și nu mai știu ce înseamnă de fapt o familie, o viață normală.

Andrea Diefenbach a întâlnit 3 surori, lăsate în voia soartei, care erau pur și simplu nevoite să se întrețină singure. Cea mai mare dintre surori avea 12 ani, însă deja a reușit să devină și gospodină și mamă pentru celelalte surori mai mici.

Timp de 2 ani și ceva de lucru asupra proiectului „Țara fără părinți”, Andrea spune că nu a observat nicio îmbunătățire a situației. Cele mai lucide minți părăsesc Moldova, fiind forțați practic să lucreze la negru după hotare. „Țara dispare – spune Andrea – și cel mai strașnic este că dispar familiile”.

Olga – 13 ani, Sabrina – 11 ani, Carolina – 8 ani, locuiesc singure, părinții plecați în Italia în 2007 Micuța Cătălina, lăsată în grija bunicii

Carolina de 8 ani vorbește la telefon cu mama plecată în Italia în 2007

Marina de 16 ani, o îngrijește pe surioara sa de 9 ani – Gabi. Mama plecată în Italia, tata în Rusia Clasa 1-a, școala din Cârpești Sala sportivă a aceleiași școli

Slavic, 15 ani, lăsat în grija bunicii, mama plecată în Italia din 2004 Mama celor trei fete, Olga, Sabrina și Carolina, are grijă de un bătrân italian

Svetlana vorbește prin Skype cu soțul și feciorul Sursa: blog.basarabia91.net

Parcă a fost ieri. Parcă a fost cu o sută de ani în urmă. O zi în care ne-am amăgit, am fost minţiţi, manipulaţi, provocaţi, chemaţi şi alungaţi. După această zi a venit o noapte în care am fost incendiaţi, bătuţi, arestaţi, omorâţi, torturaţi, ascunşi, aruncaţi de la etaj. Apoi au urmat câteva zile în care am fost maltrataţi şi mai mult, minţiţi şi mai tare, terorizaţi şi mai dureros, lezaţi mai profund, condamnaţi fără drept de apel şi duşi în neştire, noaptea, dintr-un comisariat de poliţie în altul.

Oamenii torturaţi erau foarte mulţi şi arătau înfiorător. Vineţi, cu oase rupte, cu creierii dezbătuţi, cu rinichii inflamaţi, minori, fete, bărbaţi în toată legea – bâta poliţienească nu a ales, Papucul de la Interne nu şi-a cruţat tureatca. Sânge pe pereţi, pe podele, pe Papuc, pe retina victimelor, pe viaţa lor. Foame, sete, lipsă de apă, de aer, de WC, de dreptate, de libertate, de justiţie, de adevăr.

Au urmat judecătorii. Pentru ei în comisariate au fost deschise fabrici de dosare, în care mecanismul principal era copy-paste, dosarele erau xeroxate în cantităţi enorme, uneori nu se reuşea să fie schimbat nici numele condamnatului sau ora condamnării.

Au urmat apoi încă 4 luni de comunism. Ultimele. Cele mai grele. Morţii apăreau unul după altul: după Valeriu Boboc – Ion Ţâbuleac, după ei – în vinerea Paştilor – Eugen Ţapu, apoi Maxim Canişev şi Radu Ciobanu. Morţii apăreau de sub podul Spitalului Salvării, de sub stâlpii de la Telecentru, de prin hulubăriile unor blocuri sau din lacul Ghidighici. Nu se ştie câţi morţi au fost cu adevărat, se ştie doar că au fost morţi şi că morţii nu sunt niciodată puţini, un singur mort – e deja foarte mult, e cel mai mult.

Apoi au fost alegeri. Atunci visul cel din 5 aprilie S-A ÎMPLINIT. AIE s-a format, Europa şi America ne-au felicitat şi ne-au dat granturi, «pentru micuţa Moldovă cu mare perspectivă europeană“.

Au urmat tentative de alegere a preşedintelui, apoi – referendumul, apoi alte alegeri anticipate. Între timp, Moldova funcţiona, avea Guvern, Parlament, Procuratură, Poliţie, Justiţie şi toate instituţiile necesare.

Au urmat doi ani. Prea grei. Ani în care am aşteptat, am visat, am sperat, am încercat, am insistat, am răbdat. Am răbdat până la greaţă, chiar şi atunci când am văzut cum naşii din Guvern şi din ministere şi-au adus aproape finii şi cumetrii, cum cumnaţii au devenit ambasadori, iar colegii de partid au devenit asistenţi, cum unii s-au mutat în Guvern cu tot cu amante.

Pe dinafară au rămas tinerii şi tinerele cu studii şi abilităţi europene, fără naşi prin politica alianţei. Apoi am aflat că un om fără diplome de studii confirmate a ajuns pe penultima treaptă şi asta se pare că a fost penultima picătură în vadra noastră de suferinţe.

Apoi Procuratura a făcut totalurile ultimilor doi ani: din 600 de tineri arestaţi (desigur şi totruraţi) 40 au fost găsiţi vinovaţi. Ceilalţi 560 de oameni, alături de mamele, taţii, soţiile, copiii, fraţii, surorile, bunicii, verişorii lor – nu au fost vinovaţi. Dar au fost pedepsiţi şi rămân nereabilitaţi până astăzi, căci nimeni nu le-a recuperat sănătatea şi suferinţele. Nimeni nu le-a spus: «Scuze. Ne pare rău“. De asta ne pare rău. Extrem de rău.

Dar avem şi o părere de bine. Am aflat cum sunt cu adevărat Papuc, Zubic, Gumeniţă, Saachian, Starinschi şi ceilalţi circa 15000 de poliţişti. Şi am aflat cum poate fi Lupu, dar şi noul său coleg de partid adiplomat. Şi am aflat cine sunt cumetrii AIE. Şi am aflat ce pot face ei cu votul nostru.

Dar cel mai important: am cunoscut-o pe Oxana Radu, pe sora ei, pe Iurie Crăciuneac, pe Sergiu Creţu, pe Victor Aramă. Alături de ei – pe Natalia Moloşag şi Ludmila Popovici. Ce oameni minunaţi! Azi e ziua lor. Şi a noastră.

Alina Radu

Sursa: Alina Radu-Ziarul de Garda

 

Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cânta ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renuntările la vis. Radu Gyr

LUPTAŢI PENTRU O CUNUNĂ CARE NU SE POATE VEŞTEZI

La acest început de mileniu, tot mai mulţi tineri caută să practice un gen de sport,fenomen într-o vizibilă crştere şi în ţara noastră. După destrămarea Uniunii Sovietice, artele marţiale s-au extins tot mai mult în R.Moldova. Una dintre cele mai practicate arte marţiale în R. Moldova este TAEKWON-DO. În anul 1992Ion Cheptene,preşedintele FEDERAŢIEI NAŢIONALE DE TAEKWON-DO GTF din R.Moldova, fondează Federaţia Globală de TAEKWON-DO din R.Moldova care, ulterior îşi schimbă denumirea în FEDERAŢIANAŢIONALĂ de TAEKWON-DO GTF .În prezent, în cadrul federaţiei activeaza următoarele cluburi :ADONAI , NIKAO,DUNAMIS,STOLAS LEUKAS, ELOHIM etc. Cu parere de rău mulţi creştini au o parere greşita despre ceea ce este TAEKWON-DO. Acest sport este în primul rând o artă care se axeaza pe dezvoltarea spirituală a personalităţii ,urmărind să atingă armonia triadei spirit suflet corp.De aceea pentru a ajunge la performanţele dorite cei care practica TAEKWON-DO trebuie să parcurgă următoarele etape :

1.Dezvoltarea spirituală care duce la o etică şi o gândire corectă şi sănătoasă

2.Dezvoltarea intelectuală (similitudini cu multe dintre disciplinele instructive ale instituţiilor de învăţamânt)

3.Dezvoltarea fizică , care în TAEKWON-DO include 3200 de mişcări de bază şi alte câteva zeci de mii de combinaţii între ele.

Unul dintre cele mai cunoscute cluburi de TAEKWON-DO din Moldova este clubul “ADONAI”. Clubul şi-a început activitatea în august, 1995 propunându-şi drept scop principal dezvoltarea armonioasă a personalităţii celor interesaţi şi dornici de a cunoaşte tainele acestei arte martiale deosebite care începe în primul rând cu dezvoltarea spirituală care duce la o gândire corectă şi sănatoasă.

Actualul preşedinte al clubului “ADONAI” este Sergiu Balan care este şi vice-presedintele FEDERAŢIEI NAŢIONALE DE TAEKWON-DO GTF ,având următoarele titluri şi calificative:

Centură neagră V DAN Instructor de grad internaţional Arbitru internaţional calsa A Maestru al sportului Meritul Civic al R. Moldova

Vicepreşedinte al clubului este Zorilă Andrei: Centură neagră III DAN

Denumirea clubului “ADONAI” vine din limba ebraică şi înseamnă “Stapân” şi se referă la Dumnezeu,aşadar Domnul şi Stăpânul. S-a atribuit această denumire pentru ca în orice împrejurare a vieţii sportivul să-L aibă pe Dumnezeu ca Stăpân şi Domn .

Clubul “ADONAI”şi-a propus ca bază pentru dezvoltarea spirituală studierea Bibliei. Faptul că sportivii sudiază Biblia îi ajută mult la formarea morală a intelectului ,la formarea unei discipline riguroase şi face ca sportivii să fie pregătiţi pentru diferite circumstanţe ale vieţii. Aici nu este vorba doar de rezultatele sportive, pentru că o viaţă trăită cu Dumnezeu aduce doar succese în toate privinţele .Impactul Bibliei este pozitiv atât în viaţa sportivilor cât şi pentru cei din jur.

Dumnezeu a binecuvântat membrii clubului la multe Competiţii Naţionale, Internaţionale , Campionate Europene şi Mondiale.

– Campionatul Mondial 1995 la Taekwon-Do GTF, Italia, Cagliari (1-argint, 1-bronz);

– Olimpiada din SUA, Atlanta,1996, demonstraţii sportive;

– Euro-Tur 1998, demonstraţii sportive în 8 ţări ale Europei;

– Campionatul Mondial 2000 la Taekwon-Do GTF, Italia, Rimini ( 2-argint, 1-bronz);

– Cupa Mondiala 2001 la Taekwon-Do GTF, Polonia, Opole (1-aur, 1-argint, 3-bronz

– Cupa Europeană pentru copii 2001, Germania, Herdorf (3-aur, 1-argint, 1-bronz);

– Cupa Europeană 2002, Germania, Herne,(6-aur, 7-argint, 4-bronz);

– Campionatul Mondial 2004 la Taekwon-Do GTF,Rusia, Arhanghelsk,

(5- aur, 3-argint, 3-bronz);

– Cupa Internatională ITF „Stefan cel Mare 2006”, 9-10 septembrie 2006

– Cupa României 2006, Oradea 17 locuri premiante

– Cupa Internaţională la Taekwon-Do ITF 2006, Bulgaria, Bagatur- Stara Zagora,15-16 aprilie

2006 – 18 medalii (8 x I, 4 x II, 6 x III);

– Cupa Internaţională la Taekwon-Do GTF Rusia, Sankt Peterburg, 27-28 decembrie 2006, 15 medalii (I x 4, II x 8, III x 3);

În total 71 de locuri premiate la Campionate şi Concursuri Internaţionale dintre care:

Locul I: 23 de cupe şi medalii

Locul II:21 de cupe şi medalii

Locul III:27de cupe şi medalii

Clubul işi desfăşoară activitatea în mai multe localitaţi din R.Moldova :

Or.Chişinău, instructor :Sergiu Balan, Zorilă Andrei

Instructor adjunct: Zubco Alexandru

Or.Ialoveni instructor: Zorilă Andrei

Instructor adjunct:Sănduţă Grigore

S.Antonesti (r-n.Ştefan-Vodă) instructor adjunct: Oprea Veaceslav

Motto-ul clubului este : “LUPTAŢI PENTRU O CUNUNĂ CARE NU SE POATE VEŞTEZI” (1 Corinteni 9:25)

Oare este cineva care nu vrea sa fie Învingător ? Bineînţeles că toţi avem aspiraţii şi scopuri care ne fac să luptăm pe diferite arene ale vieţii şi fiecare dintre ar fi fericit dacă s-ar clasa pe primul loc. De aceea ,cu acest motto se pot indentifica nu doar sportivii ci şi fiecare creştin autentic, indiferent de statutsocial, vârsta,sau profesie ca la sfârşitul vieţii să poată eşi biruitor, pentru că scopul existenţei noastre pe acest pământ este BIRUINŢA asupra păcatului şi asupra firii,lucru care se identifică Domnul Isus Cristos ,Invingător şi Dumnezeu veşnic !

Sergiu Creţu