Icoana Maicii Domnului de la Boian – o Binecuvîntare pentru pămîntul Moldovei

În seara zilei de 18 decembrie 1993, spre sărbătoarea Sfîntului Nicolaie, pe cînd în Biserica din Boian se slujea Utreneia, la chemarea preotului în faţa iconostasului ,, Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, cu cîntări cinstind-o să o mărim ’’, din ochii Maicii Domnului de pe icoana iconostasului au început să curgă lacrimi. O săptămînă întreagă a plîns, iar mai apoi- de cîteva ori pe săptămînă. Cu un an mai tîrziu a început să plîngă şi Pruncul din Braţele Fecioarei. ÎPS Sa Onufrie, Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei a verificat faptul şi a constatat că e o minune dumnezeiască, iar icoana a fost canonizată, amintirea ei serbîndu-se la 25 septembrie ( de odovania praznicului Naşteriii Maicii Domnului ). Cu Sfînta Icoană s-au făcut procesiuni atît la Poceaev, cît şi în alte părţi unde s-au săvîrşit şi vindecări nenumărate. Toţi creştinii din locurile unde s-au făcut procesiunile, au rămas întăriţi în credinţă şi mulţumiţi sufleteşte de această Binecuvîntare.

Copiile acestei icoane au fost înmulţite cu Binecuvîntarea ÎPS Onufrie şi împărţite credincioşilor.

Plînsul icoanei se repetă în răstimpuri, cînd mai lungi, cînd mai scurte. Astfel, din august 1997 nu s-au mai ivit lacrimi pe icoană pînă pe 13 decembrie, acelaşi an. În dimineaţa acelei zile s-a citit Acatist la icoană, iar seara a început să plîngă .... Cu referire la această Sfîntă Icoană, părintele Severian Gheras, parohul Bisericii ,, Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava’’, relatează:

,, Pentru mine, originar din regiunea Cernăuţi, este o mare fericire că m-am născut într-un ţinut Binecuvîntat de Dumnezeu. Pe lîngă frumuseţea şi diversitatea bisericilor din Bucovina Ucraineană (nordul Bucovinei), Bunul Dumnezeu a mai rînduit şi aşa har şi dar ca icoana Maicii Domnului de la Boian să fie plîngătoare şi, prin aceasta, să dea un imbold creştinilor ortodocşi din Bucovina şi celor de peste hotare, spre păstrarea credinţei ortodoxe neîntinate.

Dumnezeu m-a chemat să-mi duc slujirea preoţească departe de meleagurile natale, dar de fiecare dată cînd vin la Herţa şi dispun de timp, mă strădui să trec şi pe la Boian pentru a mă închina Sfintei Icoane a Maicii Domnului. De asemenea şi preotesa mea, profesoara şi poeta Mariana Chiriac - Gheras , mergînd la baştina mea, a ţinut cu tot dinadinsul să ajungă la Boian pentru a se închina la Icoana Sfîntă. ’’

Boianul e un sat romănesc (populat de români din începuturile sale, pînă în prezent), avînd două Biserici. Biserica din centru nu a fost închisă niciodată, iar cea ,,din deal’’, cu hramul ,, Adormirea Maicii Domnului’’, a fost închisă în timpul stagnării. În perioada redeschiderii Bisericilor ( ’89-’91), un grup de creştini dreptmăritori din sat au solicitat ca, ( pe atunci deja Binecunoscut) preotul Mihail Jar să le fie păstor şi slujitor în această Biserică ce vor să o redeschidă.

În regiunea Cernăuţi toţi creştinii ortodocşi cunosc zelul şi rîvna pentru credintă şi trăirea creştină a acestui cucernic Părinte, care în permanenţă e solicitat pe la hramuri de către creştinii şi preoţii din împrejurimi. Toţi ştiu că în restul timpului îl pot găsi la frumoasa Lavră a ţinutului Herţa şi una din înfloritoarele mănăstiri a Ucrainei - mănăstirea de pe dealul satului Bănceni. Slujirea cu dragoste şi sacrificiu a părintelui pe de o parte, iar pe de altă parte – ascultătoare şi trăirea în duhul dragostei şi credinţei a sătenilor din Boian şi a celorlalţi fii duhovniceşti ai părintelui Mihail, care se străduie să fie nelipsiţi în duminici şi sărbători de la Sf. Biserică, probabil că şi sînt motivul pentru care Maica Domnului a hotărît să arăte mila Sa fată de nordul Bucovinei si, prin aceasta, fată de înntreaga ortodoxie.

,, Am fost foarte bucuros atunci cînd mi-a comunicat preotul Victor Pleşca - parohul Bisericii ,, Sfînta Treime’’, comuna Grătieşti, aducerea Icoanei Maicii Domnului de la Boian la Biserică, spre mult folos creştinilor din localitate, din Chişinău, şi din împrejurimi.’’

Icoana s-a aflat la Gătieşti pe parcursul a 10 zile ( 27 ianuarie- 5 februarie). În acest timp creştinii au venit să se închine la icoană cu nădejdea alinării sufleteşti şi a tămăduirii trupeşti. Pentru că erau mulţi doritori de a se ruga şi închina la Sfînta Icoană , Biserca a fost deschisă şi pe parcursul nopţilor.

Într-una din nopţi au venit pe la ora 3 crestini din satul Cojuşna şi au observat că icoana a început să lăcrimeze.

,, Am început marea fericire să conslujesc pe data de 3 spre 4 februarie (noaptea ) împreună cu părintele Victor şi cu un sobor preoţesc la Sfînta Slujbă, după încheierea căruia am ţinut şi un cuvînt de învăţătură pentru credincioşii prezenţi.’’

Cît timp s-a aflat icoana la Grătieşti au avut loc mai multe minuni:

- Lîngă icoană a fost găsită o costilie. Nu se ştie cine a lăsat-o, dar e o dovadă că cineva, rugîndu-se Maicii Domnului de la Boian, s-a tămăduit.

–De asemenea şi un copil care permanent plîngea, fiind bolnav, după ce părinţii l-au închinat la Sfînta Icoană, a încetat a mai plînge, apoi a încetat şi boala.

– O doamnă care avea dureri cumplite de cap, închinîndu-se la icoană, i-au dispărut durerile imediat.

–Un alt creştin, văzînd ştirea despre icoană la televizor s-a rugat în sinea sa şi s-a vindecat de durerile de cap ce le avea.

În ziua cînd icoana trebuia să plece, Joi, 5 februarie, înconjurîndu-se biserica de 3 ori, în dreptul Sfîntului Altar, a început să lăcrimeze din nou, mai apoi acest odor fără de preţ luîndu-şi din nou drumul spre

,, plaiul cu flori’’- Bucovina.

A interviat: Casian Anna, studentă Jurnalism

şi Ştiinţe ale Comunicării