18666 cazuri COVID-19 în Moldova
6106 – cazuri active
11936 – cazuri vindecate
624 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 10 iulie 2020 ora 09:34


A little web worldGoogle Page Rank

A little web worldA little web world


Fara Descriere
RSS posts

Hobby


Comenteaza





Cărțile pentru copii și cum ne deprindem cu lectura
     Un nou articol pe blog, prieteni. Bine v-am găsit. Sper că sunteți bine cu toții. Astăzi vă propun să vorbim despre cărțile pentru copii și lectura împreună cu ei. Exact ca și în cazul oferirii produselor alimentare, adultul este responsabil în primul rând de cărțile alese copilului și cum pune bazele timpului de lectură cu el. Din ceea ce observ pe rețele, dar și în propriul comportament pe alocuri, avem tendința de a le cumpăra multe cărți copiilor noștri, în speranță că pe loc vor fi smulse și răsfoite pe loc. Aha!       Adevărul este, că deseori avem reacții de neacceptare a cărților de către copii și dezamăgire a părinților, gen: am cheltuit o mulțime de bani pe aceste cărți (nenorocite, într-un final), dar el nici nu se uită la ele! Asta se întâmplă, pentru că uneori privim mai mult în ograda vecinului și vrem să fim în rând cu lumea, în care toți copiii (chiar și bebelușii!) "citesc", neglijând specificul, interesele și dezvoltarea propriului copil.

 Oare când? - de obicei copiii până la 2 ani rar sunt interesați de cărți. Și asta e firesc. Întâlnesc printre mămici deseori întrebarea: de ce copilul la un an nu este interesat de cărți? Răspuns: bravo lui. Are timp suficient înainte, iar până atunci să urmărim ce îi place, ne înarmăm cu răbdare și ne jucăm cât mai mult. Cărțile vin un piculeț mai târziu;

 De care? - industria cărților pentru copii a explodat la propriu în ultimii ani, spre regretul bugetului familial. Editurile știu, că părinții vor face tot pentru odraslele lor, așa că îi văd cititori pasionați încă din fașă. Da, sunt multe cărți bune pe piață, dar ele trebuie filtrate și alese pentru copil, conform vârstei și interesului său. Putem liber să-i luăm cu noi, atunci când facem o raită prin librăriile din oraș și să le propunem direct să aleagă din variantele propuse. Ideal, ar fi să avem și un abonament la bibliotecă, unde avem și spații amenajate de a petrece timpul cu copilul, în timp ce alegem niște cărți;

Poze din arhiva personală. Germania, Wuppertal 2020.

 Nu toți copiii vor fi pasionați de cărți - și nu e nimic grav aici. Cu siguranță, au dezvoltat o altă pasiune, fie pentru desen, echipamente tehnice sau sport. E mai bine să acceptăm specificul și interesul copilului, decât în mod insistent să-i propunem niște pagini colorate, în care el va găsi puțin sens.     Analizând de-a lungul timpului subiectul amenajării camerei copiilor, m-am prins la ideea cât de important este să începi să educi conceptul de minimalism în lucruri și piese de mobilă anume la vârsta, în care îți pare, că sunt prea mici picii pentru a înțelege ceva. Ei însă deja văd, observă și înțeleg foarte bine totul. Totodată este important de menționat, că studiile făcute în domeniu au demonstrat, că picii se concentrează mai ușor și eficient într-o cameră aerisită, în care e ușor să găsești lucruri și jucării, în care nu te împotmolești. Mă ustură ochii când văd camere de copii arhi-pline cu jucării, covorașe colorate, postere educative și cărți aruncate peste tot. Facem tot din intenții bune, e clar, dar cum să se concentreze copilul într-o cameră înecată cu obiecte și lucruri? Cum să-și aleagă jucăria și cartea preferată din depozitul prăfuit creat iarăși din iubire și intenții bune?     Dar înapoi la lectura cu copiii și cum să inițiem o punte armonioasă dintre copil și lumea cărților. Aș vrea să continui ideile începute în una din postările anterioare, pentru că mi se pare un subiect relevant. 

 Alegerea cărților conform vârstei - cărțile cu toate foile cartonate de mărimi mici și medii sunt binevenite pentru vârsta dintre 1-2 anișori. Totodată putem observa ce preferințe se conturează la copil și să alegem ce îi place și nu ceea ce ne place nouă sau altor copii. Cu cât copilul este mai mare, alegem cărți cu mai mult text și mesaje mai complexe;

Erus și Valea Răbdării, Erus și Valea Generozității de Alex Blenche sunt două dintre cărțile preferate ale picilor noștri de la moment.

 Fără să insistăm - propunem copiilor ca activitate să răsfoim și să citim cartea împreună, atunci când le sunt satisfăcute nevoile de bază și nu sunt obosiți sau înainte de ora de somn. Plăcerea în timpul procesului e principiul de bază și aici;

Să fim psihologic pregătiți - pentru momentele, în care picii vor mozoli paginile sau chiar le vor rupe fără milă. Emoțiile și așteptările noastre idealiste despre cum se abordează o carte ar fi bine de pus pe pauză în acele momente. Copilul va explora cartea în mod individual;

 Amplasarea cărților în cel puțin două locuri în casă - în camera copilului și camera de zi. Schimbarea locului și implicit și a atmosferei va predispune copilul să răsfoiască o carte. De asemenea, din proprie experiență, pot spune că funcționează foarte bine principiul împărțirii cărților în două părți și anume: ascundem o parte din cărți și le oferim la schimb copilului după o perioadă.Voi ce trucuri folosiți cu copiii voștri? Cum le faceți lectura ca activitate, mai aproape de ei?
Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex de Meg Hickling
     Salut, prieteni.     S-a pus praful din nou pe blog, deși paradoxal am fost în perioada carantinei și am fost acasă, dar timp să ajung pe-aici cu articole nu am mai avut, deși idei și inspirație sunt din plin. Trebuie să recunosc, că a lipsit motivația pentru acest lucru. Rutina s-a instalat pe neașteptate și chiar dacă am avut parte de un timp frumos și calitativ cu familia, scrisul pe blog și lectura au fost două lucruri, pe care le-am neglijat. Langer Rede, kurzer Sinn, o să trec direct la subiect, pentru că vreau să împărtășesc cu voi impresiile după lectura unei lucrări, despre care am auzit multe lucruri pozitive până acum, și anume ”Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex” sau în original publicată cu ”More Speaking of Sex” în anul 1996 de autoarea canadiană Meg Hickling.

Meg Hickling a fost decorată pentru munca și contribuția sa, printre care Ordinul Columbiei Britanice. Sursa pozei: Harbour Publishing     Hickling își descrie profesia ca profesoară de educație sexuală și speră, ca informațiile culese în carte în ultimii douăzeci de ani să inspire cititorii să ajungă la propriile concluzii despre acest subiect. E curios cum își împarte autoarea grupul-țintă, cărei i se adresează cu mesajele și informațiile educative: în primul rând e vorba de ”copii” cu vârsta cuprinsă între 3-93 de ani, oferind lecții pentru grupe de grădinițe și de studenți, apoi e vorba de părinți, pentru care autoarea organizează seminare și discuții, iar a treia categorie sunt specialiștii care lucrează cu copiii: medici, asistente medicale, profesori, etc. Educația sexuală e necesară fiecăruia dintre noi, copiii sunt abia la început și nu cunosc toate aceste lucruri, iar adulții nu au primit informații suficiente despre educația sexuală, propriul corp și despre sex la timpul potrivit de la părinți, bunei sau profesori. Meg Hickling este căsătorită și educă alături de soțul său 3 copii Margaret, Rob și J.S. în Vancouver, Canada. "If you lie to children or evade, then they won't trust you. If you don't have a basis through elementary school of sexual health education, then in your teenage years you're in the past that says "I know everything" subliniază Hickling.     În viziunea mea, acest ghid nu este în primul rând despre sex, educație sexuală și metode contraceptive, deși autoarea descrie exhaustiv și cu mult umor toate aceste subiecte. Acest ghid este despre comunicare și relația de încredere, pe care trebuie s-o construiască părinții cu copilul lor, de asemenea despre disponibilitatea părinților de a fi mereu alături de copil, chiar și în momente grele sau penibile. Pe lângă faptul, că părinții vor transmite niște informații științifice despre corpul uman și inclusiv dezvoltarea sexuală a acestuia, aceștia au nevoie de o relație calitativă construită anterior cu copilul, exact din momentul când a apărut bebelușul, de încrederea dintre ei. Ori dacă aceste elemente lipsesc nu știu dacă ar fi posibil un schimb util și o formare consecutivă în acest sens.

Să fie lumină și informații utile!Mi-a plăcut mult mult (a se citi foarte mult) această lucrare. Meg Hickiling prezintă informațiile direct, presoară fără milă aproape pe fiecare pagină istorii culese din experiența sa de educator sexual și apasă exact unde trebuie: în sentimentele de jenă, vină și necunoaștere adunate de generația noastră. Mi-am corectat pe loc unele noțiuni, pe care le foloseam greșit, când vorbeam cu băieții. Recomand ferm această carte tuturor părinților, educatorilor, persoanelor de referință, pentru că mai bine noi și cu cât mai devreme, decât alții și mult prea târziu.     Aș vrea să împărtășesc câteva fragmente din carte, pe care le-am notat și le-am găsit utile:Întâlnesc foarte rar părinți, care nu vor să vorbească despre sex, dar întâlnesc foarte des părinți care nu știu cum să vorbească despre sex.Toți părinții, chiar dacă nu se exprimă explicit, le transmit copiilor mesaje non-verbale, atingerile, îngrijirea de zi cu zi, expresiile feței și acțiunile noastre, toate oferă sugarului sau copilului mic o cantitate uriașă de informații despre sănătate sexuală.Întâlnesc deseori părinți care îmi spun: vreau să fiu cel (cea) dintâi care-i vorbește copilului meu despre adevărurile vieții. Ei bine, dacă vreți să fiți primii, nu așteptați întrebările, ci treziți-le, exprimați-le și nu uitați să le însoțiți de valorile morale pe care le împărtășiți și de învățăturile religiei în care credeți. Copiii au nevoie de repere și apreciază limitele rezonabile.Studii efectuate peste tot în lume arată fără echivoc, că acei copii care primesc informații despre sănătate în general și despre sănătatea sexuală în particular sunt protejați împotriva abuzurilor și exploatării.Dați-vă silința să nu vă înfuriați, pentru că de asta se tem copiii cel mai mult.Sunt foarte mândră de tine că mi-ai pus o asemenea întrebare. Dacă eu aș fi îndrăznit să-i întreb așa ceva pe părinții mei când eram copil, cred că nu m-ar mai fi lăsat afară din casă un an! Nu prea știu ce răspuns să-ți dau, dar o să mă străduiesc să-ți răspund. Ce-ar fi să reluăm discuția când mergem la culcare? Nu m-am supărat pe tine și vreau să-ți dau un răspuns cât mai bun.Este ciudat faptul că mulți adulți se opun introducerii manualelor și a casetelor video de sănătate sexuală în bibliotecile publice, însă nu fac nimic împotriva proliferării pornografiei.Într-o lume ideală, matură din punct de vedere sexual, orice adult ar trebui să poată răspunde la întrebările copiilor cu informații științifice și de sănătate.Lucrul de care se tem copiii cel mai mult este furia părinților.Educația și discuțiile deschise sunt cea mai bună protecție pe care o putem oferi copiilor noștri.
Recenzie carte - Bebelușul meu înțelege tot
Bebelușul meu înțelege tot / Aletha Solter, 1984. Ediție revizuită în 2001.     Dacă ar citi buneii noștri această carte, presupun că ar avea multe pretenții față de ea. Înainte nu exista motive și scuze pentru plânsul unui copil din familie, iar dacă cineva începea să-și manifeste emoțiile (un lucru absolut firesc pentru un copil, mai ales dacă îi este foame sau este obosit), se găsea repede o soluție, cel mai des sub forma unui Sfânt Nicolae sau alungare în altă cameră ”pentru a calma spiritele”. Buneii nu aveau răbdare și timp suficient, pentru a intra în esența unui tantrum manifestat de copil și aplicau cel mai des metode punitive asupra acestuia. Nu cred că suntem în situația să-i învinovățim sau să-i criticăm, mai ales că ei au primit aceeași educație de la părinții lor. Deci, trebuie să fim recunoscători timpului, în care am ajuns să trăim, în care știința a săpat fin în cunoștințele despre psihologia copilului și ne oferă teorii și metode practice, pentru a crește ființe umane armonioase, care au încredere în ei și nu sunt agresivi.     Aletha Solter este doctor în psihologie, psiholog american de origine elvețiană, cu specializare în psihologia dezvoltării și mamă a doi copii adulți deja. Solter a studiat cu dr. Jean Piaget la Universitatea din Geneva, pentru cei cunoscători este important acest fapt, deoarece Piaget a contribuit enorm la dezvoltarea domeniului psihologiei copilului, aprofundând cunoașterea acestui domeniu prin cercetările sale. Din păcate, nu am citit lucrările acestui autor încă, dar îmi propun în acest an să trec în revistă lucrarea Psihologia copilului (1966). Îmi place în continuare să descopăr cărți dedicate părinților, dar mai ales cele care s-au confirmat peste ani, datorită conținutului său calitativ și util. Revenind la Aletha Solter, autoarea a scris 5 cărți și numeroase articole pentru părinți și specialiști, este consultant și conduce seminare la nivel internațional. În anul 1990 a fondat The Aware Parenting Institute, pentru a-și promova filozofia creșterii copiilor pe baza metodelor sale. Este adepta parentajului conștient, curent care pune la îndoială cele mai multe din preconcepțiile tradiționaliste referitoare la copii și propune o abordare nouă, care îmbunătățește semnificativ relațiile părinte-copil.     Apariția unui copil în familie, pe lângă bucurii și emoții de nedescris, aduce cu sine și o ieșire din zona proprie de confort nemaipomenită. Cred că este foarte important să se discute cât mai des în special despre partea a doua a acestui proces, în care viața noastră se schimbă complet și aici nu este vorba doar de bucurii și emoții pozitive. Bebelușii plâng mult, se trezesc des noaptea, au nevoie complet de atenția noastră și asta face parte din normalitate, în unele cazuri, crizele pot fi chiar îndelungate. Vă propun să ne scoatem ochelarii roz și să vorbim despre bebeluși deschis și în mod realist. E bine să fim pregătiți și să știm că rolul de părinte, pe lângă pozele siropoase promovate intens de către noi toți, în care toți zâmbesc și sunt fericiți, presupune să ne dezvoltăm răbdarea, să ne auto-cunoaștem zilnic și să lucrăm asupra noastră pentru a deveni calmi și toleranți.                                              

     Plânsul bebelușilor este un proces absolut firesc, ei comunică încă de la naștere astfel și nu se va întâmpla nimic grav dacă plâng, așa cum obișnuim să credem deseori. Prin plâns bebelușii comunică, se eliberează de tensiune și stres, se eliberează de energia acumulată în urma nevoilor neîmplinite, se descarcă de energia în plus acumulată și se eliberează de durere.Mulțumesc autoarei, pentru această carte utilă din 7 capitole cu informații captivante despre dezvoltarea bebelușilor de la naștere până la 2 ani și cum să acceptăm plânsul bebelușilor, fără să ne stresăm (prea tare :).     De obicei, vrem să facem imediat copilul să se liniștească, să nu mai plângă și să-i distragem atenția cu lucruri sau dulciuri din exterior. Ceea ce nu a reușit să plângă până la capăt bebelușul, oricum se va acumula ca energie, care trebuie dată afară. Privesc altfel plânsul bebelușilor acum. Voi fi tolerantă, când voi auzi plânsul acestora pe stradă, în tren sau la magazin. Copilul plânge, având motiv, de fiecare dată. Tot ce trebuie să facem, este să îi fim alături, calmi, răbdători și empatici. Și nu are nimic această abordare cu teoria bebelușului răsfățat sau căruia i s-au satisfăcut prea multe necesități.”Copiii cărora le-a fost permis să se elibereze de emoțiile lor dureroase încă de la naștere sunt blânzi, drăgăstoși și cooperanți. Nu lovesc și nu mușcă alți copii și sunt blânzi cu animalele. Agresivitatea nu este o trăsătură înnăscută, ci mai degrabă, un comportament dobândit în urma unei acumulări de stres. Acești copii pot fi ajutați și, intervenind potrivit și afectuos, în mod obișnuit nu durează foarte mult până când iese la suprafață latura lor naturală și blândă.”

 

Despre zahăr în alimentație.
Nu avem nevoie de zahăr în alimentația zilnică. Nici măcar puțin, nici măcar de două ori în săptămână și nici măcar uneori. Această frază sună perfect, dar am ajuns să o practic abia recent și o repet încă deseori, pentru că se mai întâmplă să calc pe greble.De când a apărut Andrei, băiatul nostru cel mare, dar mai ales de când am început diversificarea, am căutat rețete sănătoase din legume și fructe, dar și alte produse, care să-i placă și să-l ajute să crească armonios. Sincer vorbind, abia atunci am aflat despre faptul că bebelușii și copiii până la 3 ani, nu au nevoie de zahăr și sare în mâncare. Deloc. Zero grame. Și cu cât vom întinde acest moment în timp, cu atât mai bine pentru ei.Din întâmplare, am găsit și grupul pe facebook "Meniuri sănătoase pentru copii", care este mai degrabă o sectă de mămici cu principii de alimentație sănătoasă. Nu în sens rău, dimpotrivă, consider activitatea administratoarelor foarte utilă, chiar dacă pe alocuri erau destul de severe. Am învățat foarte multe lucruri utile din acel grup, unde pe lângă rețete găsești și multă informație utilă despre alimente sănătoase pentru copii.

Amintire dulce din varăAndrei nu a gustat zahăr până la vârsta de 2,5 ani. Bomboanele erau pe post de jucării foșnitoare și colorate, perfecte pentru a fi trecute dintr-un recipient în altul, iar brioșele și cerealele dimineața erau îndulcite doar cu câte o banană. A dezvoltat o plăcere aparte pentru gustul "gol", adică fără zahăr, un gust neutru, îi mai zic eu, care de fapt e cel mai sănătos ce putea fi pentru el. Chiar dacă acum a descoperit dulciurile, mierea și dulceața făcută de bunica, continua să aleagă cerealele fără zahăr, brioșele cu banane și fructele proaspete. Această preferință de gust o păstrează și până acum, deși a cunoscut gustul oului de ciocolată și al altor nebunii din comerț. Lucru, pe care din păcate, nu îl pot confirma și în cazul fratelui cel mic... Dar despre asta altă dată.Nu avem nevoie de zahăr în alimentația zilnică. Nici măcar puțin, nici măcar de două ori în săptămână și nici măcar uneori.
Creșterea are nevoie de timp, răbdare și spirit calm
Maternitatea este una din cele mai frumoase perioade din viața unei femei și pe lângă greutățile manifestate prin lipsa de somn lung și stabil, sarcini permanente și grija față de copii, aceasta oferă multe lecții utile și frumoase, insight-uri pline de revelație din timpul creșterii puilor. Pun pariu că fiecare părinte se întreabă deseori: oare când și al meu copil va crește și nu va fi nevoie să-i fiu în permanență alături?Ne întrebăm de asemenea:                                              

Poza 1 cu turnul🛌 Când va adormi și dormi singur?        🛴 Când se va juca singur?🥦 Când va mânca singur?👣 Când va merge odată?🆎 Când va cunoaște toate literele?Adăugați variantele voastre în comentarii.Mi-am pus și eu aceste întrebări, în repetate rânduri, însă acum le alung și savurez fiecare secundă, în care sunt chemată de băieți să petrecem timpul împreună. Fiecare secundă din copilăria lor e prețioasă, unică și ireversibilă. Am învățat să accept tempoul individual al fiecăruia dintre ei și să nu mă orientez după ritmul văzut la alți părinți de pe rețele sau din cărți. Clar, e curios să vezi dezvoltarea altor copii și să te informezi din cărți, însă doar copilul propriu ne dă indiciile corecte în povestea noastră.Uităm deseori, totodată, că unele comportamente, cum ar fi dormitul aparte și pe tot parcursul nopții au nevoie de timp, pentru a fi pur și simplu învățate de copil. Învățate și deprinse alături de părinți răbdători și calmi. Ușor de spus, mai greu de făcut, dar e posibil.Am învățat să am răbdare, până a venit acel moment, în care Andrei, a construit de sine stătător turnul din cuburi mici. Ca bonus, piciorușele mesei primesc acum suport suplimentar din setul-constructor (vedeți poza 2). Mi-a trebuit mai mult timp să accept, că pasiunea lui pentru cabluri și elemente tehnice a amânat deprinderea literelor și interesul pentru activități de învățare. Acum trebuie dimpotrivă să am răbdare, pentru că sunt ușor tachinată de câteva ori pe zi, ca să-mi vocifereze literele de pe toate cutiile și ambalajele din casă. Am oferit timpului, timp.Nu mă grăbesc nicăieri. Sunt un observator activ al copiilor mei, zilnic încercând doar să asist creșterea lor calitativă. Și nu e neapărat să coloreze, să traseze linii sau să facă alte activități din caiete pentru vârsta lor. Găsesc o discuție, o plimbare sau lectura unei cărți împreună, mult mai importante ❤️ Restul va veni și el cândva.

Poza 2 cu turnul lui AndreiSunteți de acord, dragi părinți?
Ce am citit în 2019
Lectura continuă să fie cea mai preferată ocupație din timpul liber. Am descoperit pasiunea pentru cărți, relativ târziu, în timpul primului concediu de maternitate și continui să investesc o bună parte din buget pentru suplinirea bibliotecii, dar în anul 2020 îmi propun să citesc tot ce s-a acumulat pe rafturi până acum.Concluziile anului trecut au fost lăsate într-o parte deja, dar la cât de intens și plin a fost, ajung abia acum să fac un rezumat al cărților citite în 2019. Trebuie să recunosc că îmi setasem o provocare din 30 de cărți, dar nu am reușit decât 20 în final, pentru că lecturile au fost foarte antrenante, am făcut notițe și am revizuit paginile marcate de câteva ori. Am pus accent pe un ritm moderat al lecturii, fără să țin cont de numărul cărților din provocare, de asemenea am ținut cont de dispoziție, ori am vrut să evit să citesc, când de fapt nu intra nimic în minte. Am citit din plăcere și pot să spun sigur, că la moment îmi aduc aminte în detalii subiectul din majoritatea lucrărilor. Din păcate, în ultimul timp, e la modă să citești multe cărți, dar mă întreb care e scopul lecturii cantitative, dacă pe termen lung vei rămâne cu foarte puțină informație în memorie?

Fapte împlinite:20 de cărți citite în anul 201916 în română, 2 în limba engleză și 2 în limba germană, 2 citite în formă digitalăTop 3 cărți: Sapiens, Crescându-l pe Cain, Cele 7 deprinderi ale oamenilor eficaceCartea anului 2019: SapiensMi-a plăcut cel mai puțin: Femei de Charles BukowskiDe unde am luat cărțile: elefant.md, amazon.com, bibliotecă, Librarius, o carte a fost cadouCea mai scurtă carte: Câinele de bronz de Emanuela Iurkin (95 pagini)Cea mai lungă carte: Crescându-l pe Cain (400 pagini)Sapiens, scurtă istorie a omenirii - Această carte scobește fără milă în fiecare circumvoluțiune și cu fiecare pagină speri să obții măcar un minut de răgaz, să poți răsufla ușor și să-i dai măcar o șansă bietului Homo sapiens să-și compenseze vina. Dar nicio speranță. Se taie fără milă în specie începând cu instinctele evoluate și finisând cu iluziile construite tot de noi în ordinile imaginare. Recomand tuturor să o citiți, pentru a ne ancora cât de cât într-un cadru realistic al timpului și al lucrurilor care s-au perindat până acum. Cărțile din care am învățat istoria sunt niște broșuri distractive pe lângă această lucrare. O declar fantastică, cognitivă la maxim și tulburătoare până la protest.Ați reușit deja s-o bifați? Ce părere aveți?

Tatăl celuilalt copil - O carte bună de parenting fără teorii, concepte și metode recomandate, este practic de negăsit astăzi. Într-un limbaj mai mult decât accesibil și tratând ideea principală în creșterea și educația copiilor, mai exact: dragostea și acceptarea necondiționată a acestor ființe mici, dar care pricep mult mai mult decât ne-am putea imagina, aș clasa lucrarea "Tatăl celuilalt copil" printre cărțile de bază dedicate părinților. Tot ceea ce este genial e și simplu cel mai des. Îmi place foarte mult stilul scriitoarei iraniene, de aceea foarte curând voi citi și ultima lucrare publicată ”Cei rămași și cei plecați”.

Bocete de nuntă de Lilia Calancea - Imposibil să nu te încerce fiorii și emoțiile când citești această lucrare. 15 schițe și povestiri semnate de Lilia Calancea te readuc în toate etapele vieții cu bune și rele, greutăți și bucurii. Originară din orășelul Strășeni, autorul povestește și detalii despre copilăria petrecută acolo, dar și experiențele trăite la Nistru, la bunei și rude. Totodată găsim povestiri inspirate din viața adultă, când deja revenea în Moldova pentru perioade scurte de timp.Istorioara mea preferată e Nășica, după care locul 2 și 3 sunt ocupate de Moștenirea și Soara mică. Dar mi-au plăcut și toate celelalte, în parte, pentru emoțiile trezite, stilul autorului sensibil, romantic, și tragic pe alocuri, dar totodată ancorat la maxim în realitatea acțiunii. Recomand să o găsiți și s-o lecturați. Autorii români și basarabeni ies din umbră foarte frumos, în special în ultimul timp, vreau să le descopăr pe rând lucrările și să vorbim și despre ele pe grupurile de cărți sau când ieșim la o cafea cu prietenii.

Semn că te am de Ioana Chicet-Macoveiciuc - Ultima zi de toamnă am prins-o alături de această lucrare. Un fragment notat vorbește mai mult decât multe alte cuvinte despre ea: "Eram prieteni buni. Eram părinți buni. Eram oameni loiali, corecți, obosiți, care încercau. Dar lipsea fix ce era mai important: emoția. Se uzase ca o pânză pe care ai spălat-o de atâtea ori încât s-a rărit și începi să vezi prin ea. Încă două spălări și se rupe de tot." Acest ultim roman semnat de Prințesă a devenit și cel preferat dintre cărțile scrise de ea. Mi-a plăcut pentru deschiderea realistă de culise din viața unui cuplu, burnout-ul se poate întâmpla și în viața de familie, mai ales după ce apar copiii, trece timpul și ochelarii roz se dizolvă în rutina zilnică. Tot ceea ce se va întâmpla depinde doar, pe de o parte de acțiunile sau pe de altă, de inacțiunile noastre.

Povestea mea de Michelle Obama - A fost a doua lucrare, citită anul trecut, prima în limba engleză și în formă digitală. Mi-a plăcut la general povestea fostei Prime Doamne, dar trebuie să recunoaștem și meritul redactorului, care a lustruit stilul și a construit un text perfect. Am aflat despre proiectele întreprinse de soția fostului președinte american din timpul ambelor mandate, dar și despre greutățile din copilăria și tinerețea acestei femei. Emoționant a fost să citesc și fragmentul în care, tinerii Obama, ambii cu studii și job-uri bune, nu își puteau realiza visul de a avea un copil. Șase ani după căsătorie, apelând la fertilizarea în vitro, Michelle devine pentru prima dată Mamă. Mi s-au părut totuși accentuate ideile despre rasism și mândria unei familii de culoare, care a ajuns pentru prima dată în istoria Americii sus, cu ajutorul forțelor proprii. Merită tot respectul și admirația această familie, cu siguranță, dar oare nu face mai rău de fiecare dată când reactualizează această ancoră neagră din istorie, încă atât de prezentă în societatea americană?Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson - La mijlocul lunii iulie, în Dortmund, întorceam ultima pagină a acestei cărți și atât de mult mi-a plăcut, încât am răsfoit încă vreo oră fragmentele notate din ea. Titlul este ales intenționat să atragă atenție și ulterior să fie cumpărat, pentru că în lucrare, surpriză (!), autorul nu vorbește despre cum să devii maestru în nepăsare, ci dimpotrivă, acesta propune nepăsarea (în engleză: ...not giving a fuck) drept o cale simplă de reorganizare a așteptărilor față de viață și de selectare a lucrurilor care contează cu adevărat. Nu am regretat alegerea de lectură și chiar o recomand.Am apreciat mult ultimul capitol referitor la conștientizarea și acceptarea morții, sfârșitului nostru. Doar așa vom aprecia valorile cu adevărat importante pentru noi, ne vom elibera de gândul de a trăi din plin doar azi și mâine și ne va ajuta sa medităm ce va rămâne după noi? (exemplul activității antropologului E. Becker). Fragmente: ”...asta presupune adesea să renunțați la tot felul de idei grandioase despre sine: că aveți o inteligență unică, că sunteți spectaculos de talentați, intimidant de atractivi sau dimpotrivă, niște victime demne de toată lumea. Mai presupune să renunțați la convingerea că totul vi se cuvine și la credința că toată lumea vă datorează ceva;””Când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți;”Ce vrei de la viață? VS ce fel de durere vrei în viață? pentru ce ești dispus să lupți?;” Durerea face parte din proces. E important să o simți. Dacă nu te oprești din vânarea momentelor de euforie sub care îți ascunzi durerea, dacă nu renunți la convingerea că totul ți se cuvine și la gândirea pozitivă amăgitoare, dacă în continuare faci aceleași lucruri, atunci nu vei reuși niciodată să produci motivația necesară unei schimbări autentice.

Vârful Toaca, Masivul Ceahlău, RomâniaCrescându-l pe Cain de Dan Kindlon și Michael Thompson - Această carte mi-a schimbat felul în care îmi privesc bărbații din casă. Am savurat fiecare pagină din ea. Cele 12 capitole abordează caracteristicile cele mai importante ale băieților, unele pe care trebuie să le acceptăm așa cum sunt și altele care pot fi ameliorate prin comunicare, oferire de suport emoțional. Băieții au nevoie de spațiu pentru nivelul lor înalt de activitate fizică, ei nu sunt diferiți de fete și au nevoie în egală măsură de comunicare și schimb de emoții. E important să le oferim și spațiu atunci când intră în pubertate, controlul și supravegherea pot fi privite negativ de tineri, ulterior preferând auto-izolarea. O recomand tuturor părinților de băieți. Mi-au plăcut fragmentele transcrise mai jos, dar practic toată cartea este lipită cu notițe."Băieții pot atinge un nivel înalt de autocontrol și disciplină într-un mediu care le permite să fie liberi și activi din punct de vedere fizic." "Depresia unui băiat e deseori ignorată pentru că seamănă cu așteptările culturale despre bărbăție. Stoicismul, reținerea emoțională și chiar retragerea în fortăreața solitudinii sunt comportamente masculine acceptate și uneori chiar admirate." "Lecția despre sinceritatea emoțională pe care un tată o predă fiului prin felul în care răspunde la propriile sale defecte și eșecuri e mai important decât să fie, efectiv, un expert în orice încercare. După vârsta de opt sau nouă ani, un băiat poate vedea dincolo de măștile emoționale - fie ele conștiente sau nu - pe care le afișează tatăl său."

Creștem împreună de Naomi Aldort - Lucrarea prezintă drept tehnică de bază - comunicarea S.A.L.V.E. Tehnica este dedicată părinților, pentru a le oferi tehnici și metode atunci când doresc să găsească alternative blânde pedepselor și cuvinte aspre. Este o carte și de dezvoltare personală în același timp. Creștem împreună conține și teorie, dar e o lucrare și practică, abundând de sugestii și sfaturi practice pentru situațiile de crize emoționale, plâns, situații în care copiii sunt furioși, agresivi, simt ură sau simt teamă în diverse contexte. Link-ul spre recenzia completă îl las aici: https://panu4i.blogspot.com/2019/04/crestem-impreuna-recenzia-cartii.html?m=1.

ChișinăuCele 7 deprinderi ale oamenilor eficace de Stephen R. Covey - E cea mai bună carte de dezvoltare personală și profesională citită de până acum. M-a așteptat cumințică 7 ani pe raft, fără să-mi sugereze cel puțin o dată să o i-au și s-o răsfoiesc. Am citit-o în limba engleză și mi-a luat fix o lună cu tot cu notițe și revizuiri. Limbajul pe alocuri e dificil, dar când ajungi la final de capitol imaginea se întregește. Cele 7 deprinderi: Fii proactiv, Începe cu gândul la final, Pune prioritățile pe primul loc, Gândește câștig/câștig, Încearcă mai întâi să înțelegi și apoi să fii înțeles, Acționează în sinergie, Ascute ferestrăul pot părea dificile, comice și fără sens chiar, însă atunci când le parcurgeți și faceți notițe totul va căpăta sens și direcție. Sunt descrise multe metode, tehnici, dar luați-le pe rând, în funcție de necesitate și priorități Ca să-mi provoc neuronii responsabili de limba engleză am scris și o recenzie în această limbă, imediat după ce am terminat să citesc cartea: http://panu4i.blogspot.com/2019/04/friends-long-time-no-book-reviews-so-i.html?m=1.Femei de Charles Bukowski - Nu, nu și iarăși nu. Scrie foarte bine autorul, dar această lucrare, pur și simplu, contravine valorilor personale și am citit-o doar ca să ajung la sfârșit. Ce lucrare de Bukowski v-a plăcut și o recomandați? Merită încă o șansă?Cum să învingi grijile și stresul de Dale Carnegie - Nu am rămas cu multe detalii după ce am citit această lucrare. Mai mult am rămas impresionată de lucrarea precedentă scrisă de acest autor ”Cum să câștigi prieteni și să influențezi oameni” (editată încă în anul 1936!), pe care intenționez să o recitesc în curând. Totuși, revenind la la lucrarea despre griji și stres, iată principiile de bază enunțate în carte (ușor a spune, mai greu de făcut):„Nu-ți face griji pentru problemele mărunte.”„Înlocuiește îngrijorarea cu acțiunea.”„La locul de muncă fii bun în ceea ce faci,fii flexibil,vizibil și optimist.”„Nu-ți lăsa inamicii să capete putere asupra ta.”„Să nu-ți mai fie frică de lucruri care nu se vor întâmpla niciodată.”„Nu-ți fie teamă de schimbare.”Mindset de Carol Dweck - O lucrare de dezvoltare personală utilă, dar care necesită conștientizare și lucrul cu propria persoană, pentru a o pune în practică cu succes. Fiind profesoară de psihologie la Universitatea din Stanford, Dweck propune o teorie, conform căreia, inteligența, talentele și personalitatea ar fi structuri flexibile și prin multă muncă și străduință ar fi posibil să fie schimbate în bine. Pe de altă parte, autorul descrie profilul unei personalități rigide, convingerile căruia nu se schimbă și sunt relativ stabile pe parcursul vieții. Autoarea descrie în lucrare și rezultatele studiilor pe care le-a desfășurat despre succes și motivație.”O simplă părere despre tine însuți îți poate influența o mare parte din viață, spune autoarea. Când ești atent la progresele pe care le faci, apreciezi efortul și perseverența, ai o mentalitate flexibilă, de învingător. Atitudinea rigidă, vigilența doar pentru rezultate, teama de eșec blochează reușita și satisfacțiile personale și profesionale. Pentru cei cu o mentalitate flexibilă eșecul este un semnal și o provocare, îl privesc cu curiozitate și interes.”Olga de Bernard Schlink - A fost prima carte în limba germană împrumutată de la biblioteca de lângă noua noastră casă. Dacă nu aș avea familie, copii aș fi citit această carte în 2 zile. Deși e multă tristețe și durere, felul în care scrie autorul și dezvăluie acțiunea te ține prins pe tot parcursul lecturii.Olga, protagonista, rămâne de mică orfană și este îngrijită de bunica, care nu numai că nu o iubește, ci îi arată zi de zi că viața nu e deloc un cadou. Devine profesoară, așa cum visează, dar se îndrăgostește de Herbert, fiul unui fermier bogat, o dragoste imposibilă din orice punct de vedere. Totuși e reciprocă și tinerii reușesc să se bucure câțiva ani pe ascuns unul cu celălalt. Dar Herbert e un tânăr care aspiră să cucerească necunoscutul, polul nord și calea până acolo, mai exact și face tot ce-i stă în puteri să-și îndeplinească visul. Pregătește expediția, pornește și nu se mai întoarce. Olga însă îi rămâne fidelă toată viața și îi scrie periodic lui Herbert, căruia i-a născut și un fecior. Eik nu va afla însă niciodată adevărul despre părinții lui. Toate aceste întâmplări au loc la începutul sec. al XX-lea. Pe timp de război, sărăcie și pe fundal lipsit de mari speranțe.Au fost și în vest oameni împotriva sistemului și care au suferit enorm în urma politicii duse de șefii de atunci. Asemenea cărți deschid ochii și îți scade drastic mândria de victorie, cu care am fost atâta timp deprinși. Suferința e universală, simțită în același mod, indiferent de punctul geografic. Recomand să citiți și lucrarea "Cititorul" de același autor. Cititorul de fapt e și mai tare...

Câinile de bronz de Emanuela Iurkin - Din păcate la moment nu mai țin minte detaliile lucrării, am găsit și stilul greoi al autoarei pe alocuri. Da mi-aduc aminte perfect suferința fetiței, personajul principal al lucrării, care deplânge lipsa tatălui și al iubitului. Nu cred că aș mai reveni să o citesc. Dar poate în alt context îmi va reuși să mă conectez cu autoarea?Rețete de jocuri de Lawrence J. Cohen - Sunt cărți, care merită toate caracterele unui articol aparte pe blog. Mi-a plăcut fiecare pagină din această carte. Deși sunt obișnuită cu informația și conținutul cărților de parenting, Rețete de jocuri e diferită prin faptul că oferă un text simplu, dar captivant și informativ și o metodă absolut necesară părinților: parentajul prin joc. Autorul prezintă jocul drept modul în care copiii își manifestă sentimentele și experiențele intime, despre care nu ar putea să ne vorbească din cauza limbajului nedezvoltat încă. Iar parentajul prin joc este modalitatea prin care noi, ca părinți sau persoane de referință, putem pătrunde în lumea copiilor, în condițiile impuse de ei, pentru a ne apropia, a stabili încrederea și conexiunea. Țin să menționez, că termenul parentaj nu se găsește în DEX la moment, dar îl văd atât de des în articole și cărțile pentru părinți, încât am decis să-l includ și eu în uz. Această carte face parte din categoria celor, care merită o postare aparte pe blog, deci las link-ul aici la recenzia completă: http://panu4i.blogspot.com/2020/01/recenzie-de-carte-retete-de-jocuri-de.html?m=1.

Ausgerechnet Deutschland de Wladimir Kaminer - A doua lucrare citită în limba germană și ea împrumutată de la biblioteca de lângă noua noastră căsuță. Kaminer scrie ușor, cu mult umor, pe alocuri cu foarte mult umor. Data asta despre experiențele emigranților sirieni în Germania. Kaminer emigrează singur la începutul anilor '90 în Berlin, în calitate de descendent evreu din Moscova. Cunoaște prea bine experiența unui venetic într-o țară nouă, dar după ce s-a adaptat, scrie cărți despre cum vede el adaptarea altor popoare în Germania modernă. Recomand cărțile lui chiar și pentru cei care încep să învețe limba germană, sunt ușor de înțeles și sunt pline de realități specifice acomodării și integrării în Germania.

WuppertalMama și sensul vieții de Irvin Yalom - Nu puteam să las să treacă anul fără să citesc ceva scris de autorul preferat din domeniul psihologiei. Pe lângă faptul, că Yalom este psihoterapeutul meu preferat, îmi place foarte mult cum scrie, iar când prinzi doi iepuri într-o lucrare, atunci mă declar complet împlinită. Mama și sensul vieții prezintă istoria autorului cu 4 femei din diferite etape de viață. Are elemente auto-biografice, ceea ce face subiectul autentic și foarte captivant. Patru lecții de viață cu prenumele: Paula, Myrna, Magnolia și... Mama. Pentru psihologi și specialiștii din domeniu, recomand cu mare încredere în general cărțile lui Yalom.

ChișinăuKinderland de Liliana Corobca - O fetiță minoră devine peste noapte mamă și tată pentru cei doi frați mai mici, când părinții pleacă peste hotare. Noi, cei crescuți cu părinți alături, nici măcar nu ne imaginăm ce înseamnă aceste greutăți. Lumea unei familii orfane de la țară, cu problemele zilnice, de gătit, spălat și mers la școală redată prin prisma unei fetițe mici e foarte greu de citit... Și unicul vis pe care îl visează zilnic copiii este revenirea părinților acasă. Vreau să descopăr și celelalte lucrări ale autoarei basarabence. Ce știu cu adevărat de Oprah Winfrey - Trebuie să recunosc, că nu știam multe lucruri despre Oprah, înainte să citesc cele câteva eseuri superbe din lucrarea cu accente autobiografice Ce știu cu adevărat. O cunoșteam drept moderatoare a unui talk-show popular american, secvențele căruia îmi apăreau sporadic în feed-ul din rețelele de socializare. Atât. Dar citind cartea, am aflat despre curajul, omenia și înțelepciunea acestei femei. Textele scurte din lucrare sunt cele mai importante lecții pe care le-a cules din viață până acum. Mi-au plăcut și le recomand spre lectură, în special femeilor.

Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma - A fost cartea, care a dat startul lecturii în anul 2019. Și a fost un start cu bun augur, zic eu, pentru că mi-au plăcut cele 10 ritualuri descrise în ea. Considerată de unii fabulă despre împlinirea viselor, iar de alții doar pierdere de timp, cred că orice carte are ceva bun de oferit. Apropo, la mine nu o să găsiți păreri categorice (cu mici excepții), din simplul motiv că interpretarea noastră e influențată de factori diverși: dispoziție, vârstă, etc.Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma ne prezintă 10 ritualuri, pe care dacă le punem în aplicare putem să ne schimbăm calitativ viața. Wow, sună foarte asemănător cu frazele "5 pași spre un corp de vis" sau "cum să devii milionar peste noapte", dar mie mi-au plăcut, le notasem atunci și reveneam când aveam nevoie.1️⃣Ritualul solitudinii - perioada zilnică, obligatorie de pace, în același interval de timp, între 15-50 min pentru a explora puterea vindecătoare a tăcerii, autorul mai spune, pentru a înțelege cu adevărat cine ești.2️⃣Ritualul trupului - organizarea a cel puțin 5h pe săptămână a unor exerciții fizice sau a oricărei alte forme de mișcare.3️⃣Ritualul hranei vii - cum îți hrănești corpul, așa îți hrănești mintea. Cât mai multe fructe și legume proaspete.4️⃣Ritualul cunoașterii abundente - citește regulat! Învață întreaga viață și îmbogățește-ți baza de cunoștințe pentru binele tău și a celor din jur.5️⃣Ritualul reflecției personale - acordă-ți timp sa te cunoști și te vei conecta la o dimensiune a ființei tale pe care nu ai știut niciodată că o ai. Lucru foarte important, am început să mă cercetez abia în acest an. Ce pot face bine? Ce îmi place să fac? Unde mă văd în 3-5 ani?6️⃣Ritualul muzicii - petrece puțin timp ascultând muzică în fiecare zi, spune autorul.7️⃣Ritualul trezirii devreme - 6h de somn sunt suficiente. Somnul nu e altceva decât un obicei și îl putem influența și schimba in funcție de programul nostru. Autorul scrie negru pe alb să nu mâncăm după 20:00 și să programăm în mintea noastră gânduri senine în cele 10 minute până la somn și după ce ne-am trezit.8️⃣Ritualul cuvântului vorbit - suntem ceea ce gândim în fiecare zi. Sunt puternic, capabil și calm.9️⃣Ritualul vieții radiante - semeni un gând, culegi o acțiune, să fim conștienți în gânduri și fapte.🔟Ritualul simplității - ideea este să ducem o viață simplă, cu focalizare asupra priorităților și activităților cu adevărat semnificative. Cartea a fost scrisă la sfârșitul anilor '90. Oare ce ar schimba autorul reieșind din realitățile de astăzi? Mie mi-au plăcut aceste ritualuri, am încercat să le pun în practică, dar cu siguranță mai am de lucru!Ce ați citit voi în 2019? Care a fost cartea anului?
Vaccinurile nu cauzează Autism
Vaccinurile și Autismul sau cum nu există nicio legătură dintre acești 2 termeni.     Ador știința pentru că oferă explicații argumentate la multitudinea de întrebări din jur. O ador în special, de când au apărut copiii în familie, pentru că trăiesc insight-uri utile și informative. Această postare nu este deloc despre poziția mea pro sau anti administrare de vaccin la copii, mi-aș băga la propriu mâna într-o gură de rechin în asemenea caz, la câtă zâzanie provoacă acest subiect, ci aș dori pur și simplu să sparg un mit, care din păcate, este încă foarte promovat online și printre părinți - despre așa-zisa relație cauzală dintre vaccinuri și autism.

Sursa pozei: google.com     Am ales să scriu despre acest subiect, pentru că în ultimii ani această afecțiune e tot mai des întâlnită printre copii. Mai exact, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 1 din 160 copii are o tulburare din spectrul autist, fiind astfel numită neoficial epidemia secolului 21 și cea mai des întâlnită tulburare la copii. Este foarte important, ca în calitate de părinți să conștientizăm simptomele acestei tulburări, pentru că intervenția la timp va oferi șanse mai mari de reabilitare a copilului și de integrarea a acestuia în societate.

Stephen M. Edelson     Pe data de 6 octombrie 2018, la inițiativa A.O. SOS Autism la Chișinău s-a organizat o întâlnire cu participarea directorului Institutului de Cercetare pentru Autism din S.U.A - Stephen M. Edelson. Biblioteca Hașdeu a oferit spațiul și atmosfera potrivită pentru o prezentare de circa 40 de minute a cercetătorului și pentru o sesiune de întrebări/răspunsuri cu cei interesați. Cercetătorul călătorea într-un turneu european cu subiectul Latest research in autism, și aflând că este la Kiev, specialiștii organizației SOS Autism din Chișinău au decis să-l invite să țină o prelegere pentru cei interesați și la noi. Câteva concluzii adunate de la acea întâlnire aș dori să le punctez mai jos:📌Toate cercetările organizate până acum din domeniu nu au demonstrat nicio legătură dintre vaccinuri și autism. Verificați link-uri credibile în internet, se pot găsi surse directe cu studiile realizate (Danemarca, S.U.A., Marea Britanie).📌Cazurile de autism au devenit "populare" în ultimul timp pentru că diagnosticul corect al acestui spectru de tulburări a început să apară abia după anii 2000. În Moldova, mulți copii cu tulburări de spectru până nu demult erau diagnosticați cu schizofrenie sau simptome atribuite acestei boli (!).📌Vaccinul nu cauzează autism, pentru că nici măcar cercetătorii nu cunosc cauzele apariției acestei tulburări în mod definitiv până în prezent. Totuși printre cauzele principale sunt enumerate drept genele moștenite și factorii de mediu.📌Eroarea este indusă și din cauza vârstei copilului, căruia la 2 anișori îi este administrat vaccinul ROR și tot la această vârstă părinții observă primele simptome neobișnuite la copil, Uneori diagnosticul este pus a 2-a zi după ce a fost vaccinat copilul, dar acest număr de copii diagnosticați cu autism rămâne oricum foarte mic față de milioanele de copii care sunt vaccinați și nu fac după aceea autism.     Organizația Mondială a Sănătății definește Autismul drept un tip de tulburare de dezvoltare omniprezentă caracterizată cumulativ printr-o dezvoltare anormală înainte de vârsta de 3 ani și o funcționare deficitară în domeniul interacțiunii sociale, comunicării și comportamentelor repetitive. Etiologia acestei tulburări încă este necunoscută, savanții lucrează la moment intens în această direcție, dar nu pot obține răspunsuri definitive, pentru că fenomenul autismului se petrece în craniu, la nivel de creier și după cum știm toți, e imposibil de ajuns acolo pentru a cerceta sub microscop și de făcut concluzii finale. Un lucru e sigur, autismul nu e cauzat de vaccinuri și trebuie să lăsăm acest mare mit în secolul trecut!

     În Republica Moldova copiii diagnosticați cu acest tip de tulburare pot beneficia de serviciile Asociației Obștești SOS Autism. Nu este deloc ușor să ai un asemenea copil special, mai ales fiind la noi în țară. Este nevoie de conștientizare și acceptare a realității, pentru a-i oferi micuțului șanse de integrare și reabilitare în societate. Am adresat echipei SOS Autism 10 întrebări despre activitățile desfășurate, despre greutățile pe care le întâmpină și iată ce informație s-a adunat.Întrebare: Cărui grup-țintă oferiți serviciile organizației? Activați cu susținerea statului?Răspuns: Grup țintă de beneficiari: copiii cu autism și familiile acestora, specialiști (terapeuți, medici, cadre didactice). Nu avem suport financiar de la stat, suntem la autofinanțare.Întrebare: Ce servicii oferă organizația dvs.? Care sunt prețurile pentru aceste servicii?Răspuns: Servicii de terapie : 6000 lei/lunăServicii de instruire părinte: 200 lei/oraServicii de diagnostic: 250 lei/consultația primarăConsultația medicului psihiatru: 250 leiCursuri pentru specialiști.Întrebare: Câți specialiști activează în organizația dvs? Care este procedura de apelare la serviciile organizației?Răspuns: 26 angajați.Mesaj pe facebook sau sunet la 068880988.Întrebare: Care sunt primele simptome ale autismului și de la ce vârstă pot fi observate de părinți?Răspuns: La vârsta de 18 luni, medicul de familie este obligat să aplice screening-ul în autism care se află în cartel medical la pagina 46.În cazul în care nu s-a făcut, părinții pot intra pe site-ul nostru ,autismmap.md, și face acolo screening-ul online, rezultatele vor fi expediate prin email.Simptome la 18-36 luni:• Evitarea contactului vizual (este unul din simptomele clasice al autismului. Copilul fie nu se uita la tine în ochi, fie parca se uita prin tine)• Utilizează expresiile faciale și mimica neadecvat, nu corespunde cu ceea ce vorbește sau cu situația cu care se confruntă. De exemplu copilul cu autism poate rade când vă vede plângând. Acest lucru nu înseamnă că el nu înțelege sau nu empatizează cu dvs, doar că nu știe să-și gestioneze mușchii feței.• Nu ține cont de mimica și expresiile faciale ale altor persoane, de gesturile acestora sau tonul vocii. De aceea uneori, când îi certați, ei nu reacționează.• Utilizează foarte puține gesturi (un exemplu clasic în acest sens este că nu arată cu degetul). Sau pare a fi foarte rece, indiferent, mai degrabă un roboțel decât un copil.• Reacționează neadecvat la sunete, mirosuri, texturi, gusturi. Poate fi extrem de sensibil la sunete stridente (de aici gestul clasic de astupare a urechilor cu mâinile).• Pare a fi neinteresat de persoane care intra sau pleacă dintr-o încăpere în care se află, dar și de eforturile altor persoane sa-i atragă atenția.• Poate avea posturi neadecvate ale corpului, stângăcie în mișcări sau un mod excentric de a se mișca (de exemplu mersul exclusiv pe vârfuri).• Copilul urmează o rutină fixă (de exemplu alege mereu același drum pentru a merge la magazin).• Întâmpină dificultăți în a se adapta la orice schimbare de orar sau locație (face crize dacă se schimbă mobila din odaie sau merge la culcare la o ora diferită).• Manifestă un atașament neobișnuit față de jucării sau obiecte stranii (chei, lanterne, benzi de cauciuc). Necesitatea obsesivă de a aranja obiectele în rând sau într-o anumită ordine.• Interese foarte restrânse. De exemplu pentru numere sau simboluri (de exemplu memorarea și recitarea informațiilor despre telefoane sau fenomene ale naturii, memorarea diferitor denumiri de mijloace de transport etc.)• Petrece mult timp urmărind obiecte care se rotesc sau se focusează pe anumite părți ale obiectelor (de exemplu roțile unei mașinuțe)• Repetă o anumită mișcare sau acțiune iar și iar, ca de exemplu fluturări din mânuțe, sărituri, balansări, alergatul dintr-un capăt în altul al odăii fără sens, rotiri în jurul propriei axe (acest comportament este numit auto stimulator, deși foarte mulți cercetători au demonstrate că el are mai degrabă rolul de a calma copilul decât de a-l stimula).• Copilul poate vorbi cu un ton straniu al vocii, sau cu un accent și ritm impropriu. De parca ar fi vorbitor de alta limba.• Repetă aceleași fraze și cuvinte iar și iar, fără intenția de a comunica• Răspunde la întrebare repetând-o, nu dând un răspuns.• Utilizează limbajul incorect (erori gramaticale, cuvinte greșite), sau vorbește despre el la persoana a treia.• Întâmpină dificultăți în a spune ce își dorește sau de ce are nevoie.• Nu înțelege instrucțiuni sau întrebări simple (cum ar fi de exemplu cum te cheamă sau unde e mama etc.)• Înțelege tot ce-i spui literalmente (adică nu percepe gluma, sarcasmul, ironia, nu recunoaște minciuna).• De obicei copiii cu autism încep să vorbească târziu. Pentru a va da un reper, vă comunic că la 2 ani copilul ar trebui să vorbească cu fraze simple din două cuvinte. De exemplu ”mami, hai!”• Copilul nu este interesat de alți oameni sau de ceea ce se întâmplă în jurul lui. De obicei acest lucru este vizibil la terenul de joaca, la grădiniță, într-un mediu unde sunt mai mulți copiii de aceeași vârstă.• Copilul nu șie cum să contacteze cu alți copii, să se joace cu semenii sau să lege prietenii. În acest caz copilul poate sa manifeste interes fata de ceilalți dar într-un mod neadecvat, sa dea buzna peste ei într-un mod prea invaziv, sa-i pipăie ca pe niște păpuși, sa le bage degetele în ochi sau nas.• Copilul preferă să nu fie atins, îmbrățișat sau gâdilit.• Nu știe să se joace pe roluri, nu se implică în jocuri de grup și nu utilizează jucăriile în mod creativ (nu este capabil să se prefacă sau sa pretindă ca este altceva sau altcineva).• Nu înțelege emoțiile și îi este greu sa imposibil să vorbească despre ele.• Pare să nu audă când cineva vorbește cu el sau ea• Nu împărtășește cu ceilalți emoțiile și plăcerile sale. Nu vine să vă arate un lucru care i-a plăcut sau o activitate care i-a reușit.Întrebare: Descrieți portretul psiho-emoțional al unui copil autist înainte de a lucra cu un specialist? Și cum ați putea descrie un copil autist implicat zilnic în activitățile centrului dvs.?Răspuns: Copilul cu autism neintegrat în terapie face progrese mici în dezvoltare, și dacă până la vârsta de 5-6 ani nu este învățat un mod de comunicare (indiferent că este verbal, gestual, scris), poate să aibă grave probleme de comportament.Imediat ce este încadrat în terapie, copilului i se dau instrumente pentru a se orienta și funcționa în această lume cu reguli greu de înțeles pentru ei. Totodată se lucrează cu familia, pentru că cheia de succes pentru copilul cu autism este implicarea tuturor actorilor cu care el relaționează (părinți, bunei, cadre didactice, terapeuți).

Întrebare: Care este metoda de bază care se lucrează cu copiii cu autism? Ce este cel mai dificil în munca unui specialist care lucrează cu copiii cu autism?Răspuns: Unica metodă dovedită științific, la nivel international, că funcționează în lucrul cu copiii cu autism este Analiza Comportamentală Aplicată (ABA).Cel mai dificil în munca unui specialist este să rămâi obiectiv în terapie și să faci față timp îndelungat lipsei de rezultate. Deoarece succesul în reabilitare depinde mult de potențialul copilului, rezultatele pot apare greu și terapeuții des se demoralizează din această cauză.Întrebare: Cine sunt specialiștii care lucrează cu acești copii? Unde se poate obține formarea necesară pentru a activa și studenții căror facultăți sunt bineveniți de a activa?Răspuns: Terapeuții au studii psihologice.Unicul curs acreditat de Ministerul Educației în tehnici de intervenție în autism îl ține A.O. SOS Autism.Întrebare: Cum sunt integrați copiii cu autism în sistemul educațional din Republica Moldova?Răspuns: Incluziunea este foarte dificilă. Acești copii au nevoie de însoțire 24 ore. Au nevoie de metode de predare specifice și foarte mult lucru individual. De aceea incluziunea la moment are loc în mare parte greșit în cazul copiilor cu autism și de aceea nu este eficientă.Întrebare: Care este situația din teritoriu? Există centre în afara or. Chișinău?Răspuns: În teritoriu situația este dezastruoasă. Nu există centre, nu există specialiști. Majoritatea părinților sunt nevoiți să-și lase casele și să vină în Chișinău pentru a-și ajuta copiii.                                            

Întrebare: Cum apreciați evoluția activității organizației dvs. peste câțiva ani și cum apreciați integrarea copiilor cu autism în instituțiile școlare și în societate?Răspuns: Serviciile pentru autism sunt o nișă neacoperită de nimeni deocamdată în Moldova. De aceea A.O. SOS Autism încearcă să cuprindă necuprinsul: de la servicii de diagnostic și instruire până la servicii de reabilitare. Or, asta este practic imposibil. Lipsa cadrelor de specialitate și a susținerii financiare din partea Statului face ca activitatea noastră să fie oarecum sporadică și să progreseze lent.Totuși rata de creștere a numărului de copii cu autism în lume, dar și în Republica Moldova, este atât de mare (15% anual), încât în curând vom fi auziți și statul va fi nevoit să ia măsurile necesare. Suntem gata cu propuneri în acest sens.Exact la fel este și cu incluziunea, școlară și socială. Fie în câțiva ani ne vom confrunta cu o gravă problem demografică, fie acceptăm, include și ajutăm acești copii să devină membri funcționali ai acestei societăți. O a treia cale nu există.Pentru mai multe detalii accesați: http://autismmoldova.md/. Mulțumesc echipei SOS Autism pentru receptivitate și răspunsuri clare la întrebările adresate.
Recenzie carte - Rețete de jocuri de Lawrence J. Cohen
”Un copil învață cel mai bine când e fericit.”Cuvinte-cheie din articol: cărți de parenting, Lawrence J. Cohen, Rețete de jocuri, psihologia copilului, jocul, atașament parental, întrunirea pe canapea, parentajul prin joc, timp de joacă.

Încercare de a face o poză cu cartea.Mi-am pus drept scop să descopăr toate cărțile pentru părinți. Fără excepție. Desigur nu pe toate în acest an, că mai sunt lucruri de făcut pe lângă citit, dar în câțiva an sper să reușesc să bifez planul. Ceea ce apreciez cel mai mult în acest tip de cărți, e faptul că recomandările și informația conținută poate fi aplicată atât în relațiile de cuplu, cât și în cele cu prietenii sau membrii familiei. Deoarece copiii sunt ca și adulții, ei înțeleg totul și au nevoie de un tratament potrivit și nu de parcă ar fi niște ființe inconștiente și neputincioase.”Faceți contact vizual. Oferiți dezmierdări. Împăcați-vă întotdeauna după o ceartă. Oferiți iertarea fără să vi se ceară. Cereți-vă scuze când ați greșit. Când relația voastră trece printr-o perioadă dificilă, petreceți mai mult timp împreună. Ca modalitate de a rezolva un conflict, oferiți o îmbrățișare în locul pedepsei obișnuite. Spuneți-i fiecărui membru al familiei ce lucru apreciați la el.”Sunt cărți, care merită toate caracterele unui articol aparte pe blog. Desigur totul e subiectiv și cineva ar putea privi diferit viziunea mea, dar diversitatea e minunată și oferă astfel spațiu pentru dezbateri și discuții. Lucrarea Rețete de jocuri - de ce și cum să te joci cu copilul tău a fost lansată în anul 2001 de psihologul american Lawrence Cohen, care se descrie pe Twitter ca: psiholog, tată, autor al cărților Rețete de jocuri, Rețete împotriva îngrijorării și Arta hârjonelii. Este de asemenea co-autor alături de Anthony T. de Benedet al lucrării Arta hârjonelii și a scris împreună cu Michael Thompson și Catherine O'neill Grace Prieteni buni, dușmani aprigi. A educat împreună cu soția Liz 2 copii. Rețete de jocuri a fost tradusă în 14 limbi și în 2017 ajungea la peste 100.000 de copii vândute. Pe lângă activitatea de scriitor, Cohen de asemenea oferă serviciile sale în calitate de speaker și consultant în școli publice și private. Mai organizează ateliere pentru părinți și își publică periodic articolele în jurnale și reviste populare. Deține doctoratul în psihologia clinică. Inovația sa științifică a fost bazată pe lucrul cu grupuri de soți și prieteni, supraviețuitori ai abuzurilor sexuale, de asemenea a fost primul cercetător care a organizat primele grupuri de terapie pentru supraviețuitorii bărbați în urma abuzului sexual. Autorul locuiește în Boston la moment, dar călătorește des în toată lumea pentru a-și promova teoria parentajului prin joc și conexiunea umană.

Lawrence J. CohenDe ce am descris toate detaliile de mai sus? Pentru că în ultimul timp cărțile pentru părinți au devenit extrem de populare. Aș dori să aflu mai multe despre cine stă în spatele acestor cărți, despre studiile și implicările anterioare ale autorului, pentru a alege cărțile bune de literatura de bulevard. Aș dori să mă informez din surse veridice și credibile. De la autori, care au tangență cu domeniul psihologiei copilului și adulților, specialiști dedicați, cu experiență, nu autori consacrați în ale parenting-ului, apăruți de ieri. Și pentru că, nu în ultimul timp, acești autori merită să fie cunoscuți și valorificați, dacă ne plac atât de mult cărțile pe care le-au scris, trebuie să-i apreciem și pe ei.”Jocul este principala cale de comunicare a copiilor. A împiedica un copil să se joace echivalează cu a împiedica un adult să vorbească și să se gândească. A-i controla jocul minut cu minut echivalează cu a controla fiecare vorbă spusă de cineva. Dar a-i lăsa pe copii să se joace complet singuri echivalează cu a petrece ziua împreună cu alți adulți, fără a vorbi deloc cu ei.”Mi-a plăcut fiecare pagină din această carte. Deși sunt obișnuită cu informația și conținutul cărților de parenting, Rețete de jocuri e diferită prin faptul că oferă un text simplu, dar captivant și informativ și o metodă absolut necesară părinților: parentajul prin joc. Autorul prezintă jocul drept modul în care copiii își manifestă sentimentele și experiențele intime, despre care nu ar putea să ne vorbească din cauza limbajului nedezvoltat încă. Iar parentajul prin joc este modalitatea prin care noi, ca părinți sau persoane de referință, putem pătrunde în lumea copiilor, în condițiile impuse de ei, pentru a ne apropia, a stabili încrederea și conexiunea. Țin să menționez, că termenul parentaj nu se găsește în DEX la moment, dar îl văd atât de des în articole și cărțile pentru părinți, încât am decis să-l includ și eu în uz.”În toiul crizei, copiii sunt potopiți de sentimente și simt că au pierdut controlul. Au nevoie de o persoană iubitoare lângă ei - poate nu în raza de acțiune a șuturilor (!), dar în apropiere. Vrem să învețe că nimic din ceea ce se află înăuntrul lui nu e prea îngrozitor ca să ne fie împărtășit -  nici măcar sentimentul copleșitor de frustrare.”Am apreciat lucrarea, pentru că a inclus și alte concepte importante din relația părinți-copii. Autorul a scris în unul din capitole despre atașamentul parental, asociindu-l cu procesul de umplere a unui pahar. Atunci când paharul e plin, copilul se simte apreciat și încrezut în forțele proprii. Foamea, singurătatea, suferința și oboseala golesc paharul copilului. Atașamentul sigur se creează atunci, când părintele petrece timp calitativ cu copilul, îi oglindește în timpul jocului reacțiile și îi umple paharul cu iubire și acceptare necondiționată. Pe de altă parte, copiii cu un atașament nesigur vor avea puțină încredere în ei, vor fi anxioși și se vor agăța în permanență de părinții lor. Paharul lor e din păcate gol.”O reumplere autentică se poate produce numai între oameni, nu între copil și televizor sau computer, oricât de ”interactiv” ar fi. Elementul-cheie al atașamentului sigur este responsabilitatea - reacția sensibilă a persoanei de îngrijire la nevoile copilului. Umplerea și reumplerea paharului copilului costituie fundamentul legăturilor sufletești dintre părinte și copil. E un lucru care nu se întâmplă doar o dată, ci iarăși și iarăși, în nenumărate miniinteracțiuni, pe parcursul anilor.”Autorul recomandă întrunirea pe canapea în locul luării unei pauze. Restabilirea legăturii atunci când apare o problemă dintre părinte și copil poate fi făcută pe o canapea din casă și nu în camere diferite cu dispoziții diferite. Împreună și conectați e mult mai bine decât aparte și deconectați. Copilul nu se va simți singur, izolat și marginalizat ori luarea unei pauze anume asta și presupune, să fim izolați până când ne revenim emoțional, sau noi părinții sau copilul. Cohen recomandă apropierea, atitudinea jucăușă și înțelegerea afectivă în locul pedepsei, modificarea comportamentului și permisivitatea excesivă. Deci, practic vom număra până la 10 să ne treacă mânia, vom invita copilul pe canapea sau într-un loc liniștit din casă și vom discuta despre situația creată. Împreună vom stabili conexiunea, vom analiza și vom alege o soluție. Ne umplem astfel foarte frumos paharul emoțional.”În majoritatea familiilor și a școlilor, luarea de pauze este folosită ca pedeapsă ori ca modalitate de a controla comportamentul copiilor. Dar uitați-vă cum se folosește termenul de pauză în sport: ceri pauză pentru tine sau pentru echipa ta, nu dai o pauză echipei adverse.”

Nu e publicitate.Parentajul prin joc tratează cu respect copiii și stările prin care trec aceștia și îndeamnă părinții să găsească soluții la problemele de comportament prin conexiune emoțională, atitudine jucăușă și umplerea paharului cu dragoste. Rolul important al taților, este de asemenea menționat de autor, ca un pilon de bază în educația copiilor. În ciuda stereotipurilor culturale și de gen existente în societățile moderne, s-a demonstrat deja că implicarea taților în educație aduce cu sine o multitudine de beneficii. Am întâlnit un pasaj dedicat taților și rolul acestora și în cartea ”Crescându-l pe Cain”. Deci, pe bune, dragi tătici, fiți mai aproape de copii și jucați-vă cu ei. Sunteți foarte importanți, iar noi, mamele, ar fi bine să vă oferim spațiu și timp pentru a vă juca și petrece timpul calitativ cu copiii, chiar dacă riscați să păreți neîndemânatici.”Tații - și bărbații în general - au posibilitatea de a aduce o imensă contribuție pozitivă în viața copiilor. Copiii au nevoie de punctele forte tradiționale ale taților, anume tăvăleala și alte forme de joc fizic. De asemenea, au nevoie ca bărbații să-și lărgească repertoriul -  să dezmierde, să aline și să facă parada modei...”Timpul de joacă este un alt termen pe care îl întâlnim în lucrare. Ce se are în vedere de fapt prin el? Părintele sau persoana de referință alocă timp în mod regulat, de a petrece timp în doi, cu copilul. ”Adultul îi oferă întreaga atenție, fără întreruperi și cu concentrarea asupra conexiunii, implicării și interacțiunii”. Într-un fel, pe lângă timpul petrecut în mod obișnuit alături de copii, timpul de joacă presupune implicarea părintelui cu mai mult entuziasm și energie în interacțiunea cu copilul său, de asemenea mai multă cultivare a încrederii și apropierii, cu telefonul închis, conectare emotivă maximă la moment și evitarea oricăror factori distractivi. Eu cred că este posibil și noi, părinții, o facem deja, fără să conștientizăm poate, atunci când mergem să vizităm un loc special cu copiii sau organizăm activități deosebite acasă, gătim împreună, colorăm sau citim o carte interesantă.
Un sfârșit de vară prea frumos
Salutare, prieteni. Long read again

 situație bazată pe fapte reale, întâmplată în această vară.     În luna august deschideam contul bancar la filiala aflată chiar lângă casă (locuim în Germania din august 2019). Doamna care ne-a consultat a fost mai mult decât drăguță, vorbind cu noi (ca să înțeleagă și soțul toată procedura) în limba engleză. Atât de multă răbdare și profesionalism nu am întâlnit până atunci din partea unui lucrător bancar. Copiii au petrecut și ei 1h 40 minute alături de noi, jucându-se cu lego și desenând pe foile tipice cu activități de colorat cu logo-ul băncii pe ele. Toate fiind oferite într-un mod amabil de ei.     La un moment dat, dna ne-a întrebat discret, dacă poate deschide o hartă să vadă locația exactă a Moldovei, dar și României, ori noi anume aceste state le reprezentam. Duce cursorul timid spre sud-estul Europei și privește curioasă forma unei țărișoare, care aduce aminte un ciucure de strugure necopt. Inima îmi bătea ca la un iepuraș, dar eram mândră că m-am născut acolo și pentru acel moment eram în rol de expert, cunoscând multe despre acea regiune. Dna ne-a confesat sincer, că nu a știut despre Moldova până acum și se simte incomod în calitate de cetățean al UE să nu cunoască despre o țară aflată efectiv la o azvârlitură de băț de motorul Europei. 2000 km pentru germani sunt o nimica toată. Ce noroc să întâlnești astfel de oameni! Nu e rușine deloc să nu cunoști un lucru, e mai rău atunci când rămâi tăcut și neclarificat. Am rămas fără cuvinte, dar mi-am revenit rapid și am spus, că merită să vină și să vadă cel puțin o dată regiunea.     A adăugat apoi, că o colegă fusese în concediul de vară în România și a rămas plăcut surprinsă de ce a descoperit acolo. România? Ah, România este foarte frumoasă, spun! România e unică, prin faptul că are mare și munți, câmpii și podișuri presărate cu cetățui, biserici fortificate, castele, etc. Da, sunt și probleme, clar, dar e frumoasă! Merită vizitată, neapărat și... Dacă tot sunteți pe-acolo, continuu, mai faceți vreo 500 km, ca să vedeți unde timpul s-a oprit frumos, unde se gătește gustos și oamenii au inimi calde și primitoare. Vorbeam de Moldova desigur ❤️     Fiind acasă, știam că puteam merge în România și să găsim locuri superbe pentru o mini-vacanță frumoasă. Nu am căutat niciodată, țări ca Maldive sau alte destinații exotice pentru a călători. Avem atât de multe locuri frumoase, acolo pe loc, la câteva sute de kilometri depărtare. În aprilie, ceva mai devreme în acest an, am descoperit această biserică fortificată cu o istorie frumoasă de secole întregi, aflată în pitorescul sat Viscri, unde chiar Prințul Charles își are propria căsuță tradițională

Mi-aș dori din suflet să se audă despre Moldova și România în vestul Europei. Mi-aș dori ca ziarele să aducă în titlurile sale noutăți pozitive, proiecte și destine fericite din regiunea noastră. Mi-aș dori să se povestească mai des despre oamenii rămași acasă, curajoși și dedicați țării, în ciuda greutăților. E oare prea mult?To be continued... Acum vă las mai jos pozele, să vorbească de la sine pentru acel loc minunat:        

















Suntem Mari deja
     Salutare prieteni, vin să dizolv feed-ul vostru cu niște verdeață din sudul Moldovei și primii pași ai juniorului nostru Sebastian, pe care îi încerca anul trecut la bunei pe acest covor minunat. Acest articol a fost scris încă la sfârșitul lui august, atunci când aproape finisasem cu brio o etapă importantă. Am revenit la el acum, în decembrie, cu mici redactări și completări.     Tot despre mezinul nostru voi vorbi în continuare. Iar dacă și mai exact despre absolvirea unei etape importante în creștere și anume: mersul ca oamenii mari la oliță, cum spunea Bunica. Pentru a asigura liniștea tuturor locuitorilor din casă, peste noapte încă îl asigurăm cu câte un scutec. Update (decembrie 2019): am trecut rapid și de această etapă, deci nu a mai fost necesară asigurarea pe noapte, specificul lui Sebastian fiind, că se poate controla ușor și peste noapte.



     Bucurie în toată familia, serios! Mai ales pentru portmoneu 😄 dar dacă sincer, și pentru mediul înconjurător o veste bună, pentru că scutecele simple nu sunt degradabile și la fel ca pungile de plastic rămân pentru mulți ani să dăinuie suprafața pământului... De fapt, trebuia să se întâmple și mai devreme, dar din cauza mutării în altă țară și al unui du-te vino neîncetat, copilul și-a luat timpul necesar. Spun trebuia, pentru că:👶 Sebastian era pregătit - încă din luna mai, îl privea curios pe fratele mai mare și se așeza singur pe oală (totuși fără a produce ceva, scuzați, tot din viață). Apropo, nu este regulă că în cazul unui frate mai mare în familie, mezinul să devină "uscat" mai devreme. Andrei a scăpat în totalitate de scutece având 1 an și 9 luni (deci mai devreme ca Sebi), fiind unicul copil în familie.Totul la timpul său!👶 Nu am organizat competiții -  în niciun caz nu vom seta planuri structurate, în care să reușim să scăpăm de scutece mai repede ca vecinul sau la aceeași vârstă ca alți frați din familie. Fiecare copil e individual și e bine să ne setăm ritmul după ceasul său biologic. Realizările copilului sunt în viitor și nu e bine deloc să etalăm setări precum ”copilul meu cel mai devreme a scăpat de scutece”.👶 Nu am insistat - sub nicio formă și nici nu recomand să insistați, pentru că puteți amâna absolvirea și balul final cu o bucată bună de timp înainte. Copiii se pot speria ușor de forma neobișnuită a oliței sau o pot asocia cu ceva neplăcut, niciodată nu știm exact de ce plânge un copil când trece prin această perioadă. 👶 Faceți cunoștință cu... oala - copilul la început idee nu are ce reprezintă acest agregat, care este rolul și funcția ei (complexitatea crescând pentru că adulții folosesc alt tip de oliță). Vorbiți cu copilul și explicați ce este oala și pentru ce o folosim și da, va trebui chiar de așezat și de demonstrat cel puțin o dată. 👶 Olița nu este jucărie - chiar dacă este colorată și aparent arată de parcă ar fi o remorcă, în care ușor se pot încărca niște cuburi de lego, oala are O SINGURĂ funcție, care trebuie adusă la conștiință copilului într-un mod serios. De asemenea, ea își va avea locul exclusiv în baie, fără a putea fi atrasă în procesul ludic zilnic.👶 Oală este o simplă... oală - tot ce a apărut astăzi pe piață, am în vedere olițe colorate, cu mânere și care încep să cânte când se umplu, sunt marketing curat. Ați văzut prețul unui asemenea produs în magazin vreodată? Copilul are nevoie de un recipient unde să-și facă necesitățile, atât. Presupun, că uneori ar putea fi distrași de la scopul principal, decât să-i pună "la treabă". 👶 Există un început - ”Bebelușii înțeleg tot”, este titlul unei cărți bune de parenting, dar voi utiliza această frază și aici. Am început de la primul an de viață să avem oliță în casă și să vorbim copiilor despre rolul acesteia. Fără a insista, le-am propus ambilor să încerce. Au fost cazuri când am intrat în rol și le-am arătat pentru câteva secunde cum se așează pe oliță. Știu, că azi mulți părinți spun, copilul singur va merge la oliță. Singuri nu vor reuși, copiii au nevoie de noi în acest proces, înarmați cu multă răbdare și empatie.     Sugestiile enumerate mai sus au fost inspirate din experiența proprie cu cei doi fii ai noștri, trebuie să recunosc că nu a fost dificil în cazul nostru și am scăpat relativ ușor de scutece, la vârsta de 1,9 luni cu Andrei și respectiv 2 anișori cu Sebastian. Sunt de părere, că ei sunt pregătiți începând cu 1,5 ani să fie antrenați în procesul de scăpare de scutece și în baza experienței proprii pot afirma, că acest lucru e posibil. DAR, fără insistență și fără a ajunge la faze de plâns, pentru că riscăm să obținem o reacție inversă!     Am găsit și două articole, care merită lecturate și le-am găsit foarte utile pentru părinții, care tocmai trec prin această perioadă sau planifică să înceapă dezvățarea de scutece împreună cu copilul. Unul este în engleză și îmi place foarte mult titlul articolului ”Don't potty train your baby” (dar și conținutul e foarte util), fiind semnat de pediatrul urolog Steve Hodges:https://www.huffpost.com/entry/potty-training_b_1424826?guccounter=1&fbclid=IwAR0zxfOAlCB5TagiremQfhSNzvDbOZo_xTBCpCsr68TaswFM3Jxvpg18Cjo     Al doilea articol este semnat de Cristela Georgescu, expert wellness, speaker și trainer holistic, cu titlul ”Efectele secundare ale antrenamentului timpuriu la oliță”:https://cristelageorgescu.ro/efectele-secundare-ale-antrenamentului-timpuriu-la-olita/?fbclid=IwAR3u8mxz8D_OETt7K9Bc3iZf7xZfQdaF4ZFUcsgxiqR8a88MEEzS6IIh-sY     Mult succes în acest proces, dragi părinți și creștere ușoară tuturor copilașilor!
Atașamentul Parental - ce? unde? cum?
Tradiționalul: ”Salutare, prieteni!” nu lipsește nici de această dată.     La începutul acestui an mi-am propus să revin la activitatea pe blog și să postez cel puțin o dată lunar articole. Nu am reușit să realizez acest lucru, din păcate, deși idei și inspirație au fost suficiente. Oricum, se prevăd schimbări pe această pagină personală și promisiunea de a deveni activă se va împlini curând. Planific să ies din anonimat și să lansez un blog nou, interactiv și util, atât mie, cât și publicului.     Maternitatea este o sursă imensă de inspirație pentru mine, orice comportament al copilului îmi poate servi drept motiv de analiză, explorare și cunoaștere. Toate acestea desigur acompaniate armonios de provocări și multe întrebări. Astăzi aș dori să pun în discuție subiectul Atașamentului Parental, care dacă este adus la cunoștință poate oferi multe revelații și clarifica întrebări, uneori aparent fără răspuns. Deci, să pornim!

     În popor există multe fraze referitor la relația părinte-copil: "copil-mămos", "capricios și plângăreț din cale-afară", "prea dependent de mama", etc. Ar fi bine să nu le luăm în serios și să nu le tratăm ca atare, atunci când sunt spuse. Să lăsăm aceste fraze în trecut, unde au apărut alături de non-interes și non-cunoștințe. Lucrurile, de fapt, stau altfel în realitate. Plânsul sau oricare altă reacție a copilului este un răspuns ferm la tot ce se întâmplă cu el. De exemplu, m-am întrebat în repetate rânduri, despre un tip de "dependență" a ambilor copii față de mine, atunci când ieșeam elementar pentru câteva minute din cameră. De ce plângeau ambii dacă le explicam, că revin într-un minut? Era ceva cu mine sau cu ei în neregulă?     Răspunsul l-am aflat din cărțile de parenting și frecventând seminare pentru părinți, din păcate la facultate subiectul nu a fost pus vreodată în discuție. Practica bate gramatica, cu siguranță, dar uneori teoria deschide ochii larg și e tare util să ne documentăm științific. Atașamentul părintelui, deși tradus puțin forțat din engleză (Attachment Parenting) este o metodă de educație a părintelui, "în atașament", prin care acesta devine mult mai receptiv la nevoile emoționale ale celor mici, încă din primele zile ale vieții lor. Vorbim despre o simbioză dintre mamă și copil, punându-se astfel o bază puternică pentru relația lor încă de la naștere. Pediatrul american, William Sears definește pentru prima dată în anul 1982 conceptul de atașament parental, în urma lecturii cărții "Conceptul Continuum" de Jean Liedloff.     Anume atunci, ca și Arhimede am trăit propriul moment de "Evrika!", când mi-am amintit că nu am scăpat de la nașterea ambilor copii nicio mișcare de-a lor: eram atentă dacă răsuflau la maternitate, dacă au înghițit bine primele alimente, cum se jucau și ce reacții aveau la oamenii și lucrurile din jur. Observam TOTUL. Deci eram căutată, pentru că efectiv, m-am oferit până atunci în orice moment să le fiu la dispoziție.❗Copilul va dezvolta relații de atașament și cu alte persoane, dar aceste atașamente vor avea la bază modul în care acesta și-a dezvoltat primele atașamente - cele cu mama sa sau persoana primară de referință. Eul mamei îi va servi bebelușului drept eu auxiliar, până când acesta și- va constitui pe al său.     Există 4 tipuri de atașament și aici mi-a fost definitiv clar de ce copiii plângeau, când ieșeam:1. Atașamentul sigur ❤️ copiii atașați sigur au mare încredere în disponibilitatea persoanei de referință. Mama e sensibilă la semnalele copilului și e mereu disponibilă să reacționeze potrivit la aceste semnale, pentru a nu provoca frustrări copilului. Pe viitor acești copii vor dezvolta relații de încredere cu cei din jur, vor avea încredere în ei și se consideră că se vor putea adapta mai ușor în grupurile sociale din care vor face parte.2. Atașamentul nesigur-evitant - de obicei acești copii reacționează aparent indiferent, când persoana apropiată părăsește încăperea. Copilul își vede de treabă în continuare și explorează ce se află în jurul lui fără să-i fie teamă.3. Atașamentul nesigur - mai este numit ambivalent sau anxios descrie copiii din acest grup drept temători și dependenți de persoana de referință. Când aceasta pleacă din cameră, copiii devin foarte stresați. Le e teamă de încăperea și persoana necunoscută și se află mereu în anxietate, încercând să ghicească comportamentul și starea persoanei rămase cu el în acest moment.4. Atașamentul dezorganizat 💔 a fost descoperit și adăugat cel mai târziu în clasificarea tipurilor de atașament. Savanta Mary Main a introdus acest tip, deoarece unii copii nu puteau fi încadrați în una din clasificările existente. Copiii din tipul D sau atașamentul dezorganizat manifesta reacții neașteptate, cum ar fi diverse stereotipuri sau mișcări incomplete sau întrerupte. Adesea se sperie la apariția persoanei de referință și manifeste comportamente și reacții nesigure, de împotrivire față de aceasta.     Tipurile de atașament au fost observate în anii '70 de savanta Mary Ainsworth printr-o procedură experimentală "The Strange Situation", materialul video cu același nume poate fi găsit pe YouTube aici https://www.youtube.com/watch?v=QTsewNrHUHU. Mamele și copiii lor în vârstă de 12-18 luni au fost observați în câteva episoade, scopul fiind analiza tipurilor de atașament și cum variază acestea între copii.     Atașamentul parental este unul din subiectele parenting-ului, care m-a făcut curioasă să-l descopăr din proprie experiență și îl consider foarte important de conștientizat importanța acestuia, atât pentru părinții cu copiii, cât și pentru părinții în devenire. Cu stilul de atașament deja moștenit nu mai putem face nimic (sau foarte puțin să-l atenuăm), în schimb putem face schimbări pozitive în relația viitoare cu copiii noștri.     O asociere reușită aplicată teoriei atașamentului parental am găsit-o în lucrarea ”Rețete de jocuri”. Autorul aduce drept exemplu metafora umplerii și reumplerii unui pahar. Persoana primară, care îngrijește copilul are rolul de a umple paharul cu dragoste, mângâiere, alinare și să fie pregătită să ofere sensibilitate sporită la nevoile bebelușului. Acesta explorează lumea din jur, timp în care obosește, plânge, se lovește, înfometează, toate acestea golind paharul nevoii de atașament. Copiii, paharul cărora a fost umplut consecvent cu dragoste, alinare și prezență la nevoie vor dezvolta un tip de atașament sigur. Lucrarea ”Rețete de jocuri” o recomand tuturor părinților spre lectură, fiind utilă și se citește foarte ușor. Autorul tratează parentajul prin joc drept modalitatea de a pătrunde în lumea copiilor, în condițiile impuse de aceștia, pentru a cultiva apropierea, încrederea și conexiunea. Umplerea și reumplerea paharului copilului, afirmă autorul, constituie fundamentul legăturilor sufletești dintre părinte și copil. Acest lucru nu se întâmplă doar o singură dată, ci se consolidează în baza interacțiunilor zilnice dintre părinte și copil.     Surse pentru scrierea acestui articol:1. wikipedia.org2. ”Rețete de jocuri” de Lawrence J. Cohen.3. observații pe parcursul creșterii fiilor Andrei și Sebastian.
Recenzie carte - Arta subtilă a nepăsării (Mark Manson)
                                           16 iulie 2019, Dortmund, Germania   Salutare prieteni, astăzi din nou despre cărți. Trișez un pic, pentru că am preluat textul și impresia postată pe Instagram ceva mai devreme, dar am compensat cu ceva completări și corectări de text.📌 Cele mai radicale modificări de perspectivă apar adesea la capătul celor mai negre perioade. Numai durerea intensă ne forțează să ne analizăm valorile și să ne întrebăm de ce nu funcționează. Ca să ne analizăm lucid pe noi înșine, să înțelegem care e sensul vieții noastre și cum putem să ne schimbăm viața, este necesar să traversăm o formă sau alta de criză existențială.     Anul ăsta fără maratoane, provocări și lecturi la număr. De obicei, citesc timp de 2-3 săptămâni o lucrare și pot spune că rămân semnificativ cu mai multe detalii despre ea în memorie, decât aș citi la cronometru.      Astăzi am întors ultima pagină a acestei cărți și atât de mult mi-a plăcut, încât am revenit de câteva ori la fragmentele notate. Am impresie că titlul a fost ales intenționat să atragă atenție deodată și ulterior să fie cumpărat. De ce spun acest lucru? Pentru că, în lucrare, surpriză, autorul nu vorbește despre cum să devii maestru în nepăsare, ba dimpotrivă, nepăsarea (în engleză: ...not giving a f*ck) este propusă ca o cale simplă de reorganizare a așteptărilor față de viață și de selectare a lucrurilor care contează cu adevărat. Nu am regretat alegerea lecturii și chiar o recomand tuturor, drept o carte utilă.

📎 Durerea face parte din proces. E important să o simți. Dacă nu te oprești din vânarea momentelor de euforie sub care îți ascunzi durerea, dacă nu renunți la convingerea că totul ți se cuvine și la gândirea pozitivă amăgitoare, dacă în continuare faci aceleași lucruri, atunci nu vei reuși niciodată să produci motivația necesară unei schimbări autentice.     Autorul, Mark Manson, în vârstă de 35 de ani este scriitor contemporan, mai nou scriitor se definește ca blogger, care a pornit să țină o pagină personală online în 2007, scriind despre petrecerile la care mergea și fetele cu care ieșea. Totul a evoluat rapid și autorul nu s-a așteptat să fie citit mai mult decât prietenii și cunoștințele sale. Totuși a fost citit de tot mai mulți oameni și a înțeles că experiențele prin care trece sunt relevante nu doar pentru el însuși. Atât de simplu a fost, a făcut ceva ce i-a plăcut și a devenit autor cu bestseller-uri.  📌 ... asta presupune adesea să renunțați la tot felul de idei grandioase despre sine: că aveți o inteligență unică, că sunteți spectaculos de talentați, intimidant de atractivi sau dimpotrivă, niște victime demne de toată lumea. Mai presupune să renunțați la convingerea că totul vi se cuvine și la credința că toată lumea vă datorează ceva;     Am apreciat mult ultimul capitol referitor la conștientizarea și acceptarea morții, sfârșitului nostru. Doar așa vom aprecia valorile cu adevărat importante pentru noi, ne vom elibera de gândul de a trăi din plin doar azi și mâine și ne va ajuta sa medităm ce va rămâne după noi? (exemplul activității antropologului E. Becker).      Fragmente preluate: 📌 O întrebare mai interesantă însă, una pe care cei mai mulți nu și-o adresează niciodată, este "Ce fel de durere vrei în viață? Pentru ce ești dispus să lupți?"; 📎 Când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți; 📌 Fericirea presupune luptă. Fericirea se dezvoltă din probleme. Bucuria nu răsare din pământ ca panseluțele sau curcubeul. La realizările adevărate și de lungă durată se ajunge printr-un efort susținut. 📎 Dacă te-ai blocat într-o problemă, nu sta să te gândești la ea; treci la treabă. Nu contează că nu știi ce faci, faptul că o faci e suficient pentru ca la un moment dat să-ți vină ideile bune.📌 Să înveți să spui nu este o condiție esențială în viață. Nimeni nu vrea să vrea să rămână blocat într-o relație care nu-l face fericit. Nimeni nu vrea să fie blocat într-un loc de muncă pe care îl urăște și pe care nu îl crede. Nimeni nu vrea să trăiască cu sentimentul că nu poate să spună ce vrea cu adevărat. Și totuși, oamenii aleg lucrurile acestea. Tot timpul. Sinceritatea este o nevoie umană naturală. Însă, pentru a fi sinceri, trebuie să ne obișnuim să spunem și să auzim ”nu”. Privită așa, respingerea ne îmbunătățește relațiile și ne ajută să avem o viață emoțională mai sănătoasă.Ce ați mai citit voi? Scrieți în comentarii și hai să interacționăm!
Breastfeeding is power
Salutare, prieteni.De la escapade montane vă propun să trecem la o temă foarte importantă, în viziunea mea - ALĂPTAREA. Nu mă consider as și nici consultant în alăptare, dar consider că experiența acumulată în urma alăptării, practic, consecutive și la cerere a celor doi băieți ai mei m-a înzestrat cu un anumit nivel de experiență și aș dori să o împărtășesc aici și acum, pentru a promova acest mod sănătos de viață. De asemenea, am citit mult despre acest subiect, principalele surse fiind pagina oficială a Organizației Mondiale a Sănătății (https://www.who.int/topics/breastfeeding/en/) despre alăptare și toate recomandările oferite de consultanții Mămica alăptează (http://www.mamicaalapteaza.md/) din Republica Moldova. Aș mai accentua importanța alăptării, mai ales în contextul intensificării reclamelor laptelui praf din ultimii ani. Deci, să promovăm activ alăptarea la cerere a micuților!Alăptarea a fost una dintre cele mai frumoase experiențe de când am devenit mamă.Să alăptezi e simplu, rapid, econom și e cu siguranță cel mai sănătos ce le putem oferi bebelușilor noștri. Da, uneori devine obositor, prea des și în general, PREA... E nevoie de răbdare și conștientizare, că e doar o etapă și cel mai important că îi oferi bebelușului tău tot ce e mai bun!

Nimic nu este întâmplător, credeți și voi în acest lucru?Păi iată, am scris acest articol pe data de 12 aprilie 2018, iar prima zi în care am încetat alăptarea cu Sebi, cel de-al doilea băiețel ale meu - a fost 12 aprilie 2019. Ce-i drept curajul de a-l publica a venit abia astăzi. 1 an și 7 luni de alăptare la cerere au trecut ca o singură zi. Cu siguranță nu voi exprima îndeajuns cât de ușor a fost să alăptez și să călătorim, să alăptez și să avem nopți liniștite în patru, să alăptez și să participăm la diverse evenimente, da, mereu l-am avut aproape pe bebeluș, dar avantajele au prevalat asupra altor argumente.Am rezumat experiența mea punctat, așa a fost inspirația, care m-a prins scriind articolul.Atașarea la sân cât mai rapid posibil după naștere. Nu trebuie să faci, dragă proaspătă mămică, nimic pentru asta. Doar dezgolește-ți sânul și cuprinde minunea mică. În rest, natura se va ocupa de toate.Cu răbdarea treci și marea – laptele cel alb va veni foarte rar deodată, cel mai des abia a doua sau chiar în a treia zi după naștere. Colostrul – acea sevă gălbuie și dulce sub forma picăturilor rare, dar consistente vor fi perfecte pentru sațietatea stomacului de mărimea unei cireșe al bebelușului.Pregătește-te pentru o perioadă lungă, aproape permanentă de alăptare – sânul este totul pentru bebeluș: hrană, apă, alinare, adormire. TOT. Dă-i voie să te cunoască, ai răbdare și savurează.Dimineața, la amiază și în special noaptea va fi mare nevoie de laptele dulce, inima activă și căldura mamei. Nu te lenevi să alăptezi noaptea. Acest lucru te va ajuta să păstrezi un nivel înalt de producere al laptelui și va ajuta micuțul să crească.Nu există prea puțin lapte sau lapte insuficient de gras. Principalul indicator că bebelușul este ok cu laptele tău este cantitatea adăugată la sfârșit de lună. Alăptează acolo unde dorește bebelușul. În parc, în transportul public, în magazin, ORIUNDE. Fă-o de parcă nimeni nu ar fi în jur. Dacă am dansa în așa mod, de ce atunci am evita să alăptăm?Schimbă alternativ sânii la fiecare alăptare.Furia laptelui e dificilă pentru ambii. Ajutați-vă reciproc și în scurt timp va fi bine. Lactația se instalează într-un final (de obicei, maxim la două luni) și alăptarea va deveni plăcere pentru ambii.Fără apă până la 6 luni. Suntem informați azi, mai mult ca niciodată. Sfaturile bunicii, mătușii Ileana le ascultăm cu răbdare, dar vom aplica rezultatele științei moderne. Laptele matern conține circa 88% apă.Fără telefon, ipad, televizor sau alte aparate în vizor în timpul alăptării. Ne privim, ne atingem, savurăm, adormim și creștem frumos.Mai actual nici că se poate în alăptare – cu cât mai mult dai, cu atât mai mult ai. Inclusiv alăptarea pe timpul nopții e foarte importantă.La început prea mult, treptat la cerere, spre sfârșit la fel. După naștere și în primele luni, laptele de obicei e prea mult, pe parcurs și până la sfârșitul alăptării cantitatea se reglează. Natura a creat un mecanism perfect, trebuie doar să-l cunoaștem și să ne adaptăm.Solidele nu merg fără lichide – odată cu diversificarea includem și apă în regimul alimentar al bebelușului, dar laptele matern va rămâne masa de bază. Înainte, în timpul sau după masă, rămâne la dorința voastră.Laptele matern este un lichid unic, doar în marketing-ul modern fiind posibil de înlocuit cu diverse brand-uri de lapte praf.Orice lucru bun are și un sfârșit – înțărcați blând, fără pastile, verde de briliant sau alte remedii dăunătoare. Înarmați-vă cu multă răbdare, dragoste și pur și simplu fiți acolo pentru bebeluș.Alăptați cu dragoste,a voastră Irina

Escapada de Paști la munte - Durău, Masivul Ceahlău
Hristos a Înviat, prieteni.După cum știți în Moldova sărbătorile se întâmplă des și din păcate cu timpul acest fapt în loc să diminueze, el crește și respectiv avem practic săptămâni întregi de vacanță în fiecare sezon. Am decis de Paști să petrecem zilele la munte, inclusiv am planificat și urcarea pe Masivul Ceahlău. Eram conștienți de vreme, dar am sperat că poate avem noroc. Ei bine, am avut mare noroc, am urcat pe munte, fără ploaie, ceață sau alte impedimente.Dacă vă plac aventurile montane, vă recomandăm să urcați cel mai înalt vârf al Masivului Ceahlău, aparținând Carpaților orientali. E un traseu de dificultate medie, accesibil și pentru noi cei din Republica Moldova, așa că echipați-vă corespunzător, luați cu voi apă, fructe, alune, ciocolate și porniți la drum. Noi am ales și de această dată să urcăm din Stațiunea Durău, dar este posibil de început urcarea și din alte localități, cum ar fi satul Neagra, Bicazu Ardelean, Ceahlău, etc. Ne place mult anume în Durău pentru priveliștea minunată ce se deschide din stațiune, dar și pentru gazda primitoare la care am revenit cu drag și de această dată. Irina și Igor la jumătate de drum:                                  

  

Am urcat pe traseul marcat cu banda roșie: Stațiunea Durău (850 m) - Cabana Fântânele (1200 m) - Cabana Dochia (1750 m) - Vârful Toaca (1904 m). Timp total de parcurs într-o direcție: 3h - 3h 30 min. Din cauza zăpezii și al timpului acordat documentării traseului, dar și stațiunilor scurte pentru a echilibra răsuflarea am parcurs distanța în 4 h. Am avut parte în traseu și de noroi, zăpadă, vânt, dar chiar și aceste stări ale naturii nu au scăzut din entuziasmul și plăcerea care ți-o oferă urcatul.Pentru că o poză face cât o mie de cuvinte, vă lăsăm câteva impresii mai jos. Savurați cu drag :) 

     



Traseul complet conține 15 astfel de panouri informative. Aceste conțin detalii despre flora și fauna specifice regiunii parcurse. Informativ și util:            

     



    

     

Ochii sperie, picioarele bucură.

    

Primul popas - Cabana Fântânele (1200 m). Dacă sunteți la prima experiență de urcare, puteți să mergeți până aici și să vă întoarceți. De aici până sus mai sunt 2/3 din traseu. Deja din acest punct se deschid priveliști frumoase, se vede inclusiv mai aproape destinația finală Vârful Toaca (1904 m). Și ce motivant este să vezi punctul final!

  



Apoi drumul continuă și sunt câteva porțiuni în care traseul devine o alee prelungită și îți pare că faci o plimbare în parcul din sectorul unde locuiești, dar dacă privești în stânga sau dreapta, revii la viață repede :)

 

 

Localitatea Durău, văzută ca în palmă, locul de unde am pornit în traseu. Am avut noroc și nu a fost ceață în ziua când am urcat, respectiv am savurat priveliști minunate.

 

    

    

Înainte să pornim, ne-am documentat despre ce vreme va fi în ziua urcării. Totuși la munte, lucrurile pot lua o altă turnură în timp foarte scurt. Până la urmă am fost norocoși cu timpul. Am mai zis-o, nu?Așa au arătat primele semne de zăpadă:   

 

 

Cușma Dorobanțului (1600 m). Vedeți și voi forma de cușmă? Din acest punct mai avem încă 1h 30 min până la destinația finală. 





Priveliști care taie respirația: 





 

    



   



 Punctul final era Cabana Dochia cu 1750 m, dar cum să treci pe lângă cel mai înalt Vârf al masivului? Urcarea spre Vârful Toaca (1904 m) poate fi făcută pe o scară din 500 de trepte. Totul bine și frumos, dar de coborât am preferat să o facem pe stâncă, ori coborârea părea mult mai dificilă pe aceste scări.

Ajunși sus pe Vârf, s-a deschis această priveliște:

Era un vânt crunt, rece și pătrunzător, am reușit cu greu un selfie împreună și am grăbit pasul spre cabană.



 

    

 



 

 Ajunși la Cabana Dochia, am făcut o pauză de 30 minute și am savurat imaginea dată, ieșise și soarele în sfârșit:

 Ultima poză înainte să pornim drumul pe traseul din pădure:

Drumul spre casă se știe, e mereu mai rapid, chiar dacă e mai solicitant să cobori, decât să urci. Atenție la genunchi și unde călcați: 

Perfect snack, for a short break :)

Mulțumim Ceahlău și de această dată. Vom reveni cu siguranță!

Creștem împreună - recenzia cărții
Salutare tuturor. Astăzi vorbim din nou despre cărți.Încă sunt în căutarea unei formule atractive de a rezuma și prezența cărțile lecturate dedicate părinților. Începem împreună călătoria? Am îndrăgit lucrările de parentaj odată cu descoperirea autorului Alfie Kohn și "Parenting necondiționat" acum câțiva ani în urmă și consider că studiile și teoriile din domeniu au o valoare enormă. Avem mormane de informații la îndemână pentru a alege o educație blândă și lipsită de control asupra copiilor noștri. Pur și simplu nu mai avem scuze, atunci când încercăm să justificăm un stil de parentaj autoritar.

Creștem împreună prezintă drept tehnică de bază - comunicarea S.A.L.V.E. S - ne Separăm comportamentul și emoțiile copilului printr-un discurs intern. Dacă ne displace cum se comportă copilul, de obicei răbufnim. Anume acum autorul susține să ne controlăm și să ne spunem tot ce i-am transmite copilului în minte. Cu atât mai mult dacă suntem furioși, riscăm să spunem cuvinte pe care le vom regreta. Timp de un minut, derulăm filmul pe care l-am face eventual, putem nota chiar sau să ne ocupăm de alte lucruri prin casă. E similar cu regula 1 minut deoparte atunci când suntem furioși. Ne acceptăm și validăm sentimentele și căpătăm control asupra lor și eventualelor acțiuni. Oare e chiar atât de rău ceea ce tocmai a avut loc? A - îndreptăm Atenția către copil. Dacă am reușit să facem ordine în mintea noastră și să nu punem felul în care reacționăm asupra copilului, îi oferim toată atenția. L - urmează Lecția de ascultare a copilului, în care vom afla ce are de spus asupra ceea ce s-a întâmplat. Ne conectăm, privim în ochi și adresăm întrebări de clarificare. V - Validăm sentimentele copilului și nevoile lui prin ascultare. E - vom transmite forță copilului pentru a-l ajuta să-și găsească singur soluții la situația care îl supără.Tehnica este dedicată părinților, pentru a le oferi tehnici și metode atunci când doresc să găsească alternative blânde pedepselor și cuvinte aspre. Este o carte și de dezvoltare personală în același timp.Naomi Aldort: acțiunile unui copil nu sunt bune sau rele, ci sunt simple expresii ale nevoilor sale emoționale sau fizice sau sunt pur și simplu joacă inocentă. Totuși, mintea noastră evaluează rapid acțiunile copilului și, de fapt, răspunsul nostru nu e la adresa copilului, ci la adresa interpretării pe care noi o dăm  acțiunilor sale.Autorul enunță în repetate rânduri că generația noastră e împovărată de educația severă primită, plină de control și pe alocuri chiar lipsită de demnitate. Să ne luăm un minut și să ne gândim atunci când îi cerem să facă ceva copilul: Oare cum i-aș cere asta unui prieten adult?Creștem împreună conține și teorie, dar e o lucrare și practică, abundând de sugestii și sfaturi practice pentru situațiile de crize emoționale, plâns, situații în care copiii sunt furioși, agresivi, simt ură sau simt teamă în diverse contexte. Mi-a plăcut mult următoarele cuvinte ale autoarei: dacă un copil se simte ascultat, capacitatea sa de a-și reveni din obișnuitele necazuri emoționale e remarcabil de rapidă. E posibil să simtă nevoia de a exprima foarte puțin sau, dimpotrivă, poate face o adevărată criză. În oricare dintre situații, dacă i se permite să își comunice sentimentele către părinți ascultători și iubitori, poate  să treacă de la starea de furie și lacrimi la următoarea  etapă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 
7 habits of highly effective people
     My friends, long time no book reviews, so I thought I would do one. Today, the post will be about the 7 habits of highly effective people by Stephen Covey.                                    

     This book... waited quietly for 7 years on my bookshelf. It never even bothered to give me a quick hint to at least take and browse it. What actually stopped me at that time was the wrong first impression, that this book would be exclusively for businessmen. I was leaving it there thinking, that when I will someday start my own thing, then I will read it. Thanks to the Universe, something changed at the beginning of this year and I included it in my reading list for 2019. The result? I have enjoyed every single word of it. It took me the whole March to finish it, because of re-reading the chapters and taking notes and believe it or not, even already applying them.      The 7 habits are universal principles that would help solving problems both in our personal and professional lives. The book presents lots of examples from business, personal and also from family daily routine from the author's consultant experience, where you can find yourself or just take a new experience. I will just shortly name the habits, as they can easily be searched and founded on Google, also well described:✨Be proactive ✨Begin with the end in mind ✨Put first things first ✨Think win/win ✨Seek first to understand, then to be understood ✨Synergize ✨Sharpen the saw      I would rather describe some useful techniques and generally some moments, which I found really great.      The author is speaking about the fourth generation of time management. There are 4 key activities to efficiently organize our week: write down your key roles (ex. individual, husband, mother, manager, volunteer). think of 2 or 3 important results you feel you should accomplish in each role during the next 7 days.scheduling - look at the next 7 days ahead with your goals and schedule time to achieve them.daily adapting - this will be the time for adapting unticipated events, relationships and relevant experiences.     The 7th habit is about YOUR (OUR renewal). Our nature has 4 dimensions and it's important to develop a balanced renewal of all these: physical dimension is about the care for our body, including what we eat, the rest, relaxation and regular exercise.spiritual dimension is about leadership in our lives. The author recommends prayerful meditation, great literature, listening to great music and commmunication with nature.mental dimension, speaking about formal education, the author says as it finishes with graduation, we don't usually do things to improve ourselves. So it's important to have access to good literature, to exersice writing, organizing and planning. He say "the person who doesn't read is no better off than the person who can't read".social/emotional dimension is about our relationships with others. Covey says it's important to listen empathically in order to understand the other's point of view and only then to focus on communication our message.     Each chapter begins with questions that will require your time and involvement. Take a pen and answer to them thinking about yourself carefully. Then the text will open up behind the scences of these questions and also explanations on how actually the principles work. In the same time, each chapter will finish with some practical questions, little homework, if you want, that will assess your daily situations and will help you put into practice what you've just read.     I found the idea of interdependency so relevat. The author is saying the world we live in nowadays, require much more interdepency skills, rather than independent, as exactly these will bring us more accomplishments and fulfilment. Everything is inter-connected, no man is an island, we need people, things and last but not least an environment to proper exist.
Hai la teatru!
Salut prieteni, astăzi vă propun să vorbim despre teatru.Când ați fost ultima dată la o piesă de teatru? Unde ați fost? Ce piesă ați privit?Noi ne-am propus în acest an să mergem cel puțin o dată pe lună la teatru și să ne îmbogățim sufletește, pentru că anume acolo poți face asta din plin. Am reușit între timp să mergem și să vedem aproape tot repertoriul la următoarele teatre din Chișinău: Eugen Ionescu, Mihai Eminescu și Satiricus. Au piese bune toate aceste instituții, dar cred că după tematicile montate ne sunt mai aproape cele de la Teatrul Național Mihai Eminescu sau în alte cuvinte direcția clasică (apropo, cred că se poate de încercat de identificat tipul personalității după tipul pieselor și teatrul pe care le alegi, dar despre asta în altă postare).Ador emoțiile din timpul pieselor, dar în special pe cele de la final, când actorii revin la personalitatea lor, zâmbesc și aplaudă în unison cu spectatorii. De fiecare dată sunt curioasă să aflu cine stă cu adevărat în spatele rolului și mă plimb în culoarele teatrului să aflu numele și prenumele actorilor, iar apoi acasă caut tot ce găsesc în internet despre ei, unde au studiat, ce interviuri au oferit în ultima perioadă, cu ce se mai ocupă pe lângă viața de actor. Și de fiecare dată, căutarea nu mă dezamăgește.

Nu voi prezenta un top, nu cred că ar fi corect să clasific piesele, fiecare din ele având specificul său. Dar le voi enumera pe cele, care a rămas vii în amintire și pe care le recomand ferm tuturor. Apropo, presupun, că prețul la piesele din țara noastră pot fi cele mai ieftine, Acestea variază între zece și douăzeci de euro, uneori chiar mai puțin de atât. E regretabil, ca asemenea efort să fie răsplătit atât de puțin. Dar știți ce spun cel mai des actorii? Cea mai bună răsplată este sala plină și recunoștința spectatorilor. Ce simplu e! Haideți împreună să mergem la teatru și să le mulțumim actorilor pentru toată munca depusă.Deci, să începem. Las mai jos denumirea, teatrul și un pic de impresii. Detaliile pieselor le puteți găsi pe paginele oficiale ale teatrelor, care apropo, au devenit foarte user-friendly, cu posibilitate de procurare directă a biletelor pe site, sigur și foarte eficient.Amorul dănțuie și feste joacă - Teatrul Național Mihai EminescuAm fost de 3 ori și aș mai merge cel puțin încă de atâtea ori. Pregătiți-vă urechile și în general voi fiți aici și acum, va fi multă muzică, veți râde mult. Piesa este o adaptare realizată de Alexandru Vasilachi în baza a patru comedii semnate de William Shakespeare. Coregrafia impresionează, decorul, costumele sunt foarte bine la punct. Veți fi spectatorul derulării poveștii mai multor cupluri, pipărate cu multe glume, acțiune și ritualuri.

Maestrul și Margarita - Teatrul Național SatiricusAm fost la fel de 3 ori și întrucât este piesa montată în baza cărții mele preferate cu același nume, aș mai vedea o dată cel puțin piesa. Aș recomanda totuși să citiți lucrarea înainte să priviți piesa. Bulgakov ne propune să asistăm la începutul sec. al XX-lea la o scenă uimitoare: diavolul Wolland vine pe pământ și se infiltrează printre locuitorii Moscovei de atunci, dându-se drept un artist al magiei negre. La un moment dat, oamenii sunt stupefiați, pentru că încep să se întâmple lucruri ciudate, dispar oameni, lucruri, etc. La un moment dat, apar totuși eroii pentru care Wolland își cruță caracterul, El și Ea - Maestrul și Margarita. Dar cel mai important e dragostea curată dintre ei. Bulgakov critică prin această lucrare lumea de atunci, birocrația, corupția și lucrurile nefirești care erau specifice timpului. Spectacolul de la Satiricus mi-a plăcut prin jocul actorilor, decorul și costumele potrivite. Când intri în sală să-ți iai locul, actorii deja sunt repartizați în sală și cu lumânări în mâini deja interacționează cu tine. Mai multe descoperiți voi. Merită.

Chirița în provincie - Teatrul Eugen IonescuNu știu dacă merită de scris multe cuvinte aici. Chirița în interpretarea lui Veaceslav Sambrîș trebuie văzută cel puțin o dată. Are glume pentru maturi și e modernă Chirița, să știți. Decorul, costumele și actorii sunt de nota zece! 

O istorie foarte simplă - Teatrul Eugen IonescuÎn regia lui Petru Vutcărău, această piesă poate fi reprezentativă pentru mulți din noi. E vorba de povestea de dragoste a unor tineri din familii diferite. Prea diferite poate pentru a crea ceva comun. Dar apare copilul și lucrurile se calmează sau poate omenii încep să privească din unghiul care trebuie?

Storcătorul de fructe - Teatrul Național Mihai EminescuÎntr-o familie unde se vorbește, dar nu se ascultă și nu se aude, nu e tocmai o atmosferă plăcută. Această piesă ne prezintă istoria unei familii extinse și cum nu se comunică în ea. Poate fi istoria multor familii moderne, din păcate. Uneori e suficient să privim dintr-o parte și să alegem calea cea dreaptă. Încercăm?

Dictatorul - Teatrul Național SatiricusAm scris despre această piesă și în anii precedenți pe blog. Mi-a plăcut tare mult și deși am fost o singură dată, îmi aduc aminte în detalii piesa. Este vorba despre visul unui istoric, care dorește să scrie evenimentele istorice așa cum au fost. În vis, însă, apar dictatorii de la Caesar, până la Stalin și doresc să-l influențeze și să nu-i reprezinte din cele mai rele puncte de vedere. Sunt multe momente amuzante, dar totodată îți pui întrebarea: este adevărat oare ce cunoaștem noi la moment despre trecut? Cine sunt cei care ne scriu istoria? Ce visuri au avut ei când lăsau urme sub formă de scrieri?

Ultima noapte la Madrid - Teatrul Eugen IonescuTimp de nouăzeci de minute monospectacolul interpretat de Ala Menșicov deschide culisele vieții lui Pablo Picasoo și trăirile dramatice ale soției Jacqueline Roque. Bine de cunoscut.



Maria Tănase: aș muri, moartea nu-mi vine... - Teatrul Național Mihai EminescuEste ultima piesă pe care am văzu-to în luna martie la TN Mihai Eminescu. O descoperim pe minunata Tinca Mardare într-o interpretare care te lasă fără comentarii a Mariei Tănase. Pe alocuri, îmi părea vocea mai duioasă decât a Zânei muzicii românești. Este la fel un monospectacol, care trebuie văzut de fiecare, mai ales de cei interesați de comorile culturii veritabile românești.

Hronicul Găinarilor - Teatrul Național Mihai EminescuOhh, Aureliu Busuioc! Anume el este de vină că avem șansa să vedem și piesa în baza lucrării cu același nume. Acest hronic este istoria noastră, a moldovenilor, exagerată pe alocuri, pentru a intriga, dar ce trist și frumos în același timp e. Petru Hadârcă, regizorul piesei, reușește să transpună lucrarea de minune și am simțit că am citit-o a doua oară. Voi prelua descrierea de pe pagina oficială a TN Mihai Eminescu:”Scriitorul fabulează istoria Moldovei dintre Prut și Nistru din prisma satului Găinari, fondat de hoțul Panteleu Avădanei care, datorită vigorii masculine ieșite din comun (probabil singura lui calitate), își perpetuează neamul. Urmașii lui sunt promovați la funcții de conducere în perioada comunistă. Dinastia Avădanei nu a renunțat însă la profesia strămoșului, ci au exercitat-o deja sub drapelul lui Stalin. Narațiunea este condimentată de ironia necruțătoare a autorului care nu-l menajează nici pe cititor.”

Oscar și tanti Roz - Teatrul Eugen IonescuCred că sunt puțini, care nu cunosc istoria băiatului bolnav de leucemie în fază terminală și tanti Roz. Piesa ne prezintă ultimele 12 zile de viață a băiatului de 10 ani. Tanti Roz este infermiera bătrână, care are grijă de Oscar, speranța acestuia și tot ce are mai apropiat. Piesa merită văzută de toți, în special de cei care cred că au o viață întreagă înainte...Copiii foametei, mărturii, Take, Ianke și Cadâr, Panică la Grand Hotel și Zgomote din culise, la fel sunt niște piese superbe, merită văzute și apreciate.Șiii ca la final... Cortina! Mulțumesc pentru atenție și hai la teatru lume bună!Această postare nu este sponsorizată și reprezintă exclusiv părerea proprie a autorului acestui blog.

Ce vizităm când suntem în Brașov
     Să călătorești, este să trăiești. Ce timpuri fericite trăim totuși astăzi, să avem posibilitate în orice moment să pornim la drum, să descoperim și să vizităm lumea mare. Călătoria este ca o mini-viață: cu de toate, de la răsărit, până la apus, cu toată rutina pe care o aveai în viața obișnuită, doar că într-un nou decor. Voi încerca acum pe scurt, să restabilesc amintirile din Brașov și regiunile vizitate în apropiere de acest oraș minunat. Pentru că acest oraș și împrejurimile merită vizitate și nu doar o singură dată, pentru istoria care o poartă în spate, pentru priveliștile care îți taie respirația și1. Brașov este probabil cel mai frumos oraș din România. Chiar dacă nu am reușit să descopăr încă majoritatea orașelor, Brașov este cel mai frumos oraș din România pentru mine. Kronstadt numără circa 250.000 locuitori, are multe spații verzi, e prietenos pentru copii și deține suficiente obiective pentru toate gusturile. Cu mare drag ne întoarcem de fiecare dată aici în orice anotimp. Mai jos voi prezenta rezumatul călătoriei noastre la Brașov în poze și locuri de vizitat, de acum câțiva ani în urmă.

Biserica neagrăPiața Sfatului ar fi punctul central de unde puteți porni pentru a descoperi Brașovul. Biserica Neagră, unul dintre cele mai reprezentative monumente gotice din România, avariată în urma incendiului și numită așa în urma invaziei turcilor din 1689 este la fel un punct de vizitat și se află chiar alături de Piață. Centrul Vechi cu multe străduțe înguste și case colorate le puteți descoperi în drum spre Strada Sforii, a treia cea mai îngustă stradă din Europa. Muntele Tâmpa la fel este o atracție, unde poți ajunge fie cu telecabina sau urcând pe jos cei 960 m. De sus se deschide o priveliște frumoasă asupra părții vechi a orașului în special. Turnul Negru și Alb pot fi vizitate în timpul unei plimbări liniștite și plăcute. Cetățuia de pe Straja, la fel este un punct interesant de vizitat, loc de unde la fel se deschide o panoramă frumoasă asupra orașului. Poarta Ecaterina, la fel o descoperiți nu departe de Piața Sfatului.

Brașovul de seară

Strada Sforii   

Piața Sfatului

Belvedere Brașov                                 2. Cetatea Râșnov - este un loc minunat, situat la doar 15 km de Brașov. Un mini-orășel medieval cu de toate. Se consideră a fi una dintre cele mai bine păstrate fortificații din Transilvania. Când ajungeți sus, în cetate, se deschid priveliști superbe asupra pădurilor și munților din jur. Puteți vizita interiorul cetății, muzeul de artă feudal și desigur să vă pierdeți pe ulițele înguste printre casele medievale.

Cetatea Râșnov





Orășelul Râșnov



3. Cetatea din Prejmer - eu așa am denumit-o, dar corect ar fi Biserica fortificată din Prejmer. Puternic fortificată, construcția acesteia a început înaintea anului 1300. Pentru mine a fost impresionant, începând cu intrarea, poate anume din cauza că l-am descoperit cel mai recent. În interiorul cetății se află peste 270 de cămări de refugiu și provizii, așezate pe două până la patru nivele. Ansamblul bisericii evanghelice , format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă. Poți găsi și o școală veche, care păstrează până astăzi resturile unor picturi murale vechi. Vedeți și voi imaginile minunate de la fața locului. Ce ziceți, o veți include în programul turistic data viitoare?



 





 

 

 



 



 



 

4. Castelul Bran - toți merg acolo când vizitează Brașovul. Da, castelul e un must visit și nouă ne place de fiecare dată. La 30 km de Brașov, se înalță monumentul istoric și arhitectonic Castelul Bran. Construit inițial ca ca o cetate militară de apărare, în forma unui patrulater neregulat, a suferit de-a lungul timpului modificări, fiind adăugate: turnul de sud, turnul dreptunghiular la est și îmbrăcarea acoperișului cu țiglă. Cetatea este transformată în reședință regală în anul 1920, atunci când întră în proprietatea reginei Maria, tot atunci realizându-se cele mai importante lucrări de restaurare.Legătura dintre Castelul Bran și Dracula sau care e faza? Dracula este un personaj fictiv, din romanul cu același nume, descris de irlandezul Bram Stocker la sfârșitul sec. XIX-lea, stăpân al unul castel ridicat pe o stâncă, undeva prin Transilvania. Personajul este confundat cu Vlad Țepeș, iar cum castelul descris în lucrare, seamănă cu Bran, lumea întreagă se referă la el ca fiind Castelul lui Dracula. Atât, și nimic mai mult. Deci, nicio legătură. Bran este Bran, Dracula știm cine e și Vlad Țepeș la fel :) În schimb Natalia Oreiro (salut ani din adolescență!) a filmat un video pentru una din piesele ei și anume ”Como te olvido”, o baladă pop draguță, care merită vizionat cel puțin din cauza locației. Priviți pozele:





 







5. Castelul Peleș și Pelișor - un loc absolut superb, a fost ales anume pentru liniștea și priveliștea superbă care se deschide din geamuri. Construit între 1873 și 1914 a fost reședința de vară a regilor României, transformată astăzi în Muzeul Național Peleș, fiind în proprietatea Familiei Regale a României. Aflat la 44 km de Brașov, merită să-i faci o vizită, chiar dacă nu vei avea posibilitatea să vizitezi și interiorul. Țin minte aproape ca ieri, prima vizită emoționantă a Castelului împreună cu familia în 1999 și de fiecare dată când revin, emoțiile sunt aceleași. Carol I al României este inițiatorul construcției și împreună cu arhitecții germani, reușește să construiască cel mai important edificiu istoric din România. Pozele de mai jos vor descrie totul. Pelișor este fratele mai mic al Castelului Peleș cu cele 99 de încăperi, față de 160 ale Peleșului. Acesta a fost reședința de vară a principilor moștenitori ai României.

 



 

6. Poiana Brașov - este atât de aproape de Brașov, încât nu ai cum să nu mergi să o vizitezi. Departe de a fi doar o poiană, acest locșor oferă posibilități de a schia, de a te da cu sania, în caz că nu poți schia, să urci cu telecabina și să vezi frumoasa Vale a Prahovei și Vârful Postăvarul. Neapărat să mergeți, dacă vreți aer curat, liniște, dar și de distracție puteți avea parte :) savurați, călătoriți și fiți fericiți.

















 

     Toate fotografiile sunt din arhiva personală. Indiciile informative din text au fost oferite cu multă amabilitate de Wikipedia înainte de a fi procesate, dar și de panourile informative întâlnite pe parcursul vizitării obiectivelor sus-menționate. Visit Romania, discover this beautiful country! 
Ce am citit în 2018
Salutare, prieteni.    Am decis să șterg praful de pe blog, totuși au trecut mai mult de 3 ani de la ultima postare!Fără regrete sau fraze gen ”ce repede a fugit timpul”, trec imediat la treabă și voi enumera cărțile care m-au însoțit pe parcursul anului 2018. Inspirație spre alegerea lor au fost postările din grupul de facebook Ce carte citești?, cărțile primite cadou și cele care mă așteptau de ceva vreme răbdătoare pe raftul bibliotecii personale.    Goodreads este aplicația unde îmi monitorizez lecturile, este simplă și utilă. Voi enumera aproximativ și ordinea în care au fost citite. Provocarea lansată la început de an conținea o listă din 30 de cărți, provocare pe care am îndeplinit-o exact la începutul brumărelului. Din prea mult optimism am crezut că mai reușesc 10 cărți până la finalul anului, dar nu a fost să fie. Deci, iată lista cu 35 de cărți citite în anul 2018:1. Copiii învață ceea ce trăiesc de Dorothy Law Nolte - mi-a plăcut poemul plin de înțelepciune scris încă în 1954, actual fără surpriză și astăzi. Acesta conține sfaturi simple și realizabile pentru educația pozitivă a copiilor. Cartea vine să desfășoare cele 19 afirmații din poem în capitole scurte, dar foarte clare, despre cum pot fi crescuți copiii oameni în adevăratul sens al cuvântului. Cuvântul condiție ”dacă” și comportamentele pozitive și negative care îl preced ne confirmă clar că picii sunt ca un burete și imită totul de la adulți:Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească. 2. Plânsul lui Nietsche de Irvin D. Yalom - este o lucrare extraordinară! Must read pentru psihologi, psihoterapeuți, studenți la psihologie, dar și de toți cei curioși pentru acest domeniu. Ficțiunea, datele istorice și experiența de scriitor al lui Yalom sunt țesute fin, profesional și tare captivant. Lucrarea oferă multe detalii despre cum se realizau psihoterapiile pe vremuri. Totodată, invită la analiză interioară profundă. Deși scrisă cu multe cuvinte din psihoterapie, lucrarea este accesibilă de toți doritorii pasionați de acest domeniu și desigur al stilului Yalom. Anume prin această lucrare l-am descoperit pe autor și imediat am făcut lista bibliografică completă. În 2018 am reușit să citesc, pe lângă această lucrare, încă 3 cărți de-ale autorului.

3. Părinți și copii de Ivan Turgenev - de departe a fi o carte despre parentaj (cel puțin nu despre cel modern), lucrarea te ține până la final datorită evenimentelor tumultoase care se petrec în ea. Stilul clasic rusesc despre eroul vremii noastre, duelul, iubirile neîmpărtașite și detaliile despre moșiile și problemele legate de gestionarea acestora te fac să te trezești direct în anii de atunci. Se citește ușor, datorită stilului autorului și a problemelor puse în discuție, unele din ele, fiind foarte actuale și astăzi.4. Și tu ești singur de Aurelian Silvestru - odată ce am început să o citesc, cu greu lăsam deoparte cartea. Aceasta conține totul: dragoste, război, așteptare, moarte, suferință. E prima lucrare în care întâlnesc tratat subiectul războiului civil din 92. Silvestru este românul de pretutindeni, autentic și foarte plăcut de citit. Îmi pare rău să-l fi descoperit ca scriitor abia acum. Urmează lucrarea Cel rătăcit în acest an.5. Când bunicul era nepot de Aureliu Busuioc - această povestioară poate fi citită și într-o singură zi. Este despre peripețiile a 2 verișori la țară, la bunei. Cu siguranță ne putem regăsi cu toții în ele. Un fel de amintiri din copilărie semnate de Busuioc, într-un singur episod. Lucrarea e superbă totuși, în stilul autorului, detaliat, într-o română mieroasă, plină de umor. Atenție, mie tare îmi place cum scrie Busuioc, și e posibil pe alocuri să-mi fie exagerată părerea despre o lucrare sau alta a autorului. Oricum recomand toate lucrările lui spre lectură, cu siguranță, n-o să regretați.6. Maitreyi de Mircea Eliade - cu mare regret constat că este prima lucrare citită de mine a acestui autor. Ofer nota maximă fără ezitare. Pornind de la faptul că este o carte cu evenimente din viața reală a autorului și publicată tocmai în depărtatul an 1933, merită neapărat lecturată. E captivant să citești despre cultura din India și obiceiurile ei, despre tradițiile severe în educația fetelor, despre cum se căsătoreau pe-atunci. Totul, absolut totul este superb în această carte. Apropo, personajul Maitreyi a existat cu adevărat și după mulți ani a venit cu o lucrare-răspuns la cartea care-i poartă prenumele. Dragostea nu moare se numește și abia aștept să o găsesc.7. Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac - dureros și greu de citit din cauza suferinței continue a eroinei principale Lastocika. Întâmplările sunt împletite și încurcate intenționat de autor, exact ca într-un film, de-acolo îmi reapare în minte această tehnică. Am avut așteptări foarte mari și am rămas, pur și simplu, fără cuvinte, când la ultima pagină am constatat, că acestea au fost întrecute.

8. Bumerang de Lilia Bicec-Zanardelli - nu este tocmai o lectură pentru vacanță, dar merită citită. De data asta (după publicarea primului roman Testamentul necitit), autoarea prezintă istoria prototip al copiilor rămași fără părinți în urma emigrării. Sunt descrise în detalii stările emoționale și schimbarea prin care trec adolescenții rămași fără grija și dragostea mamei. E dificil chiar să ne imaginăm, pentru că aceste experiențe doar trăite pot fi înțelese...9. Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman- o să vă placă, cu siguranță. Backman în vârstă de 37 de ani are moment câteva bestselleruri traduse în peste 25 de limbi. O lucrare superbă, care te ține în suspans pe tot parcursul lecturii fără excepții. În Ove ne putem regăsi aproape fiecare din noi în diferite etape ale vieții.

10. De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger - sunt unele cărți, care trebuiau citite la timpul lor. Pentru că timpul a trecut, dar nu și curiozitatea odată cu el, am luat această lucrare de la bibliotecă pentru 2 săptămâni. Mi-a plăcut, mi-a adus aminte de nebuniile din gimnaziu și liceu, e pentru adolescenți, căutare și găsire de sine. 11. Călătoria către sine de Irvin D. Yalom - această lucrare invită într-o călătorie captivantă în viața detaliată a autorului. Acesta susține că este ultima carte scrisă de el. Se citește ușor. Mi-aduc aminte un moment interesant: Yalom zice că să îmbătrânești nu este într-atât de rău până la urmă, economisești bani pe cărți, pentru că din cauza uitării, citești aceleași 3-4 cărți de pe raft și îți pare că sunt noi, în fiecare zi :) must read pentru fanii Yalom. Eu am savurat-o din plin!12. Mindfulness pentru începători de Jon Kabat-Zinn - putem deprinde să fim atenți și mindfulness, aceasta este cea mai importantă concluzie din această lucrare. Cu ajutorul unor tehnici și a meditației putem deveni prezenți, aici și acum în toate evenimentele vieții noastre. Mindfulness este un concept relativ nou, întâlnit tot mai des în cărțile de psihologie și de dezvoltare personală. Autorul susține că putem săvârși schimbări spectaculoase în viețile noastre, dacă începem să cultivăm sistematic mindfulness. 

13. Darul psihoterapiei de Irvin D. Yalom - un ghid excelent pentru terapeuții începători, dar și pentru cei cu experiență, pentru că este imposibil să le știm pe toate. Cu siguranță, poate fi citit și de publicul larg, pentru că temele tratate de autor vizează problemele zilnice ale tuturor de la dificultăți în relaționare cu cei din jur până la moarte, libertate, independență. Neapărat trebuie să fie citită de toți studenții la psihologie și științele de profil. 14. Efemeride de Irvin D. Yalom - Efemeride și alte povești de psihoterapie propune cititorilor 10 istorii, 10 experiențe dintre terapeut și pacient, descrise amănunțit, despre îmbătrânire și moarte, găsire de sine, eșecuri și reușite. Yalom descrie și metodele utilizate în interviurile sale, cele mai dese întrebări, dar și trăirile personale din cadrul discuțiilor. Acesta susține că se străduie să fie empatic, autentic și sincer cu fiecare pacient. El crede în semnificația viselor și a întâmplărilor.15. Te blestem să te îndrăgostești de mine de Nicolae Dabija - atunci când un autor scrie un bestseller (Tema pentru acasă), următoarea lucrare nu va călca neapărat pe urmele acestuia. Nu aș reciti acest roman, deși se citește rapid, pentru mine nu a fost captivant. Voi ce credeți?

16. BINE de Igor Guzun - fiecare istorie merită recitită periodic și pusă în acțiune. De fapt toate povești sunt pline de bunătate și îndemnuri utile. Se citește fooaaarte repede, totodată mesajele rămân pe mult timp în minte. Susțin lectura scriitorilor autohtoni. 17. Ghidul femeii de succes de Mary Hartley - da, da, ați citit bine. Mie mi-a plăcut acest ghid, care vine cu tehnici și sfaturi despre cum să spui nu, despre comunicarea asertivă, despre secretele unui limbaj inteligent al corpului și despre cum să facem față persoanelor dificile. Repetiția este mama învățăturii, nu-i așa?18. Privind soarele în față de Irvin D. Yalom - o lucrare, care o recomand spre lectură, tuturor. Gândurile și teama de moarte sunt uneori tare ascunse și nici nu bănuim ce putere ar putea avea asupra noastră. Yalom prezintă din nou într-un stil clar cazurile din terapiile conduse cu clienții lui pe tema anxietății de moarte și sunt sigură că fiecare dintre noi își va identifica cel puțin un loc în toate cele expuse. Psihologii și psihoterapeuții în mod obligatoriu sunt invitați să o lectureze, pentru că Yalom vine cu sfaturi prețioase pentru aceștia cum să abordeze moartea, cum să abordeze problemele clienților în acest context și specificul terapiei în acest sens. Foarte bună lucrare.19. Tată bogat, tată sărac - o carte care merită citită. Este prima mea interacțiune cu un ghid din educația financiară. Aceasta explică lucrurile nu doar din punct de vedere financiar, dar te ajută să înțelegi de ce te afli în situația actuală. Am găsit multe lucruri noi în ea, este ușor de citit și de pus în practică. Recomandare fermă.

20. Copiii știu cel mai bine de Deborah Carlisle Solomon - o carte absolut necesară, mai ales în timpul prezent, în era ”normelor”. Copilul are tempoul său de dezvoltare, de răbdare și are nevoie de abordare individuală. Copilul are nevoie de timp să proceseze informația cerută de la el și timp să răspundă. Un concept nou, dar bazat totodată pe experiențele acumulate de-a lungul mai multor ani. Cartea vine cu sugestii și sfaturi concrete cum să-ți crești copilul în armonie. Până la urmă, copiii cu adevărat știu cel mai bine.21. Ghidul părintelui perfect de Nancy S. Buck - părinți perfecți nu există, dar putem deveni mai buni pentru copiii noștri. Cărțile de parentaj sunt în trend la moment, e în vogă, multe mămici citesc și se împărtășesc cu cărțile lecturate. Până la schimbare, însă, calea e lungă, dar dacă tot mai des vom avea în față mesajul iubirii și acceptării necondiționate a copiilor, sunt sigură că puterea subconștientului își va realiza misiunea. Acest ghid mi-a plăcut pentru informația valoroasă oferită, pentru sugestiile și sfaturile de a educa copiii în baza necesităților acestora și a acceptării. Se citește ușor, fiecare capitol la fel poate fi revizuit în orice moment.22. 513 de Zina Zen - o istorioară superbă, potrivită pentru a fi citită în vacanță. Mi-a plăcut mult. După un început confuz, totul pe parcursul lecturii și a căutării de sine a eroinei se aranjează și capătă sens. Mi-a adus aminte în multe momente de Eat.Pray.Love. Iza, în viziunea mea, este prototipul femeilor care studiază, fac carieră și ajung abia într-un târziu să se caute pe sine și un suflet cu care să îmbătrânească alături. Detaliile descrise din călătoriile din Italia sunt suficiente să te transpună pe momentul lecturii acolo unde se petrec acțiunile. Deși nu m-am regăsit în totalitate în povestea eroinei, lucrarea mi-a plăcut și o recomand.23. Terapia de 30 de minute pentru managementul furiei de Ronald T. Potter-Efron - am citit-o din curiozitate pentru a suplini experiența profesională ca psiholog. Acest ghid prezintă tehnici și sfaturi utile cum să faci față furiei. Citești, notezi și aplici. As simple as that. 

24. Mica enciclopedie HYGGE rețeta daneză a fericirii de  Meik Wiking - am reușit să țin și eu această carte în mâini, să o răsfoiesc și să o citesc. Aceste acțiuni anume în așa ordine să le tratați, vă rog. Am avut așteptări mari, vă spun sincer. Dar, din păcate nu au fost îndeplinite. Este o carte frumoasă vizual, plină de poze delicioase, care te inspiră cu HYGGE, acel simț plin de bine. Am găsit sensul cărții abia la sfârșit, unde chiar și autorul recunoaște, că danezii se declară fericiți pentru că trăiesc într-un mediu economic, social și politic relativ sigur și abia apoi vine acel sentiment hygge creat din lumânări, ciorapi pufoși și design plăcut al casei. 25. Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni de Ioana Chicet-Macoveiciuc - am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că îmi place mult cum scrie Prințesa Urbană. Probabil este o poveste în care ne putem regăsi cu toții într-un moment dat al vieții. Este despre dragoste, infidelitate, despre cum se complică uneori relațiile din nimic, din cauza non-comunicării sau al altor detalii, aparent non-importante. Mi-a plăcut, dar la moment romanul preferat al autoarei pentru mine rămâne a fi Miercuri, respirăm. 26. Eu sunt Malala de Malala Yousafzai - auzisem puțin despre Malala atunci când i se acordase Premiul Nobel pentru pace. Citind cartea ei afli viața deloc ușoară și evenimentele care au dus la faptul că familia ei se află în Marea Britanie acum. Pe alocuri e incredibil ce lucruri se întâmplă pe acest glob micuț. 27. Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee - ceea ce pentru noi e șocant și ieșit din comun, acolo din păcate este realitate și ordine de zi. Este cutremurător să citești despre niște realități, care au loc relativ nu departe de locul unde te afli.  Chiar dacă timpul trece, totul în jur evoluează, unele țări de parcă ar fi înconjurate de ziduri și nu permit infiltrarea a tot ce e modern, dezvoltat și lipsit de stereotipuri. O lucrare ce trebuie citită de toți! 

28. Interview others de Lorenza Clifford - este cea mai scurtă carte pe care am lecturat-o în 2018 și singura carte în limba engleză. 96 de pagini, cu ajutorul cărora mi-am adus aminte de zilele organizate în birou între apeluri și interviuri, agendă strictă zilnică și multe discuții în care descoperi oameni noi și experiențele acestora. Este un ghid de bază pentru cei care organizează procesul de recrutare și selecție de personal, cu sfaturi utile și pași concreți de a fi cei mai buni în domeniu.29. Fă saltul! de Farell Silverberg - subiectul unei cărți scrise de un psihanalist poate fi intuit din start. Identificarea, înțelegerea și spargerea tiparelor sunt lucruri deloc ușoare pentru noi oamenii, sclavi ai rutinei zilnice și ale propriilor deprinderi. Dar e o teorie interesantă și te regăsești deseori în cazurile prezentate de autor, astfel că pe viitor te vei gândi înainte ca tiparele contraproductive să fie puse în acțiune. Silverberg susține că insuccesele noastre în diverse domenii sunt cauzate de utilizarea unor tipare contraproductive. De-a lungul timpului psihanalistul a dezvoltat metoda IISAIT (identificarea, înțelegerea, spargerea și apărarea împotriva tiparelor). Interesantă abordare. E lucru cu tărtăcuța noastră și tot ce se petrece în ea.30. Cu ultima suflare de Paul Kalanithi - în ultimul timp auzim tot mai des cazuri de îmbolnăviri de cancer: la TV, în media, sunt create pagini cu strângeri de donații pentru bolnavi în diferite faze ale bolii sau chiar cineva din prieteni sau rude trec prin această grea încercare. Dar în această carte găsim istoria sinceră, reală, a unui medic care până nu demult avea bagheta magică și opera cu ea cu mare succes, oferind oamenilor practic o a doua viață după accidente sau alte crize. Emoționant, dar cu mult curaj Paul își prezintă viața din momentul aflării diagnozei, dar și biografia, până la final... Lucrarea e îmbibată cu termeni medicali, dar se citește ușor. Confesiunea medicului neurochirurg Kalaniti despre umanitatea cu care și-a tratat pacienții: ”... din acel moment, m-am hotărât să tratez fișele medicale ca pe niște pacienți și nu viceversa”...

31. Nu există copii răi de Janet Lansbury - scurt, clar și cuprinzător. Sugestii concrete și utile. Această lucrare este a doua din lista celor șase lucrări a seriei Educație cu blândețe coordonată de Prințesa Urbană citită în acest an. Mi-a plăcut mult. E plină de sfaturi și sugestii utile pentru părinți, care îi vor ajuta să reacționeze la comportamentele dificile ale copiilor. Fără pedepse sau rușine, dar și fără libertinaj. Educația copiilor are nevoie de stabilirea unor reguli, de respect și blândețe din partea părinților. 32. Omul care își confunda soția cu o pălărie de Oliver Sacks - neurologul scriitor ne prezintă câteva povestiri, care s-au întâmplat cu adevărat în experiența sa de medic într-un mod captivant și foarte uman. Vă imaginați un om care în sensul direct își confunda propria soție cu o pălărie? Sau un om care nu își recunoaște propriul picior? 24 de eseuri scurte despre deficiențele și excesele minții umane recomandate spre lectură celor interesați de funcționarea creierului uman și nu în ultimul rând de psihologie. Când ultima dată v-ați bucurat de sănătatea voastră mintală? 33. Fluturi vol. I de Irina Binder - ușurică ca un fluture :)34. Fluturi vol. II de Irina Binder - ușurică ca doi fluturi. M-am băgat și la volumul doi. Impresii? Mai bine aș fi investit timpul în cărțile lui Yalom, care mă așteptau teanc. Dar cum altfel să-ți faci concluzii proprii asupra unor lucrări, decât citindu-le?35. Parenting conștient de Susan Stiffelman - deși pe tot parcursul lucrării spiritul religios al autoarei se lasă a fi simțit, lucrarea mi se pare foarte utilă pentru părinți prin argumentele aduse precum că orice comportament al copilului ne învață ceva. Putem educa copii într-un mod armonios, doar prin oferirea respectului și utilizarea negocierii. Orice situație conflictuală sau chiar orice criză poate fi soluționată sau mai bine zis transformată într-o lecție utilă de viață în relația părinte-copil. Off, sună complicat ceea ce scriu, dar pe mine cartea m-a convins și mi-a plăcut mult. 

Construind viitorul la Fălești!
Guten Tag, prieteni. Vă propun să diluăm un pic norul sumbru de noutăți triste care ne înconjoară de aproape 1 an și vin cu o mică relatare despre o acțiune micuță dar cu impact organizată în orașul Fălești de niște tineri din Germania. Să purcedem!Proiectul ”Construind Viitorul” a început în ianuarie 2013 la inițiativa echipei Choice Germania - un grup de tineri cu inimă mare, care au dorit să contribuie la renovarea camerei de festivități și a terenului de joacă din cadrul Complexului de servicii sociale ”Pentru Voi” din or. Fălești. Legătura și colaborarea cu echipa noastră a cercetașilor a început de la un simplu mesaj virtual, iar în septembrie 2015 copilașii și adulții din centru pot beneficia de renovările făcute chiar de tinerii din Germania. Da, iată așa din dorință proprie, cu resurse financiare colectate prin multă muncă acolo în Germania acești tineri au construit la modul direct viitorul la Fălești.Tinerii au vizitat Moldova de 3 ori timp în care ei au făcut mortar, au pus ferestre și au proiectat terenul de joacă cu propriile forțe și resurse. În același timp, Complexul de servicii sociale a beneficiat de ajutor material din partea raionului pentru renovarea completă a acoperișului. În fotografiile de mai jos puteți vedea evoluția proiectului începând cu prima vizită a prietenilor scouți și din organizația Choice pînă la etapa finală a construcției. Le mulțumim mult pentru implicare și colaborare! La fel aducem mulțumiri liderilor și scouților din Fălești pentru susținere, în special dnei Viorica Harea! Mulțumiri speciale lui Alexandru Rotaru, fără contribuția căruia acest proiect pur și simplu nu ar fi fost posibil de realizat! Thank you Martin, Tina, Sandra, Tobias, Robert, Sebastian, Leoni, Alexander, Sebastian, Daniel, Chris, Patricia, Caroline, Bettina, Danielle, Nidhi, Maileen, Nadine, Johannes!Prima vizită în Republica Moldova a tinerilor Choice Germany, Martie 2013, Centrul de Creație pentru copii și tineret din Fălești

Prânzul comun moldo-german, Martie 2013, Centrul de Creație pentru copii și tineret din Fălești

O amintire împreună, Martie 2013, Centrul de Creație pentru copii și tineret din Fălești

Situația la zi martie 2013, Complexul de Servicii Sociale ”Pentru Voi”, orașul Fălești

 

Renovarea sălii de festivități nu ar fi putut realizată fără reparația completă a acoperișului. Lucru obținut prin multe insistențe în adresa Consiliului Raional al orașului Fălești, care a susținut financiar această lucrare, Decembrie 2013, Complexul de Servicii Sociale ”Pentru Voi”

Echipa de tineri Choice Germany în drum spre Chișinău din orașul Fălești, Mai 2014

Tinerii Choice Germany în acțiune! Mai 2014, Complexul de Servicii Sociale ”Pentru Voi”

 



 

Tinerii Choice Germany în acțiune! August 2015, Complexul de Servicii Sociale ”Pentru Voi”

 



Evaluarea proiectului și oferirea Certificatelor de mulțumire pentru organizarea Proiectului! Chișinău august 2015

Un reportaj video despre proiect puteți urmări aici (Vocea Basarabiei TV): https://www.youtube.com/watch?v=H8cdvlII2oAImpresiile unei participante din proiect, Danni Jacobs, le puteți citi aici:partea 1: http://blackandbold.me/2015/09/republic-of-moldova-where-is-that-again-part-1/partea 2: http://blackandbold.me/2015/09/republic-of-moldova-where-is-that-again-part-2/Mai multe detalii le găsiți aici:http://www.choice-germany.com/https://www.facebook.com/choice.germanyhttp://scout-moldova.md/https://www.facebook.com/scoutmoldova
Springy Moldova


 



 

 



 

All spring symbols are there! (c) as usual ;)Lots of Love from Panu4i!
Balul Brazilor 2014
Balul Brazilor 2014 - a IV-a ediție a acestui eveniment a avut loc la Muzeul Național de Artă al Moldovei în perioada 11-22 decembrie. Extraordinar ce studenți creativi avem!

 

 

 





 

 

 

 

 

 



 

 

 



 

 

 



 

 

 

 

 

 

 



 

 

 



  

 



 

 

 

 

 

Pagina oficială cu mai multe detalii: https://www.facebook.com/balulbrazilordecraciunLicitația de brazi din acest an: https://www.privesc.eu/Arhiva/57736/Balul-Brazilor-de-Craciun--editia-a-IV-a
Finanțări. Proiecte. Totul e posibil!
În articolul de mai jos găsiți un mic rezumat al posibilităților de finanțare pentru ONG-urile, școlile și grădinițile din țară.1. Ambasada Republicii Federale Germania în Republica Moldova oferă finanțări pentru Microproiecte și în anul 2015.Mai multe detalii aici: http://www.chisinau.diplo.de/Vertretung/chisinau/ro/05/Cooperarea_20_C3_AEn_20domeniul_20dezvolt_C4_83rii/WZ-Projekte/Kleinstprojekte__ro.html2. Ambasada S.U.A în Republica Moldovahttp://moldova.usembassy.gov/democracy-grants.html3. Fundația SOROS în Republica Moldova oferă finanțări în 5 mari direcții: Buna Guvernare, Drept, Egalitate și Participare civică, Sănătate publică și Mass-Media. Urmăriți atent pagina cu anunțurile pentru noi termeni de aplicare a proiectelor.Mai multe detalii le găsiți aici: http://soros.md/programs4. Fundația Est-Europeanăhttp://www.eef.md/http://www.civic.md/grants/26776-fundatia-est-europeana-anunta-concurs-de-granturi-pentru-sustinerea-activitatilor-de-antreprenoriat-social-in-regiunea-transnistreana.html5. Programul de granturi al Uniunii Europene Erasmus+http://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/index_en.htm6. ”Europa pentru Tine”http://www.civic.md/grants/26619-lansarea-programului-de-sustinere-a-initiativelor-pentru-tineri-europa-pentru-tine.html

 

 



Napoleon Hill spunea...
... că cele 14 trăsături ale personalității plăcute și atractive sînt:1. Atitudine mentală pozitivă față de cei din jur.2. Comunicare într-o manieră prietenoasă, cu grijă.3. Ascultare atentă a mesajelor interlocutorului.4. Răbdare.5. Păstrarea minții deschise.6. Zâmbetul când vorbesc cu alții.7. Nu otate gândurile trebuie exprimate.8. Controlul furiei în toate momentele.9. Non-procastinarea.10. Personalitățile atractive se angajează fără să aștepte înapoi.11. Aprecierea eșecului drept o lecție.12. Valorificarea persoanei cu care se comunică drept cea mai importantă.13. Aprecierea calităților celor din jur fără să se exagereze.14. Personalitățile atractive au cîte o persoană de încredere, care să-i scoată în evidență defectele.Lectură integrală o puteți accesa aici: http://www.businessinsider.com/habits-of-exceptionally-likable-people-2014-5

Step forward for NGO's from Moldova
     Un eveniment organizat doar pentru ONG-uri, Asociații obștești și Proiecte de Caritate a avut loc astăzi pe data de 4 decembrie, în incinta Leogrand Convention Center. 

Anunțul evenimentului: http://www.civic.md/evenimente/26458-conferinta-dezvoltarea-organizatiilor-si-proiectelor-de-caritate-in-republica-moldova-editia-i.htmlFotografii post-eveniment: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.839230726126989.1073741840.149598308423571&type=1

Generat în 0.128 secunde.