La mănăstirea Visoki Dečani
Cafeaua de la aparat s-a dovedit a fi prea dulce, dar era ceva plăcut și în asta. S-o bei așa la opt dimineața, când afară e încă ger, deși ziua promite să fie frumoasă, iar autobusul pe ruta Priștina- Deçan este gata de plecare, e ceva. În căști îl am pe Carl Nielsen, un clasic danez descoperit din pură întâmplare, iar pe brațe – Jurnalul de călătorie al lui Nikos Kazandzakis. El mă poartă prin Grecia vreme ce ieșim din oraș. Apoi închid cartea, ochii. Nu e nimic de văzut. Am făcut acest traseu de nenumărate ori.
Sursa
2015-02-15 15:54:43