Revedere
Trecusera câteva luni de cand nu se mai vazuse si nici nu se vorbise. Aparent se consumasera deja ultima conversatie care ar fi putut avea loc intre ei. A venit sezonul cald când ambii preferau sa se refugieze pe cea mai nepopulata plaja de pe alocuri. In aceasta zi ochii lui s-au intâlnit cu ochii ei tot in acel loc in care s-au vazut pentru prima oara. Ea privea rabdator si bland, fara sa puna intrebari, doar asteptand ca el sa-si deschida sufletul. Trecusera mai bine de o ora de tacere intre ei. Linistea ce-i despartea se amesteca cu zgomotul valurilor, infuriate si ele parca pe aceasta situatie ce apasa greu pe umerii fiecaruia dintre ei.Ea tace, nu va face primul pas, a facut-o o singura data in viata ei si nu mai vrea sa repete greseala. El, isi trece de mai multe ori mâna prin parul des, isi mangaie barba nerasa de cateva zile si vadit cauta cuvintele, ordoneaza gandurile, se arunca in valuri. De pe mal ea zâmbeste îmbietor. Acum era momentul...
Pe ambii ii framântau acelasi gând: de ce s-au intâlnit tocmai acum? de ce nu cu un an in urma? de ce nu anul viitor, de ce tocmai acum când si-au promis doar un an al lor, in care sa-si faca ordine in viata si ganduri?
El revine pe mal, se apropie de ea, o ia de mâna. Cerul se dezleaga cutremurat si el parca de gest si arunca cu o ploaie rece care trezea orice celula din amortire. Ploaia le mangâie nodul de mâini, le gâdila simturile, dar nu-i impiedica sa se lanseze intr-o plimbare muta prin spuma rezultatà din sarutul valurilor cu malul. Din când in când se opreau in loc, isi zambeau, si aruncau cate o intrebare emblematica, pentru care era deja pregatit un raspuns sablon.
Nu vor ramâne din aceasta zi de iunie decat cu senzatiile de frig, teama, angoasa.....si lasitate, iar fotografiile care le-au facut azi se vor ,,roade"" odata cu trecera anilor , tranformandu-se intr-o simpla pelicula uzatà.
Intr-o zi se vor intâlni iar. El pe de o parte a drumului, ea pe de alta. Se vor privi sub gene cu teama de ignoranta, dar isi vor zâmbi reciproc in speranta ca nu s-au uitat, càutând acel ceva care i-a legat cândva, acel ceva ce a ramas nealterat in timp...In acel moment ea il va urâ, tot atât de mult pe cât l-a indràgit altàdatà.
El o va invita la un ceai doar pentru a mai analiza si a se asigura ca e ceea ce de fapt càuta. Ea va accepta doar pentru ca niciodata nu a stiut sa zicà ,,Nu''. Vor vorbi despre nimicuri. De fapt, el va vorbi, iar ea va asculta hipnotizata de miscarea buzelor, innecându-se in albastru ochilor lui. El va vorbi continuu de frica ca ea sa nu rascoleasca trecutul si amintirile, pe care el dejà le ucise, arcuind din când în când câte un zâmbet care va ràmâne acelasi peste ani.
El îi va cere bricheta ca sa-si aprinda o tigara, desi stie ca ea nu fumeaza, vroia oricum sa o atinga si ii cere sa-i transmita scrumiera......îi atinge degetul in momentul in care mâna lui se intalneste cu scrumiera. Tresar ambii- el, va sti ca a gasit ce-i trebuia, ea va sti ca s-a terminat din nou ceea ce nu s-a inceput niciodatà.
Sursa
2013-06-19 01:51:00