copaci şi oameni
în sufletul meu a crescut un copac; pe-atunci era toamnă, o toamnă de vise. trupul mi se dezgolea de verde, iar tălpile erau reci de la pământul umed. cred că uitasem cum e să ai crengile întinse naiv către cer. pe-atunci era toamnă, o toamnă de vise când, bărbatul acela visător, lipsit de spaţiu şi hrană s-a oprit sub capătul pieptului meu acoperit cu frunze arămii. căuta umbra ca să-şi întregească povestea. i-am spălat faţa ...Sursa
2014-09-01 07:47:04