OMUL CE NU A CĂZUT ÎN DEZNĂDEJDE
Un preot le spunea credincioșilor:
-Un terorist a pus o bombă la o bancă ce ocupa parterul și primul etaj al unui bloc învecinat cu blocul în care locuiesc eu. Bomba a explodat și blocul a căzut la pământ. Nu au fost multe victime, căci locatarii erau plecați în concediu. Dar au rămas fără locuințe. Când s-au întors din concediu, văzând că s-a ales praful de apartamentele lor, majoritatea au căzut în deznădejde. Îi priveam din când în când pe geam. Ieșind să cumpăr ceva, m-am întâlnit cu un vecin care locuise în blocul care explodase. Mi-a spus cu bărbăție:
- Părinte, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu eram acasă. Eram la socri cu familia.
Credința lui m-a mirat. Nu era un om cu mulți bani, deci încercarea prin care trecea era cu atât mai mare.
- Nu ai avut gânduri de deznădejde ?
- Deznădejde ? Nu, părinte. V-am spus: I-am mulțumit lui Dumnezeu că suntem întregi. Cu casa, se va rezolva până la urmă. Nu ne lasă Cel de Sus. Pentru noi nu e atât de greu cum e pentru cei care și-au pierdut un soț, o mamă, un copil, în această nenorocire.
Toți erau deznădăjduiți, numai el nu. Iată ce înseamnă să ai o credință puternică.
Putea să cârtească, dar nu a făcut-o. Și a luat plata răbdării sale.
Sursa
2013-05-23 19:03:00