Timpuri la care să nu revenim niciodată!

Din totdeauna, de când lumea şi pământul,
Oamenii luptau cu răii, ca să biruie binele,
O ştim aceasta din cărţi sfinte şi poveşti fermecătoare.
Însă răul bolşevicilor şi ocoliţilor săi la noi în ţărişoara mică
Şi, în genere, în întregul imperiu,
Nu avea margini.
O lume întreagă nu auzise şi nu văzuse un astfel de barbarism!
Au fost deportaţi în mai multe rânduri ruşinoase oameni nevinovaţi,
Tocmai la dracul în praznic, în Siberia friguroasă,
În anii cu amintiri şi zile negre:
13 iunie 1941 şi 6 iulie 1949
(De fapt, când le venea în cap,
Atunci şi arestau şi se eliberau eliberatorii de oamenii ce
nu-i susţineau în pornirile şi bazaconiile lor neomeneşti!).
Zeci, sute de mii de oameni buni, floarea naţiunii,
A fost barbar batjocorită, unii chiar exterminaţi
Fără a fi anchetaţi şi judecaţi cu judecata omenească, creştinească!
Ci numai după judecata lor bolşevică.
Ce răi, ce barbari, ce farisei!
Nici să ceară scuze de la noi, suferinzii, nevinovaţii,
Uite kgb-iştii, călăii, ce ne-au ridicat în dricul nopţii, ca hoţii,
Plătiţi din gros că îndeplineau ordinele fariseice
Ale tătucului Stalin,
Şi acuma sunt remuneraţi, protejaţi.
Posibil pregătindu-i pentru alte răutăţi comuniste.
Păzea, oameni buni, păzea, scumpi creştini!
Trebuie să facem tot posibilul, ba chiar imposibilul,
Ca timpurile celea de tristă amintire,
Cu deportări şi exterminări în masă a oamenilor nevinovaţi să nu se mai repete.
Niciodată!
Binele numaidecât va birui răul,
În acelaşi număr şi răul răurilor – stalinismul, comunismul,
Aceasta ne învaţă cărţile strămoşilor, cărţile neamului,
Dar Binele trebuie apărat, zi de zi, ani în şir,
Iar răul condamnat, judecat pe vecie!
Făuritorul Ceresc ne-a dat pământ în veşnică moştenire,
Ca să-l prelucrăm, să-l semănăm, să culegem roade
Şi să supravieţuim în timpuri şi răstimpuri,
Şi numaidecât să-l păzim, pământul nostru sfânt,
De tot felul de venetici, de tot felul de bezmetici!
Să nu cedăm, să luptăm pentru dreptatea noastră omenească, creştinească!
Doar atâta am răbdat, suferit şi am plâns,
Măcar copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri
Să nu aibă parte de soarta amară, înjositoare,
Ca a noastră,
Să nu fie, nu dea Domnul, deportaţi, umiliţi, exterminaţi,
Să trăiască în pace, respect şi voie bună.
Să ne ajute, să le ajute şi Domnul…

Boris COVACI