Război și pace în dormitor

“Drama căsătoriei din dragoste este că ea ar vrea să normalizeze excepționalul, să facă din excepțional regula.”

Priviti acest vis actual: totul intr-unul, totul sau nimic. Intr-o singura fiinta trebuie sa se regaseasca totalitatea aspiratiilor noastre, dar ea poate fi inlaturata daca nu-si indeplineste aceasta misiune. Nebunia sta in faptul de a voi sa armonizezi totul, sufletul si erotismul, educatia copiilor si reusita sociala, efervescenta si traiul impreuna pe termen lung. Cuplurile noastre nu mor din pricina egoismului sau a materialismului, ele sunt distruse de un eroism fatal, asumandu-si o imagine prea ambitioasa despre ele insele. Se ranesc lovindu-se de aceasta viziune grandioasa, ca niste prizonieri care ar incerca sa urce un gard de sarma ghimpata.”

Pascal Bruckner – Oare mai exista casatoria din dragoste?

Totul sau nimic – aceasta e o eroare intotdeuna fatala vietii de cuplu. Orice strategie de negociere se blocheaza in fata acestei limite rigide. De fapt, ideea de negociere pur si simplu nu exista in faza de indragostire.

Cel mai greu lucru in trecerea de la faza de indragostire la faza de intimitate e acceptarea conflictului ca parte a vieţii de cuplu. Cunoaşterea reciprocă nu poate fi profundă atunci când menţinem o zonă de siguranţă pentru a evita ciocnirea valorilor.  Una dintre sursele principale ale acestei cunoaşteri este rezolvarea conflictelor. Să vedem ce am putea încerca pentru a le gestiona în folosul dezvoltării relaţiei de cuplu.

1. Ca alternativă la negarea conflictului putem explora harta conflictului:

a)     Ce resurse comune ale cuplului folosesc pentru satisfacerea unor nevoi personale? E o intrebare pe care ne-o punem mai rar decat ar trebui; adesea consideram ca sprijinul celuilalt este in legatura directa cu meritul personal; de fapt o relatie de iubire creeaza resurse care nu au fost niciodata ale unuia sau ale altuia – sunt ale relatiei, de la inceput pana la sfarsit.

b)    Ce nevoi are celalalt? Raspunsuri adecvate pot fi obtinute prin exersarea abilitatilor de ascultare activa si empatie.

c)     Recunoaşterea legitimităţii intereselor partenerului si afirmarea intereselor proprii – necesită exersarea abilităţilor de comunicare asertiva.

d)    Care sunt zonele de incompatibilitate? Nu va speriati daca sunt multe. Un studiu de lunga durata asupra reusitei de cuplu arata ca exista, in medie, 10 arii de incompatibilitate chiar in subgrupul cuplurilor durabile si fericite. Folositi abilitatile de feedback pentru a identifica solutii castig – castig, pentru a negocia echilibrat solutiile castig – pierdere si pentru a asuma variantele pierdere – pierdere.

1. În loc să ţesem plase protectoare pentru evitarea conflictului  am putea sa ne exersamcomportamentul asertiv, astfel încât să ne putem afirma dorinţele fără a leza partenerul.

” – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?

- Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. “

Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului “a ataca”, aflat atat de aproape de “asertiv”.

Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de “agresivitate buna”, iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.

1. Umorul, spre deosebire de ironie, poate facilita gestionarea conflictului. E vorba, mai ales, de umorul incluziv, cel care ne pune pe amândoi  în aceeaşi barcă (pe care, eventual, ar putea să fie scris: „Nimeni nu e perfect!”, după celebra replică finală din  Unora le place jazzul ).

Un exemplu de umor incluziv:

El: (ridicând din standul de lângă casa dintr-un supermarket o cutie cu prezervative) Eu cred că ne-ar ajunge vreun an, tu ce zici?

Ea: (zâmbind) Poate mai mult. Ar trebui să verificăm termenul de valabilitate.

1. Ca alternativa la cautarea de vinovati , as putea sa invat reatribuirea realista (adulta) a responsabilitatii.

Multi dintre noi au ramas din copilarie cu „sindromul lumii drepte” : orice mi se intampla, bine sau rau, este o rasplata sau o pedeapsa pentru ceea ce am facut sau am omis. De fapt, nu e vorba de a intelege cine e „defect” ci de a vedea de ce nu merge ansamblul. Pentru a afla si alte posibile cauze ale unui eveniment trebuie sa invat sa-l ascult pe celalalt, nu doar sa il aud si sa ii folsesc cuvintele ca hrana pentru contraagumentele care sustin povestea mea.

a)     Regula de arama: Nu sunt vinovata de ceea ce simti tu, nu esti vinovat de ceea ce simt eu.

b)    Regula de argint: Vreau sa inteleg ce simti, si nu pentru a-ti spune ca n-ar trebui.

c)     Regula de aur: Intreb ce vrei, spun ce voi face si fac ce am spus.

1. Sfarsitul unui conflict nu trebuie sa insemne  doar schimbarea sau metinerea raportului de forte preexistent, consfintind astfel principiul dominarii; principiul largirii campului de solutiiar putea sa fie consecinta pozitiva a unui conflict.

Cel mai frecvent conflict care apare la sfarsitul fazei de fuziune (indragostire) e legat de dorinta de spatiu si timp privat. Unul sau ambii parteneri pot considera asta un furt din spatiul si timpul comun. Isi reproseaza ca nu mai petrec timp suficient impreuna. Gasesc initial solutii reciproc nemultumitoare, “sacrificandu-se” cu randul pentru mentinerea acestui gen de relatie totalitara. Pana cand descopera cat de mult se imbunatateste calitatea timpului petrecut impreuna atunci cand si-au definit si agreat reciproc spatiile private.

“Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.”

(Lev Tolstoi – Învierea)

Asemenea si neasemenea lui insusi – e o definitie tocmai buna a partenerului tau. Nu incerca sa afli cine e cu adevarat – nu exista un raspuns final la asta, raspunsul e fluid. Incearca sa afli ce vrei tu de la el si ce vrea el sa-ti ofere. Acum si aici. Cat despre viitor, negociaza, promite cu masura si fa ce promiti. Atat cat poti. Restul e literatura.

psihiatru Dan Ghenea