Mama

30 noiembrie 2015, nu am scris pentru ca a fost o luna incarcata cu de toate durere, tristete, doliu. In aceasta luna au avut loc evenimente pe care niciodata nu credeam ca voi ajunge sa le traiesc. Din pacate bunica mea a decedat la 83 de ani in data de 4 noiembrie, pe 7 a avut loc inmormintarea. Luind in considerare ca e prima persoana din familie, cineva apropiat, care a decedat. Mi-a fost si inca imi este foarte greu sa asimilez acest lucru. Pentru un moment cind am auzit ca mama nu mai este printre noi, am crezut ca e un vis, nu are cum sa fie asa ceva, ca mama sa nu mai fie printre noi. Cu totii: fiu si surori, nepoti o numeam Mama, pentru ca asta era pentru noi – Mama noastra. O persoana atit de gingasa, grijulie, atita dragoste si iubire emana, sincer nu mi-a aduc aminte sa o fi vazut suparata pe cineva. Totdeauna dorea sa ajute, sa incurajeze cu o vorba buna, cu un gind bun. Iar acum imi este atit de greu sa ma gindesc ca vara sau cind revin acasa, cind voi pleca la sat nu o voi mai intilni acolo in prag pe mama, si nu voi mai putea s-o cuprind. Acum nimic nu v-a mai fi cum a fost cindva, iata la ce ma tot gindeam. Tot ce mi-a mai ramas sunt doar amintirile, citeva inregistrari video si poze.