Manus manum lavat
(George Coşbuc, Moartea lui Fulger)Nu cerceta aceste legi,Că eşti nebun când le-nţelegi!
Este clar ca lumina zilei că legile adoptate pe 3 mai 2013 sunt exemple de incompetenţă, perfidie, ranchiună şi grandomanie ale Şăfului. Însă mult mai gravă este insistenţa cu care se încearcă justificarea adoptării acelor acte normative.
Conform Legii nr. 110 din 03.05.2013 (publicată în MO nr. 109/348 din 10.05.2013) pentru modificarea art. 271 din Legea Nr. 64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, articolul 271 avea următorul cuprins:
Prim-ministrul interimar are aceleaşi atribuţii ca şi Primul-ministru, cu excepţia:
1) adoptării hotărîrii privind demisia Guvernului sau a Prim-ministrului;
2) formării şi propunerii componenţei Guvernului.Datorită Hotărârii Curţii Constituţionale din 18.05.2013 articolul 271 din redacţia Legii Nr.110 a fost declarat necostituţional. Dacă Legea respectivă, adoptată în pripă şi în lipsa oricărui discernământ, urma să intre în vigoare, atunci dl Iurie Leancă, care ocupă funcția de Prim-ministru interimar, în baza Decretului Președintelui Timofti (nr. 606 din 23.04.2013), nu ar fi avut dreptul să formeze sau să propună componența Guvernului, fiind candidatul desemnat de şeful statului la funcţia de prim-ministru (Decretul Nr. 632 din 15.05.2013). Volens-nolens, s-a creat o situaţie de blocaj, din moment ce este improbabil ca PLDM să propună o altă candidatură la funcţia de prim-ministru, decât cea a domnului Leancă, ţinând cont şi de ultima condiţionare a Şăfului, cum că dacă Leancă nu va deveni prim-ministru până la 30 mai, atunci alegerile anticipate sunt inevitabile. Astfel, suntem tentaţi să credem că prin asemenea derapaje juridice Şăfu l-a asigurat pe Vladimir Nicolaevici că alegerile parlamentare anticipate vor avea loc în toamnă. Sperăm că a fost doar "o înţelegere tovărăşească".
Colac peste pupăză, în declaraţia PLDM din data de 18 mai, se insistă asupra discreditării unei instituţii importante a statului: "Curtea Constituţională a Republicii Moldova a adoptat o nouă decizie cu caracter politic". În continuare, în aceeaşi declaraţie se precizează: "curtea (lexemul respectiv este scris cu minusculă - n.n.) îndepărtează şi mai mult premisele de racordare a actului de guvernare la interesele cetăţenilor şi de depăşire a actualei crize politice". Prin urmare, Şăfu, pentru a ieşi uscat din apă, interpretează Hotărârea Curţii Constituţionale nu ca pe o corectare a unei erori juridice impardonabile, ci ca pe o decizie eminamente politică. Asemenea abordări nu rezistă criticii, întrucât nerecunoaşterea comiterii unei greşeli este mai gravă decât greşeala însăşi. Totodată, cum poate un partid, fie el şi parlamentar, care reprezintă interesele unei părţi a societăţii să declare că prin hotărârea unei instituţii de stat, care reprezintă interesele întregii societăţi, sunt "ameninţate drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, exercitarea intereselor publice şi economice, stabilitatea ciclului bugetar"? Probabil la unii mai predomină conceput de "partid unic".
În esenţă, deputaţii din coaliţia roşu-verde au încercat să-i confere unui prim-ministru interimar aceleaşi atribuţii ca unui prim-ministru titular. Prin analogie, am putea spune că s-a încercat echivalarea unui concubinaj cu o căsnicie înregistrată la oficiul stării civile. Adică se miza nu doar pe permanentizarea interimatului, dar şi pe legitimizarea acestuia. Or, drepturile şi interesele cetăţenilor sunt ameninţate tocmai în cazul unei disfuncţionalităţi instituţionale a Guvernului demis, când unui locţiitor i se atribuie majoritatea prerogativelor titularului, făcând astfel inutilă alegerea unui nou Cabinet de Miniştri de către reprezentanţii poporului, adică de către parlamentari.
Unul dintre analiştii prolifici ai Şăfului se întreabă de ce un prim-ministru interimar nu poate avea toate prerogativele primului-ministru titular, din moment ce un preşedinte interimar exercită toate atribuţiile unui preşedinte titular? Explicaţia este evidentă oricărui om cu IQ mai mare de 90: un preşedinte are prerogative limitate într-o republică parlamentară, majoritatea acestora fiind onorifice, în timp ce un prim-ministru nu doar administrează treburile publice, ci şi guvernează ţara. Iar un prim-ministru interimar al unui guvern demis nu poate guverna (adică Guvernul demis nu poate avea dreptul la iniţiativă legislativă, nu-şi poate asuma răspunderea pentru proiectele de legi etc.), nefiind investit de către organul reprezentativ al poporului - Parlamentul. Speakerul devine preşedinte interimar al statului ca urmare a prevederilor constituţionale (art. 91 din Constituţie), şi nu a moftului unui analist docil.
Absurdă pare şi tentativa "mâinii drepte" a Şăfului de a demite doi miniştri deja demişi. E ca şi cum cineva s-ar apuca să taie o pădure defrişată.
Referitor la contestarea Hotărârii din 20 mai 2013 a Curţii Constituţionale, cu privire la recunoaşterea neconstituţionalităţii revocării Procurorului General, putem spune că inepţia a ajuns la nivelul paroxismului. Parafrazând o persoană elevată, mă întreb retoric: atunci când un om a decedat, îi anulezi certificatul de naştere sau îi emiţi certificatul de deces? În loc să se respecte procedura de revocare, prevăzută de Constituţie şi de legislaţia în vigoare, coaliţia roşu-verde a trecut cu pixul prin actele normative ca tancul prin arătură. Diletantism second-hand: au greşit şi atunci când au pretins că vor să-şi repare greşeala.
Finalmente, aşa cum consumul excesiv de harbuz te predispune la balonare şi flatulenţă, la fel şi majoritatea legilor adoptate pe 3 mai ne predispun la exasperare şi exigenţă. Actul guvernării pare astăzi similar unui act sexual dintre doi sau mai mulţi masochişti. Din păcate, suntem condamnaţi să urmărim cum o mână o spală pe alta, dar asta nu înseamnă că nu putem condamna scenele în care mâna dreaptă se freacă de mâna stângă.
Sursa
2013-05-23 19:44:00