Efemeritatea Hramului…

Astăzi este Hramului satului natal. În sărbătoarea Sf. Nicolae toată lumea se odihneşte aşteptându-şi oaspeţii. Totuşi…

Vorbeam de dimineaţă cu sora mea, despre ce a fost această sărbătoare în copilăria noastră şi ce a ajuns la moment.

Poate sunt efectele vârstei, dar oricum – un Hram al satului se răsfrânge asupra tuturor vârstelor, aşa că încerc să găsesc motivele diminuării importanţei acestuia.

Dacă cândva aşteptam cu nerăbdare distracţiile din imagine, astăzi ne limităm doar la muzică, ş-aceea în mare parte cu CD-uri.

Dar nu asta e marea deziluzie sau nostalgie. În ajunul sărbătorii (Hramului), toţi gospodarii făceau curăţenie în ogradă şi în afara ei (spre exemplu în faţa porţii), iar gospodinele aranjau o masă ca-n poveşti, plus că-şi etalau cele mai preţioase veşminte şi-şi aranjau casa cu noi decoraţii sau îşi puneau cele mai frumoase aşternuturi (scoase de la păstrare pentru ocaziile rare).

Azi, cel puţin în satul meu, Hramul pare o zi obişnuită, şi doar centrul satului mai dă senzaţia unei mici sărbători.

În plus, norii negri de deasupra satului, par să pericliteze şi micul concert (în aer liber) de la orele 16:00.

Şi totuşi ploaia e binevenită, mai ales când e liniştită…

Şi totuşi, îmi doresc o revenire a Hramului de altădată…

Soluţii?!