PNL-iştii sar pe mine !!!

Of, of şi iar of…

Un lucru foarte important, zic eu, am învăţat de la un profesor (D-zeu să-l odihnească!) de-al meu – o persoană publică trebuie să acceptă orice critică şi să încerce s-o remedieze prin fapte, nu cu replici.

La sigur multe persoane publice din ţărişoara asta a noastră n-au avut un asemenea profesor sau probabil au absentat la cursurile respective (cursuri de omenie, căci aşa ceva se spune, presupun, doar la un “pahar de vorbă” şi nu în aulele universitare).

Oricum, sper că persoanele care-mi vor citi aceste rânduri, vor lua în considerare pe viitor, deşi mă-ndoiesc (vorba aia, cu cei 7 ani).

Acum însă, să vă dau câteva detalii vizavi de inşii care-mi sar la gât. Într-adevăr sunt pnl-iştii, care se arată deranjaţi de criticile mele şi îşi permit deja să mă facă posesor al sindromului Roşca.

În plus, sunt tare mulţi care mă condamnă că lupt cu partidele unioniste.

Eu am un răspuns la toate aceste acuzaţii, pe care i l-am scris unui individ, care mă tot speria (puteţi găsi aici comentariul) că nu-mi mai citeşte articolele:

Într-un final, oameni buni, eu nu lupt cu vreun partid anume sau cu vreo persoană, eu lupt în numele adevărului, aşa cum îl înţeleg eu…

Nu vă place, voia voastră… şi schimbaţi blogul!

P.S. Ştiţi, nuştiu cum alţii, dar eu parcă încep să-l apreciez pe Filat, pentru simplul fapt că, după atâtea zeci de articole în care l-am rupt la propriu, n-a venit măcar c-o infimă replică.