jurnal cu valori traditionale

N-am scris de o veșnicie pe acest blog. Mi-a fost dor de el.

****

Cu un prieten facem schimb de impresii de călătorie (el prin Rusia, eu prin alte părți ale lumii). Îmi povestește de o pățanie ce i s-a întîmplat într-un orășel rusesc de provincie: fiind la volan, a depășit pe undeva viteza regulamentară și a fost oprit de poliția rutieră.
Cetățean străin, într-o zonă necunoscută a unei țări străine – amicul s-a gîndit că e mai simplu să împingă polițistului cîteva zeci de ruble decît să treacă prin procedura legală obișnuită care poate fi istovitoare (amendă care dacă nu e plătită la timp merge în instanță și poate să meargă și mai departe  hăt-hăt).
Polițistul – un bărbat de vreo 55-60 ani – a refuzat mita și încă l-a  mai și dojenit:
- Tinere, eu stau în acest loc pentru că aici mor oameni și eu vreau să previn asta, iar tu mă plătești să închid ochii?
…Morala e clară în această istorie – un om onest se comportă demn, exact pe măsura importanței publice a funcției sale.
Mai e și altă morală, mai generală: cea despre niște seturi de valori comune(interes public, demnitate a funcției, onestitate) pe care oamenii onești le preferă interesului privat. Adică despre tradiții și valori tradiționale (în sensul cel mai larg al acestor două cuvinte).
Atunci cînd discutăm despre valori tradiționale și tradiții strămoșești, aș vrea să văd mai mulți oameni din ăștia și nu inși care se dau tradiționali la tv sau în campania electorală.

****