Cerneală

Mă scald în cerneală, o înghit,
Iar cada mea e ca o călimară
Și părul meu s-a albăstrit subit.
Sunt albastră și mută, și goală.

Am vrut să scriu cuvinte, în versuri,
Dar am uitat ce vreau să spun… Ce boală!
Și goală sunt… Ah nu! Port dresuri,
Deci, nu sunt chiar atât de goală.

Și vreau să spăl cerneala de pe mine,
Pornesc dușul și iau gelul – pentru săpuneală.
Dar nu știu cum se face că, apa care vine
E densă și albastră – e tot cerneală.

Am vrut să scriu o poezie mută,
În vers liber, pe o coală…
Dar sunt în cadă, ca într-o redută.
Sunt albastră și am dresuri, și nu sunt goală.