Aripi străine
Am aruncat haina mică a amintirilor
şi printre ele fug energică, patetică.
Îmi voi prinde în păr floarea eretică
să pot adulmeca mirosul amar al clipelor…
Mă las în braţele vântului, uşor, uşor,
Şi vrea să-mi prindă aripile sale de dor…
Se plimbă încet, printre noi, înfricoşător
Rămâne, în urmă, parcul trist, gânditor.
Amurgul veghează călătoria spre cer
Nu vreau alinare tristă să cer,
să mă cutremur retrăind un cântec fredonat;
pe care cândva, demult, l-am adorat…
Sursa
2014-04-18 00:05:31