Elogiu mamei vitrege. Păreri

În timpul călătoriei mele la Iaşi a fost imposibil să nu intru  în celebra librărie Cărtureşti de la Palas.  După ce mai mulţi amici îmi tot povesteau despre Llosa şi premiul Nobel, mi-am zis să îl descopăr şi eu.  Şi iată, stau acum confuză după ce i-am citit una dintre lucrări: Elogiu mamei vitrege.  Pe scurt: un nene pe numele său Rigoberto se recăsătoreşte cu dona Lucrecia. Doar că nenea are un copil din căsătoria anterioară, Alfonso. Tot mai multe prietene de-ale Lucreciei îi spuneau că puştiul îi va pune beţe în roate în noua ei relaţie, dar femeia le spunea că se înţelege de minune cu fiul ei vitreg.  Atât de bine, încât au câte o partidă de sex destul de frecvent. Aici e şi toată buba: e greu de înţeles dacă Alfonso îi este aliat sau doar un michiduţă. Nu vă povestesc prea mult. Cert e că acest puşti este al naibii de şmecher şi de viclean în unele momente. Cartea are un conţinut erotic elegant, parcă ridicat la nivel de operă. În casa lui Rigoberto până şi aerul parcă are feromoni. Nu am putut citi până la capăt ritualurile din baie ale soţului Lucreciei. Cam greţos pe alocuri.  Unii îl vor acuza pe Alfonso pentru o distrugere mare, alţii îi vor fi alături. De ce? Vă îndemn să citiţi cartea! {fcomment}