Amelie. A-me-lie.. ca si Lolita, miscare in 3 timpi. Doar ca Amelie nu e mica. Si nu are relatii cu pedofili, sau , cel putin 20 de ani si 2 zile, face parte din “normal”. De 2 luni, imi facusem cuib in casa ei. Casa frumoasa (cu exceptia unor decoruri), vietati primitoare (ciini, pisoi, ratuste, rindunele), tata vesel.. in asa conditii de ce sa nu stai? Sa papi ghiveci din borcan cu pine incalzita in microunde, sa privesti un film, sa chefuiesti si sa te trezesti scaldata in lumina, din 2 directii.
Ador mansardele, sa fi avut si Amelie una, ar fi fost cuibul meu prin excelenta.
Ma suna noaptea, cind abea adormisem, si aproape tipa in telefon. E fericita. Adorm iar, si ma mai suna. La fel de fericita. In 7 ore – plinge. Toti tipii sunt mitocani. Realitatea iti da cu un baros in dinti, si in ureche, si in moalele capului. Si brusc, vezi un vierme intr-o caldare de ciresi maari, rosii, duuulci, si nu mai maninci. Pentru ca toate ciresele au viermi. “…si am papat atitea dam.”
Imi zice ca a inselat-o. 3 ani. Ar fi trebuit sa-i zic ceva. Ramin muta, perplexa, fara replica.
Casa ei e spatioasa, odai maaari, pereti frumosi, carti multe. Eu si mama ei, purtam acelasi nume, si suntem nascute sub aceeasi zodie.. diferenta fiind 10 zile, si ceva ani. Gata Amelie, cu numele ar fi fost coincidenta, dar astfel – e soarta.
vaginism de Fubuki