Chișinăul în trei iubiri

Volumul are 600 de pagini. Și un tiraj nedrept de 100 de exemplare. Printre numărul mare de biografii, istorii, pe care voiam să le încep cu parada militară din 6 iulie 1940 cu soldați SS și NKVD pe străzile Chișinăului și s-o închei cu Gheorghe Milu, comandantul unicului submarin românesc din cel De-al Doilea Război Mondial Delfinul, absolvent al elitistului Liceu Militar din Chișinău (la 40 de locuri erau 3000 de candidați).

Dar mă voi opri doar la trei povești de dragoste.

1) În vara lui 1822 Negruzzi, după o iarnă petrecută în Șărăuți, ținutul Hotin, vine la Chișinău, „ca să ne întâlnim cu rude, prieteni, cunoscuți, refugiați ca și noi”. Era după eșecul Eteriei din Principate. „În toată această societate de emigranți și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. Acestea erau un om tânăr de o statură mijlocie, purtând un fes pe cap, și o jună naltă fată, învălită într-un șal negru, pre care le întâlneam în toate zilele la grădină. Aflai că junele cu fesul era poetul A.Pușkin (…), iar tânăra cu șalul pre care toți o numeau greaca cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași numită Calipso”, ne spune Costache Negruzzi în Scrisoarea a VII-a. Cum se înțelegeau ne spune doar textul Șalul negru, căci Calipso vorbea doar greaca și româna, limbi pe care nu le știa poetul rus.

2)  În primăvara lui 1855 Victoria Cheșco (20 de ani) se cunună cu Alexndru Inglezi (29 de ani), prietenul fratelui ei. Îi face un copil, după care răcește intenționat și moare. Această răceală intenționată se datorează unei mari iubiri a Victoriei, care a avut loc la Viena cu Maximilian, viitorul împărat al Mexicului. Iubirea a fost reciprocă.  Înainte de a fi împușcat de către revoluționarii mexicani Maximilian a rugat să i se cânte Paloma, romanță cântată cândva la Viena de Victoria Cheșco.

3) Poeta Olguța Crușevan, vara lui Serghei Lazo, căsătorită cu colonelul Florescu, îi face în anii 20 din interbelic pe Ion Minulescu să-i ceară: „Deschide-mi poarta inimii pictată/ Cu vermillon și-albastru de cobalt/ Și-intră – fericită-nvingătoare -/ În minuscula „sala de-așteptare”…”  Iar Octavian Goga, de obicei, patriotic și pășunist în poezie, să treacă într-un registru firesc: „Îți aduc mulțumiri./ Întâlnirea de ieri/ Mi-a întors tinerețea din drum…”

Așa spun cărțile.

CHIȘINĂUL ȘI CHIȘINĂUIENII de Iurie Colesnic  (Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, 2012)

(pentru Cartea zilei)