La coadă la cămilizare

Rătăcind, ieri, mai mult fără treabă prin centrul vechi al Bienne-ului mi-am adus aminte, involuntar, “La paşa vine un arab, Cu ochii stinşi, cu graiul slab.”, primele versuri din El zorab-ul lui Coşbuc. Am trecut mai sus şi al doilea vers tocmai pentru a sublinia că mi-am adus aminte varianta literară şi nu pe cea populară, pe care toată lumea a învăţat-o în spatele blocului, în vremea copilăriei. Acum, că am clarificat acest detaliu lipsit de importanţă, trebuie să spun că motivul pentru care mi-a venit în cap El zorab este că la Bienne nu a venit un singur arab, ci mai mulţi. N-avea nici unul ochii stinşi şi toţi vorbeau nemţeşte cu accent elveţian şi glas normal. N-am să mă lansez aici într-un discurs politic despre islamizarea Europei, căci sunt destui care s-o facă (şi sunt şi vreo câţiva care o cred). Dar nu pot să nu constat cum, în centrul Bienne-ului, părinţii stăteau la coadă pentru a-şi supune copiii unui proces de cămilizare (sau camelizare, pentru cei mai simandicoşi).