Prolog

zile şi nopţi trec fără tine, iar eu am încetat să mai caut răspunsuri la întrebările ce mi-au frămîntat gândurile tot atâtea zile şi tot atâtea nopţi de când ai plecat.cea mai dureroasă zi a fost cea dintâi.. ziua în care paşii tăi de plumb au păşit peste mine şi m-au călcat lăsîndu-mă jos,fără nicio speranţă.
da,îmi mai amintesc de tine,însă deja fără durere.

aş vrea să-ţi urez fericire,sincer, chiar dacă fără de mine.dar,nu pot.
am să plec şi-am să te las să-ţi cauţi un alt suflet,poate mai sincer decât mine.poate.
niciodată,dar niciodată n-o să-mi înţeleg inima.nici pe a ta.
niciodată…