Murim frumos

Rog să te oprești, să mă aștepți, dar nu o faci, corect procedezi. Atunci când te rog să mă săruți, nu mă săruta. Te rog să mă cuprinzi, nu, tu nu mă cuprinde. Te rog să mă privești. Nu privi, fii orb! Te rog să mă asculți, fii surd. Te rog să îmi vorbești, fii mut. Nu am nevoie de răspunsul unei rugăminți, căci dacă nu dorești să mă aștepți, să mă privești, să mă săruți și îmbrățișezi, deci nu o faci, căci, în cazul în care tu ai să mă rogi să te aștept, eu voi merge înainte, iar când vei dori să mă săruți, îmi voi ascunde buzele. Voi fi oarbă, surdă și mută când vei ruga contrariul, la fel ca tine, din motiv că asemeni ție nu am dorință. O reciprocitate adesea se transformă în obligație, o plăcere se transformă în dezgust, o relație se transformă în trecut. E ceva normal faptul de a-ți lua rămas bun de la un om în cazul în care tu ai decis să mergi spre est, iar persoana cealaltă spre vest. Un rămas bun reciproc? Cel mai frumos cadou unei relații care s-a născut din reciprocitate. Ne naștem frumos, dar murim și mai frumos.