Cartea şi lectura în viaţa personalităţilor

- Ce inseamnă cartea și lectura pentru Dvs.?

Al. Vlahuță zicea: ”O carte bună – ce bun prieten!”. Clișeul cu cartea-prieten nu-i o vorbă goală, fiindcă doar cărțile nu știu să trădeze, nu-ți fac reproșuri nemeritate (și nici măcar meritate), nu au nevoie să le explici nimic, știu totul, suferă, se bucură și cred împreună cu tine. Te apară de rău și plictiseală. Cartea te consolează, te luminează, spală urâțenia sufletului și a lumii. E un adevărat balsam pentru toate rănile.
Desigur, unui om înconjurat de cărți, dicționare literare și neliterare, unui om care e prieten cu o frază sau un paragraf revelator pentru ideile (din orice domeniu) pe care vrea să le abordeze, i se oferă, vreau să cred, veritabile regaluri spirituale. Din care, firește, are numai de câștigat.
Intr-o carte pentru copii am publicat următoarele versuri: Cartea preface întunericul în lumina/ Și transformă pustiul într-o gradină… Și nu mi-am schimbat opinia.
În privința lecturii sunt de acord cu Montesquieu care zicea: „ Să-ți placă să citești înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care nu poți scăpa în viață, pe ceasuri de încântare”. Pentru mine, orice zi, când nu „frunzăresc” o carte, e o zi ratată.

- Care sunt cărțile care au un loc aparte in sufletul și inima Dvs.?

Doamne, ce intrebare!… Cum să am un răspuns concret când am citit (și „păcătuiesc”, intentionat, în continuare!) atâtea cărți. Lista lor e la plus infinit! Pe lânga poveștile populare ( aici e și Creangă, pare-mi-se) mi-au înduioșat copilăria și adolescența O mie și una de nopti, Cărțile junglei de Kipling, Robinzon Cruzoe, Insula Comorii, toate cărțile lui Jul Vern, Karl May, Fenimor Cuper, Mark Twain cu Prinț și cerșetor sau cu aventurile celor doi indivizi isteți despre care credeam că trăiesc in Pelenia mea.

Nu suflu o vorbă despre poeți si poezie, caci altfel nici nu aș fi putut respira.

… Și a urmat un Jeck London, un Stendhal, un Eliade care m-au adus la Hemingwey(O! Bătrânul și marea), Melville, Conrad, Cataev, Paustovski, care m-au petrecut spre Muntele vrăjit al lui Tomas Mann, la Marele Gatsby al lui Fitzgerald, descoperindu-mi-l pe Sadoveanu sau Camil Petrescu cu acea incredibilă Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război…
Azi, nu aș m-ai îndrăzni să citesc cărțile pe care le „savuram„ în tinerețe. Și ce autori: Dante Alighieri, Lev Tolstoi, Dostoevski, Balzac, Hugo, Goete, sau Cervantes pe care l-am citit și recitit.
În ultimul timp, mă simt bine cu Marquez, cu Borges, cu Leopardul lui di Lampedusa și cu, și cu, și cu…
Nu amintesc de scriitorii noștri talentați, nu cumva să-mi scape vreun nume.
Dar, precum am exlamat la început, întrebarea e „mortală”…
Câteva zile în urma am procurat multe titluri uluitoare, iar un prieten-scriitor minunat mi-a oferit câteva cărți splendide… Cum să raspund la o asemenea întrebare? Nu raspund! Ma ascund să citesc. Nu mă deranjați!… Vă mulțumesc
Ianoș ȚURCANU