Mallorca

Încă nu e 8 şi soarele mi se topeşte deja în creştetul capului. Văd cum, la câteva zeci de metri mai în faţă, aleea largă care urmăreşte linia plajei se înfundă într-un imens hotel construit direct pe o stîncă de pe malul mării. N-am de-ales, ies în dreapta, pe şosea, şi văd un deal impresionant în faţa mea, tot ce-ţi poţi dori când alergi la aproape 30 de grade. Traversez şoseaua, crezând că trotuarul celălalt e mai ferit, dar terasele au umbrelele strânse. Soarele mă urmăreşte nemilos încercând, de data asta, să-mi lipească adidaşii în asfalt. Aaa… Shit! Nu e numai soarele! Un miros neplăcut pe care îl cunosc foarte bine (din alte vremuri) îmi inundă creierul cu viteza cu care plămânii mei cer tot mai mult oxigen ca să facă faţă dealului.  Mâzga lipicioasă de pe jos e de la  berea vărsată pe trotuare peste noapte. Câteva sute de metri mai încolo trei perechi de tineri până-n 20 de ani zac pe teresa de la McDonalds. Două dintre fete încă dorm cu capul prăbuşit pe spate, chircite între spătarele scaunelor metalice. Ceilalţi par să fi iniţializat deja procesul dureros de trezire care probabil se va termina undeva spre prânz, după multă cafea, ibuprofene şi, eventual, încă o bere. Din direcţia opusă se târăsc două domnişoare foarte blonde, foarte obosite şi foarte, foarte decoltate. Dressed to kill, şi-or fi zis ele aseară, dar acum arată ca după o noapte grea. E aproape 8 dimineaţa, deci e posibil să fi marcat, la fel cum e posibil să nu-şi mai aducă aminte. Alerg prin Magaluf, staţiunea preferată a turiştilor britanici din Mallorca.