Scurgeri

La o margine de suflet
Ia un loc, în goana-ţi grea,
Că de-atîa zbor şi umblet,
Printre străzi, un vis murea.

Ni se scurg zilele toate.
„E firesc!”, ai vrea să zici,
Cînd privindule-adunate
Cauţi viaţa : „Eşti aici?”

Tot de ieri le-am dat lui Azi,
Azi vrea să le dea lui Mîine,
Ca o gloată de nomazi
Anii picură-n retine.

Şi se scurg prin fire dalbe
Şi prin riduri faciale,
Amintirile în salbe
Au nevoie de culoare!

Iertată-mi fie publicarea mai rară, dar blogul meu e în perioadă de renovare. Reapar curînd, cu schimbări

P.S. Poezia de mai sus e pentru Cristi. Sper că citeşti asta şi zîmbeşti