Se intâmpla uneori ...sa vrei sa plângi
Se intâmpla uneori ...sa vrei sa plângi. Nu petru ca ai fi obosit(a) si bolnav(a), pentru ca ai fi pierdut pe cineva drag, ca ai avea a broken heart, ca ai trait nu stiu ce esec sau ... ti s-a spart cauciucul la masina.
Pur si simplu stii ca asta ar face bine, ai citit prin carti de psihologie, dar si ai trait-o personal si stii cat de bine te simti dupa...
Zâmbesti. Glumesti ca de obicei. Esti natural(a). Dar totusi, vrei sa plângi... poate pentru ca te-ai fi saturat sa nu te plângi.
Se acumuleaza,acolo, undeva, intr-o gaoace pe care muritorii au hotarât s-o denumeasca ,,suflet'' - tot soiul de substante pirotehnice ( gânduri, emotii, sperante, dezamagiri, vise spulberate) , carora le mai lipseste o scanteie pentru a da curs unei explozii pe care tu o cauti si o astepti.
Esti un fel de terorist pentru propriu-ti corp.
Stii ca acea scânteie poate fi chiar o oarecare piesa. Incerci sa pui mintea la contributie, dar fail : nici inspiratie, nici imaginatie, nici vointa si nici macar rabdare sa rascolesti in sertarele memoriei petru a-ti aminti vreo piesa care ar pica bine momentului. Solutia ? Faci un search pe youtube , introduci trei cuvinte cheie e.g. music for crying - si, surprise : descoperi ca nu esti unicul ciudat pe fata pamantului caruia i s-a facut pofta de un ,,plans''. Vezi zeci de playlist-uri special concepute pentru plâns, accesate de milioane de oameni. Si atunci iti zici ,, stai, bré', ca nu mai este chiar o rusine sa dai frâu lacrimilor, atunci când celule organismului o cer''!
,,E rusine sa plângi!'' - cred ca e una din cele 10 lectii invatate acasa, inca inainte de a pasi pragul scolii. Si odata invatata, e precum tabla inmultirii- ramâne ca un background pe care nu-l macina timpul asa cum rugina nu macina aurul.
Am ascultat multe piese. Totusi -nu am plâns. Azi nu. Poate mâine.
Regula generala- fetele sunt cele care plâng. Dar asta nu exclude faptul ca printre acele cateva milioane de accesari pe youtube nu s-au strecurat si barbati, pentru ca precum zice Dan Bitman si baietii plang câteodata. Asta nu e dovada de slabiciune, ci mai curând de caracter.
Sursa
2013-05-24 01:41:00