Monologul unui taxator
Mă urc eu seara târziu în ultimul autobuz spre casă. Eram obosită şi fără chef de vorbă.Mă aşez la geam şi dau să scot 3 lei ca să achit călătoria, când deja taxatorul îmi întinde biletul.
Zâmbesc surprinsă şi caut cei 3 lei pe care îi întind taxatorului.
El se aşează pe scaunele din faţa mea şi îşi începe monologul:
"Mie îmi place schimbul ăsta care e până târziu. La nimeni nu le place şi deatâta mă pun pe mine. Da mie-mi place.
Azi am îndeplinit norma şi i-am dat 50 de lei la şofer. Să zică mulţumesc, că puteam să nu-i dau nimic.
Iaca celălat şofer tot timpul mă pune să cumpăr cârnaţ atunci când mâncăm. Eu m-am săturat. Da ce? treaba mea cât eu fac. I-am dat 50 de lei şi să tacă, puteam să nu-i dau nimic. Eu azi am făcut 100 de lei: i-am dat lui 50 şi mie 50, fără supărare. Că lui îi rămân 40 pentru că în parc mai dă câte 2 lei la fiecare. Toţi aşa trăiesc.
Da eu îs mulţumit că mi-am făcut norma, că luna trecută mi-au scos 1000 de lei, şi pe urmă ne verifică.
Da la troleibuz nu vreau, acolo încă şi îi dezbracă să îi verifice. Pe autobuz e bine, şi ultimul îmi place. Reuşesc şi cu 23 să ajung acasă."
De fapt viaţa de taxator nu e atât de rea, ei câştigă mai mult decât unii care citesc această postare.
Iar până în Europa mai avem mult
Sursa
2014-08-20 09:50:00