Eurotrip. #ziua1

La drum, în miez de noapte.

În sfârșit concediu, libertate, soare, munte, cer senin, izolat somn de scurtă durată. Schițele pentru escapada noastră în Europa le făcusem de mai demult, economiile la fel. Nu am rezervat însă nimic concret mai departe de România. Oricum avem booking.com sub mână, în plus beneficiez și de o reducere la ei de -10%.

Avem un traseu, câteva puncte de reper, o sumă grămădită pentru combustibil/cazare și cel puțin 10 zile în care telefonul este expediat pe altă planetă. Am pornit noaptea, să nu pierdem nici o ora liberă. După ce făcusem plinul la mașină, ne-am echipat cu haine și cărți de primă necesitate, dar și o traistă de mp3-uri de tot calibrul și gustul. Mi-am făcut loc pentru poze în telefon și amintiri în suflet și am pornit la drum.

Vama veche, brânză nouă.

La Leușeni am stat cam 15 minute. De fapt, mai mult timp ne-a luat explorarea “duty free”-ului. Vameșul din partea românească ne întrebase de țigări – măcar un pachet dacă avem cumva pitit printre genți. Marea i-a fost mirarea când am zis că nu fumează nimeni dintre noi patru. Ca să nu pălească a încercat să ne întrebe de produse alimentare interzise pentru tranzit, scanând superficial cu privirea prin frigiderul portativ. “Brânză? Știți că nu aveți voie.” Și aici l-am dezamăgit – “Numai cașcaval. Și ăla puțin.” Viitoarea noastră cină a fost victorios salvată.

“Buket Moldavii” reanimează mașini.

Prima zi și primele aventuri. După ce o luaserăm prin păpușoi și rătăciserăm kilometri prin ceață, am dat de o altă belea. În drumul din Vaslui spre Iași acumulatorul a refuzat să mai colaboreze cu noi. S-a întâmplat din cauza luminilor de fază scurtă pe care le-am uitat aprinse, când ne-a furat somnul pe la 5 dimineața și am tras pe dreapta. Și pentru că șoferii care-i pescuiam nu aveau cabluri să reabiltăm cumva sărmanul acumulator, am luat o mașină de ocazie până la cea mai apropiată stație peco. Ajuns acolo, am dat în final de cabluri (pe care așa și nu le-am folosit, pentru ca Dragoș între timp a dat peste un șofer care să ne ajute). La benzinărie rugaserăm un echipaj de poliție care mergea în direcția mașinei noastre paralizate să ne dea o mână de ajutor. Am primit însă un răspuns dezamăgitor de la oamenii legii – “nu suntem taxi aici.” Maladți rebeata. Ne-au ajutat tot niște oameni simpli, pe care i-am răsplătit cu o sticlă de Buket Moldavii. From Basarabia, with love.

Maramureș – țară veche, cu oameni fără pereche.

Bucovina ne-a primit cu brațele larg deschise și împădurite. Bucovina românească. Priveliștea din munți e fantastică! Iar apa din izvorul la care ne-am oprit, ne-a trezit imediat și ne-a dat puteri să continuăm traseul. Până la urmă am aterizat la o pensiune rustică “În deal la Ancuța” din Sighetul Marmației, nordul României – simpatică, simplă, decorată cu gust și deloc scumpă – numai 25€ per cameră! Am luat prânzul/cina în același stil, din care nu au lipsit roșiile, cașcavalul, ceapa, pâinea proaspătă. Pentru ziua de mâine am stabilit deja niște puncte de reper. Dar despre asta mâine, tot aci.