Despre părinți îndrăzneți și vise nebunatice

Această postare o dedic celei mai îndrăznețe familii – Margarita, Vladimir și Katia.

Era ziua mamei. După ce i-am urat mamei multi ani, fericiți, plini de bucurii, la care mama nu uita să aduage, neapărat : Și nepoți!, eu mi-am luat inima în dinți și am declarat : ”Mama, tata, vreau să va spun ceva, dar să nu vă speriați.” Mama în așteptarea unei știri bombe, tata cu o liniște diplomată, caracteristică lui, traiau momente de suspans. ” Vreau să organizez un eveniment caritabil de modă cu participarea femeilor cu nevoi speciale”. Mama i-a aruncat o privire lui tata, tata- mamei. Nedumirirea și acel oftat al mamei, vroia să zică de fapt :” Iarași Nati a venit cu o idee fantastico-nebunatică! Poate i-a trece,”  mai ales că amploare ideei era incomparabilă cu alte idei trăsnite pe care deja reușisem să le relizez până la vârsta la care  oamenii deja au casa și copii, nu doar proiecte și idei înălțătoare: călătoria off-road cu un jeep pe traseul Sinaia- Bușteni – Babele, într-o zi cețoasă de octombrie, săritul cu parașuta de pe turnul de la Valea Morilor și o călătorie extremală pe insula Kolka, Letonia ( detalii la bătrânețe).

Ideea, alimentată de pasiune, a deveni în curând un vis, întruchipat în concept. Pe 1 mai, conceptul luase contur, iar echipa era formată.  Mama cu tata, știau doar atât că eu mă duc la lucru, iar dupa servici am niște ședințe, de la care vin noaptea târziu. Când mă întrebau ce faci în weekend le ziceam : lucrez.

Primul a îndrăznit tata. După o discuție lungă și fructoasă, am primit câteva sfaturi foarte utile și valoroase. Preocuparea mamei la acel moment era una : Sa fie totul bine și să mânânc la timp.

Pe parcursul acestor trei luni, părinții au fost martorii și consilierii în de toate – de la organizare și logistică, până la ameliorarea efectelor de cădere a optimismului și puterilor, nu mai zic cu ce soluții ingenioase au venit deseori aceștia, mâncarea pe care mama mi-o făcea și aducea, atunci când nu aveam timp nici să merg să fac cumpărături.

Cea mai comică și memorabilă situație a fost alegerea copacului : 4 femei deștepte și una înțeleaptă au mers să aleagă un copac și 8 arbuști. Rezultatul a fost unul înțelept – o magnolie veșnic verde si 8 arbuști frumoși.

Cel mai important moment  fost discuția la 12 de noapte cu tata care mi-a dat povețe și sfaturi înainte cu 2 zile ca evenimentul să devină realitate. O discuție pe care și acum o țin minte : ”Să știi dragul tatii, o sa te vorbească și de bine, și de rău. Toată lumea nu va fi niciodată mulțumită. Important e ca tu să fii cu sufletul împăcat ca ai făcut totul posibil ca acest eveniment să iasa bine.”

A venit ziua cea mare. Printre emoțiile pe care le aveam, vedeam clar chipurile părinților și surorii, care admirau și se bucurau alaturi de  modelele de viață, care au trait momente de neuitat, pășind pe podium. Eram atât de prinsă în iureșul evenimentului, încăt abia spe sfărșit m-am apropiat de familia mea și i-am cuprins pe toți, iar tata mi-a spus : ”Sunt mandru de tine. Bravo, fata tatei!” Și zîmbetul ne-a luminat fețele.

Vreau să le mulțumesc părinților și surorii mele în primul rând pentru înțelepciunea, răbdarea,  suportul, inclusiv cel financiar, grija și speranțele,  timpul și încrederea prețioasă. Sunteți cea mai îndrăzneața familie!

Și da, am o noutate care știu că vă va bucura – ideea nebunatica va continua cu o nouă ediție la anul.

Vă iubesc!