Păi, ne apucăm şi noi serios de alegerile iestea?
Dragi prieteni, ştiu că pe mulţi vă frământă întrebarea pe cine alegem în noiembrie şi m-am gândit să scriu acest text care nici pe departe nu se doreşte a fi o poruncă sau măcar un sfat. Este o invitaţie la a ne pune mintea la cernut gânduri, pentru că, ştiut este, din perindarea gândurilor se nasc ideile (câteodată) bune.Eu l-am şters din prieteni întru facebook pe un ins care nu obosea să toarne zoaie la adresa politicienilor dintr-un partid pe care îl dezagreează pentru că, chipurile, nu au vrut să le fie „ca un păgân şi ca un vameş”. Ca orice campanie, şi aceasta va fi plină de murdării care încarcă psihicul. Iată de ce ar fi bine să trecem de electorală cu psihicul nevătămat şi cu un rezultat bun obţinut.
Nu trebuie să permitem – noi oamenii lucizi – ca această campanie să se transforme într-una a extremiştilor care vor vrea uniri cu românii sau aderări la uniuni vamale aici şi acum. Este de la sine înţeles că aceasta nu se va întâmpla. Noi avem un status de asociaţi la UE, aşa că este limpede că direcţia este stabilită.
Dar tot atât de adevărat este că mai persistă un număr mare de alegători înfricoşaţi de nimicuri cum ar fi „renumita desfrânare” a occidentalilor sau de imaginea butaforică a „jandarmului român”. De aici încă o concluzie: această campanie trebuie să fie una de explicare a relaţiei cu UE şi de tratare a psihicului îmbâcsit de propaganda televiziunilor ruseşti, care pe lângă „Davai pojenimsia” şi „Modnîi progavor” mai bagă şi ştiri.
Şi nu e vorba doar de integritatea psihică a minorităţilor etnice aicea, sunt şi destui românofoni cu mondoviziunea contorsionată anapoda. Politicienii trebuie să vorbească cu aceşti oameni la TV, la radio şi de la uşă la uşă. Ziarele şi internetul nu sunt mediile potrivite pentru cei mulţi şi săraci şi mai ales necultivaţi.
Atractivitatea Rusiei poate fi disecată în mai multe elemente: a) cei mai mulţi migranţi nu lucrează în UE, ci în Rusia (statistica arată) şi aceştia sunt mai ales bărbaţi, alias capi de familii, la indicaţia cărora votează membrii familiilor; b) pentru moldoveni (ca cetăţeni) ruşii sunt o naţiune cunoscută, la fel ca şi limba acestora, spre deosebire de europeni care le par străini şi nu le cunosc limbile (ceea ce-i necunoscut înfricoșează); c) deşi Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Moscova, Rusia nu este percepută ca un duşman de cei necultivaţi prin zombare de către TV ruse; d) fosta propagandă sovietică care îi declara pe ruşi „fraţi mai mari” nu a rămas fără efecte şi a reuşit să creeze o relaţie stăpân-sclav în psihicul chinuit de istorie al moldoveanului, iar acesta se simte vinovat – imbecilul – că îşi trădează fratele mai mare atunci când mătură ograda sau spală dinapoia europeanului.
Totuşi de ajutor ne este chiar Rusia pentru că numai cretinii nu vor vedea că sângele din Ucraina se varsă sub oblăduirea Kremlinului şi că Moldova este următoarea pe listă, iar regiunea transnistreană este coasa de care se va apuca ursul să ne secere, odată ce va isprăvi cu ucrainenii. Încă nu au început dezbaterile electorale, dar eu aştept cu nerăbdare argumentele politicienilor proruşi din Moldova în favoarea vărsării de sânge, indiferent cât de nobil ar fi scopul.
Şi mai aştept explicaţiile acestora pentru embargouri şi mai aştept răspuns la întrebarea de ce o ţară independentă trebuie să întrebe de Rusia dacă vrea să se integreze în UE sau în Asia de Sud-Est, şi de ce interesele naţionale ale Rusiei sunt afectate de astfel de decizii ale moldovenilor şi cine i-a întrebat pe moldoveni dacă ei vor să facă parte din „lumea rusă”. Dar, repet, senzaţia momentului este că partidelor care vor flutura cartea moscală le va fi greu să răspundă la aceste întrebări.
Şi când tocmai părea că ne-am văzut sacii în căruţă, comesenilor le vine ideea că bine ar fi să clarificăm şi noi cum se alege Preşedintele. Cică: hai prin referendum. Nu susţin „marii jurişti ai neamului” care afirmă că nu se poate, constituţionaliceşte, de făcut referendum. Personal am văzut în alte ţări că se poate concomitent cu orice fel de alegeri. Dar – de asta ne arde nouă acum??! Vă asigur că echipă şi bâtu Colea o să ţipe tare că nu vor demisie, deja emiţând cu repeziciune un comunicat fără echivoc.
Degetul e prea subţire ca să ascundă un corp de om şi noi ştim că referendum de urgenţă la această temă îi trebuie unui singur om. …Mai sunt doi ani până echipa lui bâtu o sa intre în zapoi… Omule, poate mai aştepţi? Nu zicem că nu… vrem să soluţionăm problema cu alegerea preşedintelui. Trebuie, dar nu în două luni…
…Şi acum viziunea: văd o campanie electorală cu dezbateri despre economic: cum deschidem mai multe afaceri, cum adunăm mai mulţi bani, cum creăm mai multe locuri de muncă, cum construim mai multe drumuri, apeducte și sisteme de evacuare a deșeurilor!
Văd o campanie cu discuţii despre social: cât de satisfăcuţi suntem de serviciile medicale pentru care plătim prin poliţele de asigurare, cât de mult ne place să dăm bani în fondurile ilegale din şcoli şi grădiniţe, cât de mult avem grijă de bătrâni şi singuratici şi copii şi orfelinate.
Restu-s poveşti de speriat alegătorii… Deşi, nimic nu-i mai mobilizant ca frica…
Sursa
2014-09-20 13:36:00