Știulete cochet

Experimentele continuă. Pentru că vara se cam încheie, redacția blogului și-a pus scopul sa încerce, cât de repede poate, toate gustoșeniile verii (ce-a mai rămas din ea). Și ca să nu apară întrebări “de ce așa puține rețete in ultima vreme”, da?
Deci, florișică, te-ai sculat, de-ai dus la piață, ai cumpărat porumb olandez (caută-l pe tata meu, el are) și ai făcut cum zic eu mai jos. Sau altfel.
Tai curu’ și capu’ știuletelui.

Îl dezbraci atent.

Ca să rămână pănușele întregi.

Ca să le așterni pe o bucată de folie de staniol, într-un strat.

Vreo patru caței de usturoi îi toci meșteșugărește, mărunt și cu dragoste. După care pui tocătura în mojar și o freci cu drobuleț de sare (de mare dacă ai). Nu atât o freci cât o pisezi mărunt și îndesat ca să iasă până la urmă un sos.

Unei bucăți de unt îi faci o baie.

La el pui oregano, busuioc, sosul de ai, piper mozaic măcinat, piper negru și-i tragi o chelfăneală.

Ungi, pe toate părțile, fără să te zgârcești.

Învelești. Dai la cuptor. 30-40 min. 180 grade. Verifici.

Scoți. Dezbraci.

Devii fericit. Și sănătos. Și mai faci. Și mai spui și la alții. Te-am pupat.

P.S. Azi e zi mare pe blog: au apărut diacritice, google să ne judece.
P.S.2 Mulțumesc în parte fiecărui cititor fidel al blogului – fără voi demult rămânea de izbeliște.