Victor Chironda şi proiectul de amenajare a scuarului Cehov. Pe înţelesul tuturor

În luna august proiectul Bloguvern împlineşte 3 ani de la apariţie. Conceput din start ca o Şcoală de gândire critică, Bloguvern a adunat pe parcurs zeci de tineri specialişti în cele mai diverse domenii, care scriu analize de politici publice într-un limbaj simplu. Explicarea Moldovei pe înţelesul tuturor i-a influenţat diferit pe Miniştrii din Bloguvern, mulţi dintre ei având azi o carieră la care mulţi tineri visează.

În această serie de interviuri despre autorii din Bloguvern ne propunem să-i cunoaştem pe tinerii de succes din spatele descrierilor de 42 de cuvinte.

Interviul de azi este cu Victor Chironda, ministru al educaţiei în Bloguvern, antropolog, specialist în relaţii publice şi comunicare, cu care am vorbit despre experienţa sa la Bloguvern şi despre proiectele în care este implicat, printre care, amenajarea scuarului din faţa teatrului Cehov.


Povesteşte-mi despre activitatea ta înainte de Bloguvern, cum ai devenit membru al echipei?

Înainte de Bloguvern eu, în primul rând, eram la universitate, în al doilea rând, activam în organizaţia de tineret a unui partid. Când am terminat universitatea, a apărut necesitatea de a mă angaja şi de a face ceva măcar. M-am angajat într-o companie de comunicare şi am început să scriu şi pentru Bloguvern. Fiindcă eu aveam blog, într-un fel încercam să scriu texte, respectiv, am vrut să pot scrie lucruri interesante, simplu. Şi Bloguvernul a fost o provocare în sensul acesta, de a-mi dezvolta capacitatea de a scrie, de a expune anumite idei, de a face un text interesant. Aici a fost o ocazie bună de a învăţa anumite lucruri şi de a le practica, fiindcă fiecare text sper că era tot mai bun şi mai bun.

Îmi aduc aminte de unul din primele tale texte. Avea vreo 3 foi…

Da, eu eram obișnuit să scriu mult, cu multă argumentare, cu multă apuşoară probabil, dar cu timpul am învăţat să tai, să scriu esenţă şi să fie textele, nu doar scrise, dar şi citite de oameni.

Ce înseamnă Bloguvernul pentru tine?

Bloguvernul a fost un lucru foarte bun, pentru că pe de o parte, m-a învăţat să scriu, pe de altă parte, m-a învăţat să fac ceea ce mai puţin s-a făcut la universitate, la şcoală, să cercetez, şi să adun informaţia aşa ca să construiesc din ea ceva informativ. Eu eram responsabil de Ministerul Educaţiei şi de cel al Tineretului. Necesitatea de a scrie pentru Bloguvern m-a pus să caut informaţia, s-o analizez, să văd cum e făcut în alte ţări. Mi-a dat, în primul rând, foarte multe cunoştinţe şi, în al doilea rând, chiar capacităţi de a analiza o situaţie, de a nuanţa problemele şi de a le arăta la oameni. Pentru mine era important să dăm şi soluţiile în textele pe care le scriam. Adică, ai depistat o problemă, cel puţin arată cum problema asta este soluţionată sau abordată în alte ţări, în altă parte, care au fost părţile pozitive şi cele negative.

Îţi aduci aminte care a fost primul articol al tău scris pentru Bloguvern?

Primul meu articol a fost un fel de pamflet. Se apropia Ziua Independenţei, Moldova împlinea 20 de ani de independenţă şi am scris un pamflet de genul „ce-ţi doresc eu ţie”, adresat Moldovei.

La început, toţi autorii Bloguvern erau numiţi miniştri, după modelul Guvernului din umbră din Marea Britanie şi erau responsabili să scrie despre activitatea ministerelor. Cum s-a întâmplat că ai devenit ministrul educaţiei în Bloguvern.

Nu-mi aduc aminte exact, dar ştiu că am fost întrebaţi despre temele, domeniile care ne sunt mai aproape şi eu mi-am ales educaţia. Pentru că, pe de o parte, eu am văzut procesul din interior. Prin ceea ce am trecut eu, prin liceu şi facultate, am văzut anumite carenţe în sistemul educaţional, care pe mine m-au afectat într-un fel şi pe care eu singur le-am simţit şi le-am văzut. În acelaşi timp, crearea Ministerului Tineretului şi Sportului era o temă destul de discutată în acea perioadă. Eu am combinat aceste două ministere şi scriam despre educaţie şi tineret.

Care din articolele tale a avut cel mai mare impact şi după care tu ai înţeles că ceea ce ai scris a ajuns la destinaţie?

Cu impact cred că este atunci când omul a citit textul şi s-a pus pe gânduri,şi-a schimbat o viziune. Au fost articole care au fost foarte populare, dar nu cred că toate au avut aşa de mare impact. Dar faptul că el e popular şi lumea pune like-uri, că e amuzant, că e interesant de citit, asta e altceva.

A fost un articol îmi pare că despre Academia de Ştiinţe, Ministerul Educaţiei, deci despre cum mai bine de organizat sistemul educaţional la noi. Am făcut şi infografic, am desenat, am lucrat tare mult la dânsul, el n-a fost tare popular, deci, aşa, apreciat, dar nu tare. Dar au fost alte articole care au fost absolut critice şi în care eu scriam cât e de rău tot şi uitaţi-vă, nimeni nu face nimic şi nu erau absolut deloc constructive, dar erau foarte populare. Dar eu nu le consider de impact.

Şi care ar fi concluzia pe care ţi-ai făcut-o după aceste observaţii?

De regulă, oamenilor le place critica, pentru că, într-un fel, reprezintă şi părerea lor. Dar eu nici nu consider că un articol care propune soluţii trebuie să fie numaidecât la fel de popular ca un articol care critică. Aşa e normal. Critica e mai populară. Mai ales dacă e făcută aşa, în stil sarcastic şi cu anumite subtilităţi, ea prinde bine şi acumulează like-uri. Dar astfel de materiale sunt bune pentru a trezi interesul pentru o anumită problemă, deci nu te poţi opri la dânsul şi nu poţi spune că iaca eu am scris şi am dat soluţii.

Din experienţa ta, cum crezi că ar trebui să fie un autor Bloguvern, ce interese ar trebui să aibă?

Eu cred că trebuie să fie oameni care pur şi simplu vor să schimbe situaţia. Oameni care s-au ciocnit cu nişte probleme sau au văzut că ceva nu merge bine şi vor să schimbe această situaţie. De aici porneşte şi dorinţa, motivaţia de a scrie texte. Altfel, care e sensul scrierii textelor? Este că tu înţelegi o problemă şi vrei ca mai multă lume s-o înţeleagă, ca să te susţină în demersul de schimbare a situaţiei. Altfel, n-are rost. Chiar motivaţia unui om când scrie ceva este ca să citească lumea şi într-un fel să-i dea lui dreptate. De aici vine şi necesitatea argumentării.

Cum trebuie de scris un articol, ca el să fie popular? Cum arată un articol bun, după părerea ta?

El trebuie să conţină puţin text şi mult mesaj, să fie umoristic, puţin sarcastic, să fie scris, aşa, într-un stil uşor de citit, să fie despre o temă la zi. E foarte important să scrii despre teme la zi. Eu am avut aşa situaţii când mă gândeam să scriu despre ceva, de mult timp, şi tot nu găseam de unde să încep şi la un moment dat se întâmpla ceva şi eu, o!, iaca despre asta trebuie de scris acum. Şi mergea. Pe de altă parte, textul trebuie să fie bine structurat din punct de vedere tehnic, adică în alineate scurte, fraze scurte, cuvinte scurte. La oameni asta e o chestie naturală, cu cât mai multă informaţie au de citit, cu atât mai puţin citesc.

Ce faci acum, cu ce te ocupi?

Eu mă ocup de comunicare, promovare, PR şi urbanism, adică dezvoltarea oraşului, dezvoltarea comunităţii, chestii de organizare, de mobilizare de resurse etc. Eu acum învăţ. Sunt la auto-şcolarizare. Vreau să pregătesc actele pentru un master în urbanism peste hotare anul viitor. O să vedem cum o să iasă. Am prins destul de multe în perioada asta, am citit tot felul de informaţie mai serioasă şi mai puţin serioasă despre asta, am observat că la noi în Chişinău de asta nimeni nu se ocupă. Am înţeles că arhitectura şi urbanismul sunt două lucruri absolut diferite. Plus, ceea ce am învăţat până acum în politică, în scris, în urbanism, le compilez şi fac o bază pentru a aborda problemele acestea de urbanism, de dezvoltare.

Cu câteva săptămâni în urmă ai prezentat proiectul de reamenajare a scuarului teatrului Cehov. De ce anume aici? Care a fost motivaţia?

Îţi spun. Eu foarte des merg pe aici, fiindcă şi biroul la Bloguvern e pe aici pe aproape, şi alte oficii pe unde eu mai am treabă, sunt pe aici prin zonă. Este centrul centrului oraşului şi este o zonă extrem de aglomerată. Eu des mergeam pe Varlaam şi mă deranjau maşinile parcate pe trotuar, pentru că era imposibil să mergi din cauza lor. Şi eu mă gândeam, poate de făcut ceva, de scris un demers la primărie, pentru ca ei pur şi simplu să blocheze trotuarul ista. Şi pe urmă am observat acest scuar şi mi-am dat seama că e o zonă destul de bună în centrul oraşului. M-am mirat că nu s-a construit încă ceva aici. După care, mi-am dat seama că asta se întâmplă deoarece acest teritoriu, probabil, că aparţine teatrului. Pentru că dacă era municipal, demult era vândut cuiva. Cu un an în urmă noi am avut cu bloggerii un fel de eveniment la Orheiul Vechi, Cuptorul Blogosferic. Acolo am avut un concurs de idei, ne-am împărţit în echipe şi am venit cu ideea să amenajăm o zonă în Chişinău, unde bloggerii sau oamenii care de obicei lucrează online, să poată petrece timpul offline, să comunice, să discute.

Ideea atunci nu a câştigat. Dar ea a rămas la mine în cap şi în perioada asta eu m-am informat. Am încercat să înţeleg de ce în anumite locuri oamenii se adună fără nici un fel de amenajare, iar în alte locuri, oricât de amenajate ar fi, oamenii nu se adună.

Exemplu este în faţa liceului Asachi, aşa-numita zonă „Noroc Volosatâi”. Ea nu este amenajată propriu-zis, super-frumos, acolo sunt nişte scaune unde poţi să te aşezi, e o gheretă unde poţi să cumperi ieftin nişte chestii pe care să le consumi pe loc, e securizat, pentru că maşinile nu se urcă pe trotuar şi nu-ţi circulă pe acolo prin faţă şi seara este iluminat. De atâta acolo se creează o zonă unde sunt oameni permanent. Dimineaţa stau elevi, ziua şi spre seară stau tineri, noaptea stau taximetrişti, rockeri, motociclişti, care se adună acolo. Dar cel mai important este că nimeni dintre ei nu distruge zona. Ea e destul de curată şi prezenţa oamenilor acolo face din ea o zonă de securitate.

În perioada asta am cercetat, am văzut cum se face în alte ţări şi, în general, a început să mă preocupe problema amenajării urbane, a dezvoltării urbane. Am înţeles că orașul Chişinău e absolut nepregătit şi absolut nedeschis pentru aşa ceva. Noi avem un oraş cu un mare potenţial pietonal, urbanistic, dar, deoarece nimeni de asta nu s-a ocupat până acum, el e acaparat de maşini şi de oameni fără obraz, care consideră că pot să-şi construiască ce vor, unde vor. De atâta oraşul acesta începe în ultimii ani să semene tot mai mult cu un sat. Ceea ce nu-i rău, dar totuşi e capitală şi ţine foarte mult şi de dezvoltarea acestei ţări.

prezentare_cehov_chironda

Ce vrei să faci concret în Scuarul Cehov?

După cum am zis, eu în perioada asta am urmărit şi am încercat să identific care sunt problemele acestui spaţiu, ce nu-i permit să fie prietenos pentru oameni, adică de ce lumea nu populează acest spaţiu. Am depistat 3 probleme de bază. Prima problemă ține de parcările de pe trotuare, din 2 părţi, care fac un fel de perete şi în subconştient, îi interzici omului să intre în spaţiul acesta. A doua este lipsa utilităţilor. Nu sunt bănci, urne, chiar şi zona verde e murdară, e degradată, deci n-ai unde să te aşezi, n-ai unde să arunci gunoiul şi nu ai la ce să te opreşti. Adică, dacă ar fi o zonă de wi-fi, dacă ar fi o gheretă unde să poţi cumpăra o cafea, o îngheţată, probabil ai avea şi la ce să stai aici în zonă. Şi a treia problemă este iluminatul. Seara zona devine prea întunecoasă. Chiar dacă alături sunt hoteluri şi centre comerciale, zona asta e o pată întunecată, fiindcă teatrul nu-şi poate permite iluminarea ei. Respectiv, asta nu permite ca oamenii să se adune aici şi să se simtă în securitate.

După ce se rezolvă aceste 3 probleme, care este următoarea etapă, ce urmează?

Eu am venit cu propunerea de a depăşi, în primul rând, aceste probleme, prin amplasarea pe marginea trotuarului a pilonilor de delimitare, ca să nu poată fi parcate aici maşinile; prin amplasarea băncilor, urnelor şi câtorva felinare ce vor lumina zona seara. Acum, în procesul de discuţii publice, au apărut idei de a reamenaja total acest spaţiu. În principiu, sunt de acord, dar nu am dovada şi nu am pe ce să mă bazez ca să argumentez că dacă noi o să facem asta, aici oamenii o să se adune. Adică noi putem să cheltuim câteva milioane de lei, să facem aici o zonă super-frumoasă şi oamenii cum nu s-au adunat, să nu se adune. Deci, eu n-am siguranţa că asta o să realizeze scopul final. Scopul final fiind ca oamenii să stea în zona asta.

Care ar fi publicul care ar beneficia de acest spaţiu? Pentru cine se face amenajarea zonei?

Asta tot este interesant. De aceea eu vreau să facem o cercetare şi să vedem ce cred despre zona asta oamenii care locuiesc aici, oamenii care lucrează în zonă şi pur şi simplu, oamenii care trec prin zona asta. Să vedem care este părerea lor despre acest scuar. Aici ar putea să fie un loc unde oamenii din oficii să poată să iasă să lucreze la iarbă verde, la umbră, la aer curat. Dacă ar fi o zonă de wi-fi, o masă şi să te poţi aşeza undeva. Poate să fie pentru bătrânii din zonă. Bătrânii, în genere, sunt o pătură socială care au nevoie de bănci şi de infrastructură pietonală. Adică o să vedem. De aceea vreau ca imediat ce vor fi depășite cele trei probleme despre care-ți vorbeam anterior, să mai fac observaţii, să mai văd ce fel de oameni se adună aici şi care este mai departe drumul optim de dezvoltare a acestui loc. Noi putem, de exemplu, să amplasăm aici, la nivel de utilităţi, bănci cu mese, cu locuri de şah, de dame, de citit, ca să fie o zonă urbană liniştită, unde lumea să poată să se odihnească. Sau să fie o zonă urbană activă pentru tineri, cu performance-uri, concerte, biciclete, skate-uri, etc. O să vedem cum natural evoluează această zonă. Acum, deocamdată, suntem în proces de cercetare şi în discuţii. Vrem să implicăm oamenii de afaceri din zonă, ca să fie şi ei implicaţi aici.

2_chironda

Şi totuşi, dacă oamenii parchează maşinile aici, înseamnă că ei au nevoie de acest serviciu. Dacă ei nu vor parca la Cehov, atunci unde?

Aici trebuie să facem o mică incursiune în dezvoltarea oraşelor. Există două modele de bază, două tipuri de dezvoltarea a oraşelor, american şi european. Modelul american presupune accentul pe maşini, când toată infrastructura urbană se creează pentru maşini, parcări imense, supraetajate, drumuri foarte late, benzinării la tot colţul, adică oamenii şi la magazin peste drum tot se duc cu maşina.

Oraşele europene tot au avut problema asta, ele existau de sute de ani şi nu se mai puteau lărgi străzile la nesfârşit. Astfel, ei au venit cu altă abordare, stimulând utilizarea cât mai rară şi cât mai redusă a transportului personal. Asta se numeşte stimulare negativă şi utilizarea cât mai largă a transportului public, a bicicletelor şi mersului pe jos.

Eu pot să te asigur că oamenii care o să vină aici şi o să vrea să parcheze, văzând că sunt stâlpi, n-o să mai  parcheze, dar o să-şi caute alt loc de parcare. Şi cu cât mai multe spaţii de acestea o să apară, mesajul acestui oraş către oameni va fi: „Folosiţi transportul public”.

Fiind un proiect de amenajare a unei zone din Chişinău, aţi coordonat cu Primăria sau alte instituţii lucrările ce urmează, proiectul?

Ca să pui bănci, felinare şi alte utilităţi, nu trebuie să coordonezi cu Primăria, dar noi am coordonat cu Pretura Centru. Am vorbit chiar cu pretorul. El a fost la prezentare şi chiar s-a arătat deschis spre colaborare. Problema preturii constă doar în aceea că ei n-au bani. Ei pot să ne ajute cu serviciile municipale de profil. De exemplu, noi cumpărăm pilonii, ei vin şi-i instalează, noi cumpărăm stâlpi, ei vin şi-i racordează la electricitate. Noi cumpărăm bănci, ei vin şi le aşează. Ei o să ne ajute cu ce au. Pentru mine ar fi greu să găsesc echipe de muncitori, să sape gropi, să pună beton, să pună băncile. Maximum ce putem să facem, e să adunăm voluntari, să curăţim zona, dar oricum, spaţiile  verzi trebuie să vină să îngrijească copacii şi iarba.

DSC_0560

Provocarea din ultimele săptămâni cu turnatul apei în cap – Ice Bucket Challenge, este o campanie de colectare de fonduri. Tu urmează să aduni bani pentru proiectul de reamenajare a Scuarului Cehov. Cum crezi, este obligatoriu de făcut așa show-uri pentru a strânge bani? Altfel nu se poate?

Asta e o acțiune caritabilă, care mai mult atrage atenția asupra problemei. Eu cred că e mult mai ușor de strâns bani, decât de mobilizat oamenii să facă ceva. Principalul e ca metoda de plată să fie simplă. La noi, de obicei, cum se colectează? „Iaca avem deschis un cont în bancă, aduceţi.” Ca sa te duci acolo, trebuie să iei buletinul, să pierzi un ceas acolo, să te duci, să vii. E mult mai simplu prin transfer on-line, terminale de plată, sms-uri. Eu cred că va fi uşor de strâns bani. Pentru mine e mai important nu de strâns suma de bani, dar să contribuie cât mai multă lume. Eu vreau să stimulez contribuţiile mici. Asta o să genereze mai mulţi oameni care o să sesizeze problema, să o simtă, s-o înţeleagă şi eu vreau să creez un precedent pozitiv de soluţionare a unei astfel de probleme. Când nişte oameni se adună şi zic: „Băi, uite noi avem aici o zonă. Hai s-o valorificăm. Ce trebuie de făcut? Cum se face asta? Cum se strâng banii şi cum se implementează?”. Eu acum, într-un fel, sparg gheaţa. Deci, eu vreau să creez un precedent. Pentru că ar fi bine ca astfel de lucruri să se întâmple şi în orăşelele mici, şi în sate.

####

E la modă în ultima perioadă să fii „de succes”. Cum crezi, tu eşti un tânăr de succes? Şi ce ar însemna asta pentru tine?

Nu ştiu. Depinde de ce înseamnă succesul. Eu îs un om care nu are un loc de lucru stabil, n-am maşină, n-am casă, n-am un venit foarte stabil, dar în acelaşi timp, eu mă simt ok. Sănătate este, oameni ok în jur sunt, dorinţă de a face ceva este, perspective sunt. Eu cred că în genere până la 30 de ani n-o să-mi pun problema dacă sunt un om de succes sau nu. Succesul se vede după 40 încolo, când tu deja ai lăsat ceva în urmă. Deocamdată, succesul este că m-am sculat dimineaţă şi-s viu şi sănătos şi iată acesta este un succes.

Te ocupi de multe activităţi din domenii diferite. Ce scop ai în viaţă?

Să fie vesel. Să nu trăiesc viaţa asta degeaba, probabil. Să mă uit în urmă şi să văd că am făcut ceva, dar exact să spun ce vreau să fac, încă nu ştiu. Probabil legat cu viitorul acestei ţări. Nu cred că am să mă duc undeva de aici pe mult timp. Dar, mai vedem. Unicul lucru pe care l-am înţeles până acum este că oamenii cu vârsta se schimbă, se schimbă şi priorităţile şi gusturile lor. Respectiv, eu nu pot să zic azi ce o să vreau mâine, fiindcă mâine pot să vreau exact inversul la ce vreau azi.

Ce n-ai face pentru nimic în lume, pentru nicio sumă de bani?

Pe mine mai degrabă mă mobilizezi cu altceva decât cu bani. Nu ştiu de ce, iată şi multe decizii de carieră, de viaţă, le-am luat nu pe bază de bani, dar mă rog. Poate încă nu sunt la etapa când banii pentru mine constituie o chestie aşa de importantă, dar nu ştiu, nu m-am gândit. Cred că n-aş vrea să fac lucruri de care o să-mi pară rău.

Mulţi din cei care îţi citesc articolele, inclusiv pe Bloguvern, sunt tineri care absolvesc şcoala sau sunt în primii ani de facultate. Ce recomandări ai putea să le dai, pentru a reuşi în viaţă?

În primul rând, să se apuce să facă ceva şi să aibă cât mai multă experienţă de lucru şi de interacţiune cu oamenii. Să-şi creeze un cerc de prieteni şi cunoscuţi. Să-şi extindă reţeaua de cunoştinţe. La noi şi specificul în ţară este aşa că e foarte important să ai multe cunoştinţe. Dar asta ajută şi la dezvoltarea personalităţii. Cu cât mai mulţi oameni ştii, cu atât mai complex eşti. Şi să încerce să facă ceea ce le place, probabil. Eu nu aş putea, de exemplu, să fac un lucru care nu mi-ar place, să mă apuc în fiecare dimineaţă şi să simt că asta nu contribuie cu nimic la creşterea mea. Eu chiar nu înţeleg oamenii care lucrează de dimineaţă până seara, fac acelaşi lucru ani de zile şi nu au nici creştere, nici dezvoltare, nici plăcere din asta. Asta e koropşică.

Dar cum rămâne cu neamurile, nănaşii, cumătrii, pe care se spune că dacă-i ai, reuşeşti?

Cu nănaşii şi cumătrii e o chestie interesantă. Dar ea poate fi o chestie atât pozitivă, cât şi negativă. noi suntem aşa o societate. Am trăit aşa sute de ani. Probabil e ceva normal în asta. Nu a apărut din pod sau de ieri. Aşa ne-am învăţat să ne construim comunităţile noastre.

Asta ne defineşte?

De acord. Când nimereşti la greu, când ai probleme în viaţă şi ai mulţi prieteni de aceştia, cumetri, rude şi ei te ajută, asta e una. Dar când tu foloseşti legăturile astea ca să-ţi împingi nişte afaceri dubioase sau ca să bagi undeva la lucru oameni care chiar nu merită. Sau să furi din bugetul de stat sau din patrimoniul public, sau să-ţi realizezi aşa o viziune a ta că, iaca tu ai vrea aici să demolezi un monument istoric şi să înalţi un supermarket cu 5 etaje. Şi iată când în asta se foloseşte nănăşismul şi cumătrismul sau în politică, asta deja nu e aşa de pozitiv. Dar asta e o boală a societăţii care o să treacă cu timpul.

Care este cel mai frumos loc unde ai călătorit până acum?

Barcelona. Deocamdată e Barcelona, deși foarte frumos e și Sankt Petersburg-ul, chiar dacă l-am văzut iarna. Am văzut și Parisul, și Madridul. Dar Barcelona e totuși un oraș cu specific. Eu deodată m-am simțit acolo ca acasă.

Ce locuri ai vrea să vizitezi?

Cât mai multe. Eu aș vrea să văd orașele mici europene, capitalele de genul ăsta, spre care noi chipurile tindem. Ca să văd cum au depășit ei problemele pe care le avem noi acum. Praga, Viena sau Budapesta sau alte orășele, ce au avut și ele probleme. Pentru că eu am văzut câteva de tipul Tallinn-ului sau aceeași Odessa, dar ele şi-au păstrat stilul, specificul, dar la noi, din păcate, el încet-încet se pierde.

The post Victor Chironda şi proiectul de amenajare a scuarului Cehov. Pe înţelesul tuturor appeared first on Bloguvern.


Sursa
2014-08-29 11:12:54



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

12:48:27Șase rose-uri din Moldova, medaliate la Mondial de Bruxelles —» Fine Wine
06:15:225 cele mai scumpe vinuri moldovenești —» Fine Wine
19:49:32Hot Off the Press: New WordPress.com Themes for March 2024 —» Adăpostul gîndurilor nerevendicate | If I enjoy the hatred of life, I do not hate life, I enjoy i
20:22:52Șantier poluant și periculos în zona Orizont —» Curaj.TV | Media alternativă
17:40:0815 WordPress Pro Developers You Should Follow in 2024 —» costica
13:49:51Sofia  — oraş vechi şi veşnic tânăr —» Biblioteca Hristo Botev
09:55:33Când zici că faci concurs, dar faci ca-ntotdeauna. Licitația de la aeroport, împotmolită în prostie —» Nicolae Federiuc
20:08:07Oana Băluță: Eu fac acordul la feminin🎙️#PurpleTalks —» Curaj.TV | Media alternativă
19:45:28Referendum, rezolutie, atentat si sondaje. Lumea incotro? #NoSugarPolitics —» Curaj.TV | Media alternativă
18:25:18CMB Rose: 1205 de vinuri rose —» Fine Wine
17:31:51Eterna mea Lumină —» Argentina Gribincea's Blog
13:57:38Festivalul Artelor „Nichita Stănescu la Echinocțiu”- ediția a 19-a —» Curaj.TV | Media alternativă
09:26:24Codebitorii solidari în procedura insolvenţei —» Drept MD
08:45:51Micile și marile bucurii ale lunii februarie 2024 —» Sunt MAMĂ!
17:35:13Noutăţi legislative – noi modificări aduse Codului Muncii —» Drept MD
12:24:42TELESCOPUL —» Andrei LANGA. Blogul personal
12:23:31HÂRTIE DE TURNESOL —» Andrei LANGA. Blogul personal
09:12:25Despre hărţuire în şcoală (2 p) —» Curaj.TV | Media alternativă
13:37:23CONTOPIRE CU TIMPUL —» Andrei LANGA. Blogul personal
10:21:09De prin Bucureşti —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
07:22:52VIEȚUITOARE-NECUVÂNTĂTOARE —» Andrei LANGA. Blogul personal
06:41:37TREI POEȚI FRANCEZI —» Leo Butnaru
09:03:59ECOU PRIN ANI... / În dialog cu colegul și prietenul bulgar Ognean Stamboliev —» Leo Butnaru
17:22:55Despre relațiile de cuplu în condiții de egalitate de gen —» Curaj.TV | Media alternativă
17:22:55Camion descoperit cu lut sau nisip în traficul capitalei —» Curaj.TV | Media alternativă