Viitorul sună româneşte

autor: Petru BOGATU

Oricât ar părea de paradoxal, dar rezumatul mesajului semnat la finele săptămânii trecute de Vladimir Socor, a fost făcut acum… 126 de ani de colegul său de breaslă Nae Caţavencu. După lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani, zicea celebrul personaj din piesa „ O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, iată visul nostru realizat. „Ce eram acum câtva timp…? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină!”. „Ieri întristarea, azi veselia!”

Cam asta ne-a spus la Radio Europa Liberă Vladimir Socor. Îngrăşându-şi silabele şi parafrazându-l pe directorul ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, ne-a întrebat pe noi, alegătorii: ce eram până a veni la putere Vladimir Voronin? Şi tot el ne-a răspuns că, de la 1991 până în 2001, am trăit cu toţii sub nişte guvernări corupte de la un capăt la altul. Într-un sistem politic fărâmiţat, cu o sumedenie de partide slabe. Bietul cetăţean, ameţit de atâţia concurenţi electorali, nici nu mai ştia cu cine să voteze. Iată, însă, visul nostru realizat. Avem acum, ne convinge Socor, un parteneriat politic durabil: PCRM – PPCD. Şi anume lui trebuie să-i aparţină viitorul.

Atâta doar că Voronin nu mai poate candida, ne aminteşte analistul resemnat. Cine să-l înlocuiască pe el şi pe vechii săi tovarăşi de partid în 2009? Politicienii tineri, consideră Socor, care au făcut până acum legi bune, netezindu-ne astfel drumul spre Europa. Adică nimeni alţii decât Marian Lupu şi Iurie Roşca. Iată avantajele progresului, vorba lui Caţavencu, iată binefacerile unui sistem constituţional!

Mesajul lui Socor, ce-i drept, seamănă mai mult cu un discurs electoral ordinar decât cu un comentariu. Mai întâi, el şterge pe jos cu fostele guvernări ca, mai apoi, s-o ridice în slăvi pe actuala şi, în încheiere, să ne dea de înţeles delicat pentru cine să optăm în alegerile viitoare. Numai că ceva nu se leagă.

Mai sunt încă doi ani până la scrutinul parlamentar. E cam devreme să începi azi o campanie electorală, nu-i aşa? Dacă tandemul Lupu-Roşca este adevărata miză a anului electoral 2009, asul din mâneca lui Voronin, Vladimir Socor n-ar trebui să arunce de pe acum cărţile pe masă. Nu de alta, dar poate să dea peste cap toate calculele. În mod normal, pledoariile sale în favoarea lui Lupu şi Roşca ar urma să îmbrace forma unui text analitic confidenţial, nu al unui comentariu radiofonic. Iată de ce textul său citit la Radio Europa Liberă creează impresia unei scrisori pierdute.

A greşit adresa Socor? Se pare că a fost presat de timp şi evenimente să iasă la rampă. După toate probabilităţile, în anturajul lui Voronin nu-i totul O.K. Preşedintele are pentru moment la îndemână, se pare, nu una-două, ci câteva piese care pretind să controleze mâine tabla de şah politic de la Chişinău. Ele îl trag nerăbdătoare de poale, zdrenţuindu-i look-ul prezidenţial. Numai că timpul rezervat partidei expiră. Iată de ce liderul comunist trebuie să predea succesorului fotoliul prezidenţial înainte ca electoratul să vadă că regele este gol.

În aceste împrejurări, aspiranţii la succesiune îşi pun în mişcare, de urgenţă, grupurile de presiune din afară. Cuplul Lupu-Roşca pare să fie în criză de timp, de vreme ce lobbystul lor, Vladimir Socor, îşi pierde şirul. După ce le cântă osanale comuniştilor, el avertizează că partidul lor este unul de extrema stânga şi de aceea riscă să nu supravieţuiască. Îngrijorat, îi îndeamnă să se reformeze cât mai curând posibil, întrucât PCRM, secundat de PPCD, susţine Socor, ar fi o alternativă europeană aşa-ziselor partide „naţional-române”. Aceasta din urmă e o sintagmă mai veche inventată de dânsul pentru a ameţi cetăţeanul turmentat. El insinuează, astfel, că un partid ce se identifică drept românesc în Basarabia nu ar fi, chipurile, european. Cu acelaşi succes creştin-democraţii sau social-democraţii germani, care au pledat pentru unificarea ţării lor, ar fi putut fi catalogaţi şi ei ca fiind naţional-germani şi ne-europeni. În acelaşi timp, după Socor, un partid comunist, pe care chiar el îl taxează drept extremist, este pe deplin european şi merită să fie votat împreună cu PPCD care a încetat să mai fie naţional-român. Curat constituţional!

Odată cu intrarea României în UE, orice ar zice Socor, nu „Internaţionala”, ci „Deşteaptă-te, române!” e un imn european. Iată de ce, oricum ai întoarce-o, viitorul Basarabiei în Europa sună româneşte.