Work And Travel ca experienţă culturală.
My Great Web page
Avem Cu Ce Ne Mîndri.
Work And Travel e un program a căreia traducere motamo aşa şi sună Muncă şi Călătorie, visul tulbur al unui Moldovean de a simţi America ma molipsit şi pe mine, boala a avansat primejdios, ca răceala din luna Martie, de la soare la febră acompaniată de ceaiuri cu medicamente şi filme e o noapte. Pe lîngă faptul că foarte mulţi studenţi vin încoace pentru a face bani, mulţi se izolează în rutinele a 2-3 joburi, fără zile libere, unii mai găsesc nişte ochişori să vadă oraşe, oceane, evenimente sportive, teatre şi desigur mall-uri.
Istorioara mea e simplă, poate ca a multor alţi Moldoveni veniţi în State în această vară, muncă cîte 13-16 ore pe zi, weekenduri libere, nopţi nedormite şi fast-food. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc, vreau să vă povestesc despre nişte băieţi din acest program cu care m-am întîlnit.
Cînd am venit în State, am păşit prima dată în Chicago, în aeroportul O Hara, cea mai mare surpriză mi-a venit cînd în Avionul din Roma, căutînd locul meu de voiaj văd o faţă cunoscută a unui Unghenean, din suta de pasageri sau cîţi erau, eu am nimerit lîngă un Moldovean (Artiom Covalciuc noroc.) În Chicago deodată mi-am cumpărat un Starbucks americănesc să văd cum e, şi entuziast la toţi ziceam Hi, How Are You, schimbam cîteva fraze, la sigur în ochii mei se citea o mirare şi o satisfacţia a unei bife într-un Wish List cu paşaport albastru. America m-a întîlnit aşa călduros cum întîlneşti un prieten virtual cu care ai avut lungi conversaţii pe facebook. skype şi care într-o zi îţi vine şi pînă-l cunoşti mai binişor, glumeşti atent cu el nu vulgar şi nu familial, glumeşti tiptil, aştepţi distanţa să se topească.
Ideea era că special am ales o locaţie unde să nu prea fie moldoveni, romăni şi alte naţii post-sovietice, nu de alta dar parcă aşa mai bine simţi cultura americană, că din prizma "bleatiului" şi "nahuiului" e mai greu să vezi corect oamenii şi să-ţi îmbunătăţeşti engleza şcolară moldovenească pe care am primito între Prut şi Nistru, din filmele de pe Torrents, din Rock şi Hip-Hop. şi din scurtele experienţe cu alţi vorbitori sofisticaţi de engleză. Am vrut să mă degajez un pic de stereotipe şi de compatrioţii ghidaţi de ele, pentru că ştiţi cum la noi e omul, " Hai uăi nu te vîibi în engleză", " Şi uăi tuseşti cu americanii" şi aşa mai departe. Ai noştri peste hotare tare mai iubesc "беспредел-ul", dintr-un vehement complex de inferioritate hotărîm că chipurile peste hotare trebuie să nu respectăm anumite reguli, şi apoi holbat ne uităm la Ruşi cînd ne pun chirzovşile de glod în "Evraremontul" nostru casnic. Pentru noi definiţia "беспредел-ului" e să arunci pe drum gunoi, să treci pe roşu, să mai arunci o buruiană verbală în limba ta americanilor, şi multe altele, pe cînd doar succesul atins în orice străinătate ar trebui să fie unicul "беспредел" făcut de emigranţi. Însă uneori dacă eşti venit de la Băcioi, ap Băcioi îţi e scris pe frunte, şi în fiecare zi parcă mai tare în faţa oglinzii evidenţiezi acest lucru.
Ajungînd în Cincinnati, m-a întîlnit Găzdaşul, mi-a arătat condiţiile în care voi trăi, erau destul de acceptabile faţă de ceea ce îmi povesteau camarazii pe skype, despre cuiburile lor. Din vecini aveam vecini, Bulgari, aveam Arabi, Chinezi, Uzbeci, Turci, Slovaci, eram puţini. Personal relaţii călduroase am avut cu Uzbecii şi Slovacii.
Mai departe despre Uzbeci, deci de la început mi-au părut destul de îndodi aceşti oameni, mai ştiam că chipurile Ciurşi, chipurile înnapoiaţi, prostuţi, poate aşa şi este, dar din 4 prieteni care i-am întîlnit aici, 3 erau destul de deştepţi băieţi, citiţi şi interesanţi. Deci părerea mi s-a schimbat totalmente.
La o adică, în Uzbekistan sînt 3 Universităţi străine ca de exemplu filiala Universităţii din Torino, Westminster şi Singapore. Ei erau studenţii la Universitatea din Singapore, toate lecţiile se duc în Engleză, evaluările sînt verificat şi notate în Singapore, o lipsă totală de corupţie şi cumătrism.
În timpul serviciului vorbeam foarte mult cu ei despre specificul poporului lor, la fel e ca la noi, adică Osândă şi Capeţ, poate un pic mai rău la nivel politic, dar poate şi mai bine e la ei. căci pe faţă e Dictatură. la noi pseudo democraţie, dar cum sîntem noi ciuruiţi de Ruşi aşa şi Ei, cum la noi sînt oameni contra Rusiei aşa şi la ei, dar cert e cam una şi la ei bîdla e pro-rusă, ca la noi.
Cu ei am organizat mai multe seri tematice în care strîngeam materiale despre cultura, istoria, distracţia, bucătăria, turismul, tradiţia şi politica noastră. La sigur sînt 3 Uzbeci dintre care unuia îi este plin telefonul de Gîndul Mîţei, Alternosfera, altuia mai la inimă i-a căzut Zdob şi Zdub, O-Zone, iar cel de al treila în iphone şi-a pus Urma, Maria Tănase, Dan Spătaru, Travka şi Toulouse Lautrec, ideea e că nici unii Moldoveni nu au aceşti oameni în playlisturile lor, nu ştiu cântecele lor şi n-au idee. Ei ştiu de aproape toate locurile frumoase din Romănia şi Moldova, mulţumesc tuturor blogurilor de pe Tumblr cu fotografii. Ei îl ştiu pe Ştefan Cel Mare şi cum îi ciuriua pe turci, Alexandru Ioan Cuza şi mica unire, Mihai Viteazul şi unirea, Vlad Ţepeş şi miturile despre vampiri, pedeapsa cu ţeapa şi lipsa furturilor şi jafurilor din acea vreme, Mihai Eminescu- politicul şi artistul, Grigore Vieru şi visul de a trece Prutul, Dorin Chirtoacă cîndva cel mai tînăr primar a unei capitale din Europa, Iurie Roşca cu PPCD-ul, copacii, trădarea şi votează cu inima, Usatîi şi de fapt toţi tîlharii din conducere. Ei ştiu de Zimbru Chişinău, de Gheorghe Grîu, de Sergiu Voloc. Ei ştiu de mămăligă, plăcinte, mojdei, brînză, vin de casă. Ei ştiu de MAMA MEA şi de TATĂL MEU. Ideea e că 3 oameni străini de mine ascultau cu aşa o plăcere aceste istorii, aveam aşa discuţii frumoase încît chiar îmi e ciudă şi greaţă de unii oameni de acasă, ce mă fac să mă simt străin acasă şi mă fac să alerg agonic după umbrile trecutului nostru şi să mă ascund de ei, căci uneori ei ca vampirii sug din tine boţurile de suflet lăsîndu-ţi această ură şi invidie ca schimb. Păcat. Pentru această posibilitate mulţumesc sorţii, posibilitatea de a cunoaşte OAMENI, de a cunoaşte specificuri culturale noi, şi de învăţa să iubesc, răspîndesc şi să înmulţesc valorile noastre, ca la final să spun că şi Uzbecii ştiu că vorbim Româna, unii Moldoveni încă nu.
Sursa
2014-09-16 09:31:00