3 motive pentru care să îți faci timp să descoperi Bucovina

Cine nu a fost în Bucovina, încă nu a văzut un loc cu adevărat magic. Și nu spun asta doar pentru că acesta este locul unde m-am născut, unde am crescut și de unde am avut curaj să plec doar pentru a mă reîntoarce. Nu pentru că este „casă, dulce casă” ci pentru că este, așa cum îi place prietenei mele să îi spună, „un loc de poveste”. Este imposibil să nu-ți taie răsuflarea jocul de culori pe care natura îl dăruiește cu atât de multă bunăvoință. Este imposibil să nu te îndrăgostești de frumusețea apusului peste munte. Este imposibil să nu fii fermecat de pădurile adânci și tăcute și râurile zgomotoase cu apa limpede. Și cine a fost deja aici știe despre ce vorbesc. Și a revenit.

Iată de ce: 

Apus peste Obcina Feredeului / © foto: Cătălin Dumitrescu

(1). Mănăstirile din Bucovina.

Nu există un alt loc pe pământ în care se află un grup de mănăstiri și biserici cu o atât de mare încărcătură istorică și spirituală. Dacă încă nu le-ai văzut, cu siguranța ai auzit vorbindu-se despre frumusețea lor; despre Albastrul de Voroneţ, Roşul de Humor sau Verdele de Arbore; despre poveștile care prind viața pe pereții lor. Nu degeaba au fost adăugate pe lista patrimoniului cultural mondial a UNESCO, catalogul marilor monumente ale lumii, începând cu anul 1993.

(2) Valori tradiționale de neegalat.

În acest micuț colț al țării, în acest loc de poveste, prezența obiceiurilor populare și a jocului, a cântului, a doinei și a poeziei, a bucatelor și a portului popular dovedește că frumosul și tradiția încă se mai păstrează și este dusă mai departe de bătrânii, tinerii și copiii satului. Ce poate fi mai frumos decât zâmbetul unei fetițe îmbrăcată într-o cămașă din pânză albă brodată de mâinile bătrâne ale bunicii și catrință prinsă în talie cu brâu, opinci în piciorușe și flori în păr?!

(3) Frumusețea Bucovinei în opere.

Nu puțini sunt cei care, inspirați de frumusețea Bucovinei, i-au dedicat poezii și i-au închinat doine. Povestea Bucovinei este spusă de nume cunoscute tuturor. Câteva exemple: dulcea Bucovină cu munţii în lumină și văile în flori consolează pe poet și îi dă încredere în destinul său (M. Eminescu); contemporan, Păunescu îngână dorul de „Bucovina mea, de-acasă” unde până și adevărul parcă e mai puternic și mai curat; Grigore Leșe, un binecunoscut solist de muzică populară românească din Maramureș viersuiește despre „Bucovina, plai cu flori”; iar pentru Nicolae Iorga, Bucovina este un ținut relativ mic care „cuprinde atâta frumusețe, atâta bogăție de astăzi și amintiri din trecut așa de îmbelșugate, de îndepărtate și sfinte”.

Cum să nu îți placă Bucovina?