De ce creștinii vorbesc mai mult despre Isus decât despre Dumnezeu?

Întrebare: 

De ce în lumea creștină, se pare că, focusul este mai mult pe Isus decât pe Dumnezeu? Într-adevăr, Isus (fiind Dumnezeu) a murit pentru păcatele noastre și numai prin El avem salvare și El este calea la Tatăl, dar ănsuși El prin tot ce a făcut a adus glorie Tatălui și ne-a învățat și pe noi să ne rugăm "Tatăl nostru". Și totuși, majoritatea rugăciunilor creștinilor evanghelici sunt adresate către Isus, cântările și vorbirea creștinilor pare să utilizeze mai mult numele lui Isus decât al Tatălui. Într-un fel, n-ar trebui cele trei persoane din Sfânta Treime să primească atenție egală? 

În Epistola către Evrei din Noul Testament (Biblia) scrie astfel: 

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. (Evrei 1:1-4) 

Dumnezeu este acela are L-a pus pe Fiul Său Isus Hristos într-o poziție foarte înaltă pentru că L-a făcut moștenitor al tuturor lucrurilor. Domnul Isus este oglindirea, adică reflectarea slavei lui Dumnezeu și întipărirea Ființei Lui. Și un cuvânt și altul vrea să arate la unitatea ființei lor. În alt loc din sfintele Scripturi scrie: 

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. (Coloseni 1:15-20) 

Și în Epistola către Filipeni este scris: 

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:6-11) 

Toate aceste trei texte din Biblie arată că Dumnezeu i-a dat o poziție specială Fiului Său Isus Hristos și vrea ca toți oamenii să respecte pozița aceasta. 

Cât privește rugăciunea chiar Mântuitorul ne învață să ne rugăm Tatălui în Numele Său. În privința aceasta am scris articolul "Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl sau Domnului Isus Hristos?". 

Apostolii s-au rugat Tatălui în Numele Domnului Isus Hristos și au dat aceeași cinste întregii Sfinte Treimi. Iată, spre exemplu, o rugăciune a Apostolului Pavel pentru Efeseni: 

…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. (Efeseni 3:14-19) 

Sau, iată de exemplu cum începe Apostolul Pavel Epistola către Efeseni: 

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1:2-6) 

Citiți cu atenție fiecare început și sfârșit de epistole și veți vedea același lucru, că le dă aceeași cinste și închinare Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.  De fapt, pentru orice om este foarte important să citească cât mai mult Sfintele Scripturi și să le cerceteze, căci atunci ne vom ruga după voia lui Dumnezeu și cu cuvintele lui Dumnezeu. El să ne ajute să veghem în rugăciune totdeauna.