Comentariu la Iarăşi despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire. Concretizarea poziţiilor de către © Ieromonah Petru Pruteanu

Presviter, Maria a început a bate câmpii cu alte probleme, mai ales în comentariile neaprobate, învinuindu-mă pe mine chiar şi de erezie. 

Când a văzut că nu are argumente, a trecut la o chestie de moralitate, pe care şi eu o dezaprob, dar nu o privesc atât de categoric cum fac unii. Este vorba de fumat. 

Noi nu putem spune că împărtăşania nu mai este medicament (deşi aşa o spun şi Sf. Părinţi), pentru că un om X nu s-a vindecat după trei împărtăşiri. Tocmai asta confirmă că împărtăşanie este medicament şi nu magie. Fumatul e o boală duhovnicească gravă, care nu se tratează cu 3 pastile şi fără să depui eforturi, aşteptând efecte magice. 

Pe de altă parte, noi trebuie să deschidem ochii şi să fim obiectivi. Dacă fumatul este considerat că e păcat pentru că este un proces lent de sinucidere, trebuie să ştim că tot ce consumăm noi în alimentaţie, şi mai ales otrăvuri de gen Coca-Cola, nu sunt mai puţin ofensive pentru sănătate. E demonstrat ştiinţific. Iar dacă fumatul este condamnat pentru că crează dependenţă, ar însemna să nu împărtăşim nici pe iubitorii de fotbal şi telenovele, şi nici pe foarte mulţi din cei care au cont pe facebook. Dependenţa de acestea din urmă, nu de puţine ori, e mai gravă chiar decât cea faţă de fumat, care nu-ţi ia minţile atât de grav. 

Şi trăgând o concluzie, cred că fiecare duhovnic trebuie să aibă dreaptă socoteală şi să abordeze fiecare om aşa cum consideră el mai bine. Iar dacă dă voie unui fumător să se împărtăşească, nici o babă din lumea, n-are dreptul să-şi deschidă gura împotriva unui astfel de preot.