Șoapta și gîndul meu…

Simt cum durerea din mina se prelinge usor cu putere inspaimintatoare spre coloana vertebrala,si mi-o simt extreme de obosita si incordata precum un nod care nu-si poate vedea deznodamintul.Multe ginduri nefiresti si stranii imi trec prin imaginatie si cu mult mai mult ma mira faptul ca mi-a venit in vizita inspiratia.Se zice ca inspiratia vine atunci cind ai o durere, sau cind crezi ca esti pe aproape de sfirsitul inceputului.In timp ce ma fac mai comod pe pat,imi asez repede gindurile pentru a le putea dactilografia repede fara sa uit nici un detaliu.Mereu se intimpla ca te trezesti cu piciorul in groapa cu probleme si nu stii cum mai repede sa le stergi din minte, si din viata, pacat ca aici nu functioneaza tasta Delete,in fine problema fiind mereu aminata ajunge sa capete o dimensiune mai mare , cu care nu te poti lupta asa de simplu,analizind-o intelegi ca nu-I poti face nimic si incepi sa panici si sa-ti iesi din fire precum in cazul meu ,si sa ajungi la conluzia ca nimeni in afara de tine insati nu o poate rezolva,orice ai face , si in cite minuni nu te-ai incredinta,”mica” bataie de cap nu va disparea.Traiesc cu lupta intre vis si realitate,unde realitatea este un cimp de batalie impotriva problemelor iar visul este incredintarea faptului ca nu traiesc in realitate ci imi caut o realitate a mea in care sa ma regasesc si sa fac ceea ce-mi place.E gresit sa astepti pe cineva sa te ajute,pu ca adevarata cheie se afla la tine si numai tu ai accesul la ea , acel cineva poate fi doar un suport , sau increderea ca nu esti singur si cineva e alaturi.Ma simt singura si am nevoie de cineva care sa-mi fie soapta si gindul meu.