ABC-ul Acordului de Asociere: o nouă etapă pentru comerțul autohton

Toamna aceasta se poartă exportul în Uniunea Europeană. Îl putem asorta cu lăzi de mere, sticle de vin și vișine “Prunuscerasus” sau cu oricare dintre produsele autohtone. Din 1 septembrie 2014, 98% dintre produsele agro-alimentare din Moldova vor putea fi realizate pe piețele Uniunii Europene. Aceste produse sunt clasate  în mai multe categorii: cele scutite de taxe vamale până la un anumit volum (roșii, struguri, mere, usturoi, etc), cele supuse unor taxe de intrare pe piață (castraveți, portocale, caise, vișine, etc), cele supuse unor proceduri anti-escamatoare (carne de porc, pasăre, producte lactate) și produse, preponderant agricole,  cărora li se fac excepții la capitolul taxare.

Liberalizarea exportului face parte din schema generală de aprofundare a comerțului în cadrul Zonei de Liber Schimb și presupune un program ce conține și o serie de concesii din parte Uniunii Europene pentru a le permite agenților economici să se adapteze la noile piețe și, în același timp, să protejeze producătorii locali.

În acest sens, în următorii trei ani pe piața din Republica Moldova, în condiții preferențiale, vor avea acces  doar bere și ciocolata europeană, iar produsele alimentare din Uniune, carne și lactate în mare parte, vor fi importate abia după trei ani. Republica Moldova, însă, își va putea exporta majoritatea produselor agro-alimentare, lista completă poate fi analizată în Anexele titlului V ale Acordului.

Ce modificări să așteptăm?

Din septembrie începe, de fapt, perioada de pregătire a producătorilor moldoveni pentru a face față concurenței europene. Cei trei ani stipulați de Acord trebuie să ne dea o idee despre cum funcționează Zona de Liber Schimb și ce mecanisme de piață trebuie să adoptăm sau să îmbunătațim pentru a face față bătăliei cu produsele europene.

Pe termen scurt, multe produse destinate exportului trebuie re-botezate, de exemplu nu se vor accepta produse care utilizează denumiri cu origine determinată străină, cum e cazul cașcavalului olandez sau rusesc produs în Moldova, șampania va deveni vin spumant, iar producătorii, deși cu reticențe, vor trebuie sa renunțe și la denumirea de Cagor, deoarece se asociază cu vinurile produse în regiunea Cahors din Franţa. Aceste măsuri sunt destinate pentru a evita pierderi de circa 70 de milioane de dolari survenite în urma utilizării numelor de împrumut.

De ce sunt necesare aceste modificări?

Pe teritoriul Uniunii Europene, numele pentru produse se stabilesc prin acordarea statutului de denumire de origine protejată, acesta fiind un sistem de creare de brand, sistem în urma căruia poate beneficia și țara noastră, deoarece permite îmbunătăţirea imaginii produselor moldoveneşti la nivel internațional și facilitează exportul acestora. Nu în ultimul rând, denumirea de origine va permite o identificare mai bună a produselor moldovenești, fie vorba de renumitele vinuri sau mai puțin cunoscutul cașcaval.

Motiv de optimism sau îngrijorare?

Următorii ani nu se prevăd a fi ușori pentru producătorii locali. Aceștia vor fi nevoiți să facă față la o serie de provocări ce țin de denumirile produselor, dar și de procesul de producție în sine. Lamentările și grijile sunt la ordinea zilei, desigur.  Cazul producătorilor îmi amintește de elevii în pragul lunii septembrie, care deși sunt entuziasmați să meargă la școală, frica noilor provocări și a mormanelor de teme le taie din chef. La momentul actual suntem în perioadă gimnazială la capitolul comerț și ne pregătim pentru liceu.  Succesul examenului de capacitate ce urmează să îl susținem depinde de cât de sârguincioși vom fi, de dedicația și abilitatea îndrumătorilor, dar și de ingeniozitatea și dorința de schimbare a noastră. Și nu în ultimul rând, trebuie să învățăm din experiența colegilor mai mari, care deja au trecut de această etapă.

The post ABC-ul Acordului de Asociere: o nouă etapă pentru comerțul autohton appeared first on Bloguvern.