Craciun fericit!
Sunt un om fara Craciun. Mi s-a furat Craciunul? Grinch poate? Nu. Am ramas fara Craciun pur si simplu. Ideea este ca, atunci cand in jurul meu toata lumea sarbatorea Craciunul, ala de pe 25 decembrie, eu eram nostalgic dupa Craciunul meu. Astazi, pe 7 ianuarie, cand a venit Craciunul meu, in jur nimeni nu-l sarbatoreste. Nu simt sarbatoarea. O am in suflet, dar ce folos? Ce vad in jur nu sunt decat oameni obositi, care abia asteapta weekendul, iar eu? Eu cu Craciunul meu.
Eram mic si aceasta perioada era extrem de frumoasa. Mi se incalzeste sufletul, mi se umezesc ochii cand imi amintesc. Pe vremea copilariei mele, iernile erau grele, ninsorile incepeau din noiembrie. Asa ca din octombrie, tata aducea de la padure un tractor plin cu lemne. O zi intreaga le descarcam. Cantitatea de lemne era suficienta sa ne incalzim pana la primavara. Si era atat de calduroasa casa noastra, si era atat de bine, iar mama facea niste racituri ... de ne inecam infulecand. Eu, fratii mei, eram mici, foarte mici, niste omuleti. Toti aveam caciuli grele si mari - sa ne tina de cald. De Craciun inotam prin zapada mare cand mergeam sa colindam rudele.
Cu o saptamana inainte invatam colinda. In fiecare alta, din an in an mai lunga si mai incalcita. Tata nu ne permitea sa plecam sa colindam pana cand nu stiam cuvintele fara sa ne incurcam. Nu-l facem noi de rusine. Parca s-a intamplat acum o suta de ani...
Astazi, 7 ianuarie 2009, o sa inchid calculatorul si o sa plec acasa. Nu am caciula, nu inot in zapada, iar in apartament ar putea sa fie frig daca taie astia gazul. Pentru acest an nu am invatat nicio colinda, abia mi le amintesc pe acelea pe care le cantam in copilarie rudelor mele. Oricum, Craciun Fericit mie si voua.
Sursa
2009-01-07 18:33:00