Cu tractorul pe deal. Oameni simpli despre lucruri complicate

„Oameni simpli despre lucruri complicate” este o serie de interviuri cu oameni care lucrează în cele mai diverse domenii, oameni cu care ne întâlnim la fiecare pas, oameni pe care nu-i vedem, dar care ne fac viaţa mai comodă.

Pentru că politicile publice sunt scrise „sus”, pentru cei de „jos”, am decis să aflăm de la oamenii simpli, reprezentanţi ai diferitor profesii, cum legile şi hotărârile celor 16 ministere le influenţează viaţa. Cine sunt ei, ce obiceiuri au, cum gândesc, ce vise aveau când erau mici, dar şi ce opinii şi-au format despre unele subiecte sensibile, încercăm să descoperim în fiecare interviu.

Nume: Eftodiev

Prenume: Anatol

Vîrsta: 59 de ani

Localitate: oraşul Glodeni (din 1979)

În copilărie visa să devină: tractorist

Studii: Cursuri de tractorist la şcoala din Grigoriopol

Cum aţi devenit tractorist?

Eheee, d-apoi am devenit şi eu. Mai înainte toţi doreau să devină tractorişti. Cînd eram eu tînăr era o profesie întrebată. Să fii tractorist sau şofer era o mîndrie. Noi eram cei mai aproape de oameni. Eram elev la şcoală, în ultimii ani trebuia să mă hotărăsc ce voi face mai departe. Noi după şcoală ne duceam deodată la lucru, trebuia să ne întreţinem, să muncim, să facem bani. Am mers la nişte cursuri de tractorist şi am ieşit cu tractorul la muncă.

Ce vă place cel mai mult şi ce nu vă place în această meserie?

Cînd eram tînăr îmi plăcea totul. Acum am îmbătrînit şi deja nici lucrul nu-mi prea place. Ce să-i faci, dacă sănătate nu e…

Povestiţi-mi o experienţă interesantă în care aţi folosit tractorul în situaţii neobişnuite.

Care situaţii neobişnuite? Eu nu am păţit niciuna. Eu mi-am învăţat tractorul să vină singur acasă atunci cînd eu mai serveam cîte un păhărel (rîde). El singur ştia drumul, astfel nu prea am avut probleme sau alte situaţii interesante.

Ce lucrări se fac cu tractorul?

Se fac lucrări diferite. Acum se cară gunoiul cu tractorul, iarna curăţăm omătul, cînd punem lopata. În tinereţe am lucrat în colhoz de toate, am arat, am semănat, am cultivat şi pe combină am lucrat.

Ce atitudine au oamenii faţă de profesia de tractorist?

În trecut a fi tractorist era ceva normal. Acum doar eu şi ăştia din generaţia mea au rămas cu asemenea profesie. Acei tineri nu prea doresc să le spună cineva tractorişti. Mie mi-e indiferent de ceea ce cred oamenii. Mulţi mai lucrează pe tractor că nu au unde să se ducă în aceşti ultimi ani înainte de pensie. Lucrul acesta nu-i preţuit.

Care sunt criteriile după care observi profesionalismul unui tractorist?

Un tractorist bun întotdeauna îndeplineşte lucrul cumsecade. Azi sunt de ăştia care pot merge doar pe linie dreaptă cu tractorul. Cînd trebuie să-l cîrnească într-o parte sau alta, gata. Au probleme. Iată sunt de ăştia tineri, care merge pe tractor lijbă ziua să-i treacă.

Ce orar de muncă are un tractorist?

Oraru-i diferit în dependenţă de lucru. De exemplu, la gospodăria comunală ne sculăm la 5 dimineaţa, la 6 începem lucrul şi lucrăm pînă la 15.00. Cînd trebuia să strîngem roada de pe cîmp, lucram cîte doi în echipă, tractoristul şi omul care avea grijă de priţep. Atunci lucram cîte 24 de ore, apoi venea altcineva şi ne schimba. Eram treji la 3 dimineaţa şi lucram pînă la 24 .00. Tractorul nu trebuia să se oprească.

În ce anotimp programul de muncă e cel mai încărcat?

Anul împrejur e încărcat. Totuşi, cel mai greu e iarna. E frig, iar tractoarele celea vechi pe care lucram noi erau straşnice. Tractorul nu se încălzea, în cabină era ger. Eu lucram iarna pe un DT 20. Eu iarna nu aveam cabină. Pe minus 15 grade sau -30 eu eram la lucru şi pe ploaie şi pe ninsoare.

Vă doriţi un tractor propriu?

Acum nu am ce face cu dînsul. Ehee, să fi avut unul mai înainte, dar să  fi avut şi pămînturile mele, eram nacialnik.

Cum vor influenţa embargourile impuse de Rusia activitatea Dvs. şi situaţia economică din ţară?

Sărmanii agricultori şi vai de capul lor. Pe mine nu mă afectează tare, dar sînt oameni care au pierdut mult. Oamenii trebuie să-şi apuce furcile şi să se ducă în Parlament.

Cum vă imaginaţi activitatea unui tractorist din Europa?

Eu mi-am făcut armata în Germania. Acolo am văzut cum lucrau tractoriştii nemţi pe atunci. Ei veneau la ora 8.00 la lucru, munceau o oră, o oră jumate, apoi se dădeau jos din tractor şi beau cîte o cafea, fumau cîte o ţigară. Noi nu avem cultura asta. Trebuie să mai treacă vreo cîteva zeci de ani ca să bem şi noi cafele pe cîmp.

Ce obiecte putem găsi în cabina unui tractorist?

Trebuie să fie întotdeauna un termos pentru apă, o trusă cu medicamente, instrumente. Te duci pe deal, trebuie să ai totul lîngă tine. Dacă începi lucrul şi s-a stricat ceva, atunci trebuie să fii pregătit. Trebuie să ai un ciocan, o cheie şi altele. Să nu chemi taxiul ca să te duci după instrumente. Un tractorist e şi un bun mecanic.

Cum este remunerată munca de tractorist?

Acum e puţin mai bine remunerată. Pe timpul Uniunii Sovietice era o leafă, acum e alta, dar e plătită binişor acum. Mai primeam înainte grîu, orz şi alte culturi, cînd nu aveau cu ce ne plăti munca. Se mai făceau competiţii între tractorişti, cei mai bravi cîştigau premii, chiar şi maşini se dădeau. Acum iarăşi se practică întrecerile. Iată în satul vecin anul acesta tractoriştii care au strîns cel mai mult grîu pe deal, au primit cîte un scuter. Mai înainte se dădeau maşini Volga, acum motociclete… Nu-i rău!

Ce pensie are un tractorist?

Ca şi la toată lumea. Vreo mie de lei. Vă închipuiţi pe noi ne pun să ieşim la pensie odată cu europenii. E de rîsul găinilor, condiţiile în care am lucrat noi şi cum au lucrat ei. Eu am îngheţat toată viaţa mea în tractor şi un european a şezut într-un tractor care, „мама дорогая” unul bunişor, confortabil. Aşa aş lucra şi eu pînă la 65 de ani. Eu i-aş gîtui pe ăştia cu legile astea…

Se discută o iniţiativă prin care oamenii ce nu îşi pot prelucra pămînturile, vor plăti amenzi. Ce credeţi despre această iniţiativă?

D-apoi cum altfel? Ăştia din Parlament pot numai să pună amenzi, dar să-l ajute mai întîi pe om, nu pot! Dacă nu dai nimic ţăranului, cum poţi să ceri ceva de la dînsul?

Agricultura în Moldova se bazează mai mult pe principiul „cum a da Dumnezeu”. Ce ar trebui de întreprins ca să depindă de activitatea umană calitatea şi cantitatea roadei?

Dacă ai pămînt, dar nu ai tehnică, niciodată nu ai să ai roadă. Ca să ai roadă, trebuie să ai cu ce prelucra pămînturile. Trebuie să investeşti în sămînţă, în utilaj şi în forţa de lucru.

De ce fel de îndemnizaţii beneficiază agricultorii la momentul actual?

Liderii agricoli, care au pămînturi mari, au îndemnizaţii. Agricultorii care au cîte unul sau două hectare, nu au nicio îndemnizaţie.

Cunoaşteţi situaţii din sat în care oamenii au accesat proiecte europene pentru a-şi deschide o afacere? Au avut succes?

Mulţi au încercat din sate. Unii au reuşit, alţii s-au speriat sau s-au lenevit să umble pe drumuri. Cunosc tineri care au cumpărat pămînt şi au încercat să-l cultive. Cunosc tineri care au cumpărat vite, oi, au încercat să-şi deschidă ferme. Unii au reuşit. Cei mai curajoşi.

Se coace pîine în sat?

Se coace, cum să nu se coacă şi cuptoare avem!

Ce fel de pîine vă place cel mai mult?

Noi toată viaţa am mîncat pîine de grîu. Acum lumea a mai fost prin ţările europene şi a văzut pîine de ovăz, de tărîţe şi a început să coacă.

În ultima perioadă Ministerul Educaţiei promovează o reformă în educaţie şi pune mare accent pe reforma învăţămîntului vocaţional, ceea ce înseamnă că vor deveni prestigioase nu doar profesii ca jurist, economist, dar şi tractorist, tîmplar, bucătar etc. Ce părere aveţi despre această iniţiativă?

E bine, bine face Ministerul Educaţiei. Acum lumea se duce peste hotare la lucru. Acolo cînd ajung, moldovenii uită de diplomele lor de jurişti, economişti, dar lucrează ca sudor, constructor. În străinătate nimeni nu-ţi dă ciomadanul în mînă.

Eu am doi băieţi. Ambii au terminat universitatea. Unul lucrează la stroikă, altul e barmen. Ce folos din diplomele lor? Am lucrat o viaţă şi am învăţat 2 copii. Ce bucurie am eu, ca părinte? Al meu cel mai mic a terminat facultatea, e programist. A încercat să-şi caute de lucru la Chişinău. A venit acasă şi-mi zice: „Tată cer de la mine 5000 de dolari ca să mă angajeze”. Ce să fac? Eu îi dau lui banii ăştia, dar ei au să-l ţină 2 luni la lucru, apoi îl dă afară şi gata! Aşa a plecat băiatul meu la Sankt Petersburg la lucru.

Ce pot prelua moldovenii de la europeni pentru un trai mai bun?

Să muncim ca dînşii şi să schimbăm toată verhuşka din ţara asta. Cîteodată cînd auzi ce se petrece în ţară, îţi cad urechile.

Cine trăieşte bine în Moldova?

Acei care iau mită.

Ce politician vă place?

Nici unul nu-mi place. Nu ştiu ce o să se aleagă din Renato Usatîi. Eu cred că el e băiat bun. Înţelegeţi, el e tînăr şi-i venit din alt mediu. Pe dînsul încă nu au dovedit să-l înveţe moldovenii cum să facă politică de asta, de-a noastră.

La moment se pledează pentru participarea mai activă a femeilor în politică. Cum credeţi, ar putea o femeie să lucreze ca tractorist?

De ce nu? Sunt femei care conduc cu ţări, de ce nu ar conduce un tractor?

Aţi dori ca vreunul dintre copii Dvs. să devină tractorist?

Eu nu am vrut niciodată a cest lucru. Am vrut măcar copiii noştri să aibă o viaţă mai bună.

După părerea Dvs., ce ar trebui să facă statul pentru ca oamenii plecaţi peste hotare să revină acasă? Dacă aţi avea o funcţie importantă în acest sens, ce aţi întreprinde pentru aceasta?

Lumea a dat de bine şi nu mai vine. Conducerea nu are interes să întoarcă lumea. Acei plecaţi aduc mulţi bani în ţară şi conducerii îi place situaţia. Ş-apoi la ce să vină? Fabrici nu-s, uzine nu-s, cele care sunt, le înăduşă. Iată aici, în Glodeni, este o fabrică de zahăr, vai şi amar de capul ei. Se descurcă greu.

Dar ce măsuri de la un tractorist? Aş face locuri de muncă. La noi se poate de lucrat. Pămînturile sunt bune. Totul depinde de cei de sus!

Cum se distrează lumea la ţară?

Cel mai mult se distrează la sărbători moldovenii. Mai înainte am avut şi o discotecă, acum nu e. Oamenii au cumătri, mai ies la un pahar de bere, la picnic, la iazuri, se mai duc la concerte. În oraş cînd vine circul, se duc să se veselească. La lucru mai greu, dar distracţiile sunt uşor de găsit.

Ascultaţi muzică în tractor?

Nu prea ascult. La lucru trebuie să fii atent la drum. Munca la volan necesită concentrare. Îmi place muzica moldovenească. Frumos cîntă Suruceanu, Anişoara Puică.

Aveţi sistem de aprovizionare cu apă în localitate?

Da apă este.

Cum s-a schimbat viaţa oamenilor după instalarea acestuia?

E de mare ajutor apeductul, mai ales pentru bătrîni. Apa la noi în localităţi vine prin proiecte. Din păcate, apeductul e instalat de hoţi şi astfel mulţi bani dispar. Dacă apă nu ar fi, lumea ar lua din fîntîni. Noi la nord avem apă din Prut.

Ce înseamnă pentru un tractorist un drum rău?

Moartea rărunchilor, asta înseamnă. Drumurile bune ne bucură. Acum totuşi e mai uşor. Pe timpul părinţilor noştri a fost mai greu. Acum pe drum sunt gropi, dar cel puţin e piatră.

Există punct medical în localitate?

Avem spital în oraşul Glodeni, acum el e renovat. E tare frumos. Problema e că-s puţini medici. Mulţi sunt pensioneri. Specialiştii tineri nu vin în provincie. Ei nu au nici casă, nici masă, nici leafă. Cînd intri la noi în spital şi vezi doctorii, înţelegi că toţi ei ar trebui să stea în cimitir. Toţi sunt bătrîni.

Sunteţi mulţumiţi de serviciile medicale de care beneficiaţi în localitate?

Sunt acceptabile. Păcat că nu avem un aparat Roenghen, dar autorităţile ne-au promis că degrabă o să procure unul, prin septembrie.

Aţi avut vreodată accidente la locul de muncă?

Nu am avut! Ducă-se pe pustii! Domnul ne-a păzit întotdeauna. Noi am fost atenţi.

Aveţi poliţă de asigurare?

Poliţă avem, dar ce folos? În ziua de azi medicii te ţin în spital 5 zile după operaţie. Ia să-mi zică mie cineva, ce rană se vindecă în 5 zile? Dar medicii te trimit acasă, că s-a terminat asigurarea!

Dvs. fumaţi?

Nu fumez, m-am lăsat de 22 de ani.

Recent a fost aprobată o lege anti-fumat, care, printre altele, va interzice fumatul în locurile publice. Care este atitudinea Dvs. faţă de această lege?

În ultimul timp aud că autorităţile impun amenzi peste amenzi. Ai băut o sută de grame, ai fumat o ţigară – amendă. Măi oamenilor, nu se  face cultură prin amenzi! Fumatul e rău, dar dacă îl amendezi că fumează în public, trebuie să-i creezi condiţii ca să fumeze. Care au fumat, au să fumeze, care s-au lăsat…

Ce vis aveţi?

Copiii noştri să trăiască mai bine decît noi.

The post Cu tractorul pe deal. Oameni simpli despre lucruri complicate appeared first on Bloguvern.