Evoluţia "balonului rotund"
Care este cel mai important atribut al jocului de fotbal? Desigur mingea. Mingea, la fel caşi fotbalul, a evoluat enorm, pe parcursul timpului, nerămînînd în urmă de fenomenul propriu-zis. De la mingile cu şiret, care dacă te izbea în frunte puteai să te alegi cu o traumă foarte grea, pînă la mingea de acum, în care se presupune să se instaleze un mecanizm care ar putea evalua dacă a trecut mingea linia porţii sau nu. Anume evoluţia mingii de la jocul numit fotbal, o voi urmări, alături de voi, pe parcursul acestui material.
Anii '40, '50, sunt anii în care se juca cu o minge de piele, cu şiret, care era extrem de periculoasă. Atunci cînd loveai acea minge fără pregătire prealabilă, puteai să-ţi suceşti piciorul sau să-ţi traumezi încheietura dintre labapiciorului şi tibie. Unde mai pui că mingea mai era lovită şi cu capul, ceea ce transforma durerea obişniută de cap într-o plăcere, dacă am compara-o cu durerea suferită de la impactul cu acele mingi. cea mai grea perioadă pentru fotbaliştii de atunci era perioada ploioasă, atunci cînd mingile se îmbibau cu apă, devenind extrem de grele şi, aproape impracticabile. Luis Suarez, un mare fotbalist spaniol din acele tipuri descrie mingea cam aşa: "era extrem de greu să faci faţă la meciurile jucate primăvara atunci cînd umiditatea sporită transforma mingea într-un obiect de chinpentru fotbalişti."
Abia prin anii '60 (debutul a avut loc la Euro 1964) au apărut mingile "uşoare" marca Adidas sau Puma, mingi care erau fără şiret şi cu mult mau uşoare, fapt ce permitea jucătorilor tehnici să dribleze mai bine. Unde mai pui că aceste mingi permiteau prezenţa efectului, în timpul loviturii, pe cînd predecesoarelor lor zburau doar pe traectorie dreaptă. Tot în acea perioadă apar o mulţime de copii a, deja celebrelor, mingi produse de firmele germane. Cel mai des, aceste copii, sau cum le mai numim noi fake-uri, se produceau în ţările sovietice, unde doar cluburile "bogate" puteau să-şi permită luxul de a încheia contracte directe cu producătorii germani.
În 1970, designerii companiei Adidas, scot pe piaţă un model de minge carerevoluţionează piaţa - Telstar, mingea era formată din 32 de părţi, 12 pentagoane negre şi 20 de hexagoane albe, modă care, ulterior, a fost preluată şi de alte companii producătoare de mingi pentru fotbal. Numele de Telstar provine de la Star of Television, datorită faptului că turneul final al Campionatului Mondial Mexic 1970, a fost trensmis în direct de televiziune.
Patru ani mai tîrziu, la "Mondialul" din Gemania de West, Telstar-ul a revenit cu un design puţin schimbat - siga nu mai era aurie, ca în 1970 ci neagră. Tot la acel "Mondial" a apărut a doua minge oficiaă a turneului - Chile, minge a cărui culoare era, cu predilecţie albă, în cinstea acelor mingi cu care s-a jucat la "mondialul" din 1962, şi care aveau culoarea albă.
În 1978, la "mondialul" găzduit de Argentina se naşte o nouă legendă - mingea Tango, care era compusă de asemenea din 32 de părţi, ca şi Telstarul doar că toate erau de culoare albă, 20 dintre ele avînd nişte triadede culoare neagră, ceea ce, parcă, formau 12 sfere, pe balon. Anume în această formă se prezintă mingile la următoarele 5 ediţii de Campionat Mondial, doar că denumirile şi unele elemente de design diferă. Aşa că la "Mondialul" spaniol, mingea purta denumirea Tango Espana, şi avea logotipul companiei Adidas, celebra floare cu trei petale, pus la asta, mingea avea să devină mai rezistentă la apă.
Azteca, mingea oficială a CM din Mexic, 1986, este prima minge făcută exclusiv din material sintetic, fapt care permite exploatarea de lungă durată a mingii, şi o face şi mai rezistentă la pătrunderea apei. Pe triadele mingii apar elemente din cultura aztecă. În 1990, la Campionatul Mondial găzduit de italieni, balonul se numea Etrusco Unico, minge acoperită şi de un strat lucios, care permitea o mai bună alunecare a sa la întînirea cu gazonul. Pe triade erau desenate capuri de lei, simboluri a vechilor etrusci.
Americanii, în 1994, au încercat să se întreacă pe ei propunînd lumii Questra, noua minge de fotbal care a devenit mai uşoară şi mai controlabilă, iar francezii, în 1998, prezintă Tricolore, care avea să fie prima minge cu mai multe culori, din istoria "Mondialelor". La aceste mingi se întrebuinţează un strat de spumă cu vacuum, fapt ce duce la mărirea "timpului de viaţă" a mingii şi la un mai bun control.
Abia în 2002, la turneul final din Koreea şi japonia apare prima minge care diferă ca design exterior, de celebrele modele de pînă acum. Schimbarea de design vine din cultura străveche asiatică, iar noul desen reprezintă cîteva flăcări şi patru triunghiuri, în centrul imaginii. Mingea ia forma unei sfere aproape perfecte, fapt care duce la posibilitatea de a calcula cu o siguranţă mai mare traiectoria zborului. Europenii contraatacă prin Roteiro, mingea oficială a Euro 2004, ea fiind considerată ca find cea mai "neascultătoare" minge ever. Portarii nu ştiu unde o va lua atunci cînd este şutată, anume de aceea proiectul Roteiro este retras, în scurt timp, după turneul final.
Revoluţia, în domeniul producţiei de mingi pentru fotbal, vine în 2006, atunci cînd lumii îi este prezentată mingea oficială pentru "Mondialul" din Germania. Această minge se numeşte Teamgeist, şi este alcătuită din mai puţine părţi, fapt ce duce la perfecţionarea sferei. Designul mingi duce cu gîndul la timpurile trecute, legate de istoria Germaniei, culorile alb-negre reprezintă culorile Bundesteamului, iar forma desenului de pe balon estenu altceva decît forma cupei mondiale, de aici şi conturul subţirel de culoare aurie. Da, compania Adidas rămîne unicul producător oficial al mingilor, pentru turneele finale, fapt ce o poziţionează ca fiind una dintre mărcile sportive de bază, fără de care sportul din ziua de azi, poate nu ar funcţiona aşa de bine, cum o face.
Sursa
2009-11-03 16:41:08