Poama acra
Pentru ca am primit foarte multe mesaje pozitive cu o usoara invidie printre randuri, privind-o pe soacra mea care mi-a scris si o poezie, am simtit eu, asa, ca trebuie sa continui discutia despre soacre, dar nu despre a mea, pentru ca despre ea am doar cuvinte de lauda. Si viceversa e valabila dupa cum afirma ea. Tare mi-s mandra! Ahaha! Ma intreb, insa, de ce exista pe lumea asta si acele femei care in popor se numesc Soacre - poame acre.Am ciulit urechile si mi-am concentrat privirea ca sa prind diverse povestiri despre acest tip de soacra. Ceea ce am aflat este de-a dreptul de domeniul ... realului, din pacate. Acest specimen - poama acra e destul de raspandit, poate prea raspandit, caracteristicile de baza fiind egoismul, iubirea exagerata pentru propria odrasla, ii place sa conduca si sa i sa faca pe plac, nu accepta pareri critice, etc.
Cel mai raspandit conflict este intre mamele de baieti si nora. In relatia soacra-nora se ciocnesc doua personalitati femenine care iubesc acelasi barbat, desigur in mod diferit. Problemele apar din diversi factori: diferenta de varsta, de personalitate, de mentalitate si sisteme de valori, dar si permanenta lupta de a fi numarul 1 in inima barbatului iubit - fiu sau sot. Doar ca unele mame nu realizeaza ca al lor copil a crescut, nu mai este bebelusul care necesita toata atentia. Iar problema cea mai mare este atunci cand tinerii locuiesc impreuna cu parintii. Conflictele dintre cele doua doamne pot fi aplanate sau evitate doar cu o doza de toleranta si dorinta de comunicare destul de mare, insa putine sunt dispuse sa cedeze, creand o prapastie inevitabila, un hau, daca vreti.
Imi povestea cineva despre soacra-sa si ma lovi asa, in moalele capului, gandul la cum voi fi eu soacra. Eu inca nici mama nu-s, dar ma gandesc la a fi soacra... Eh, habar n-am cum voi fi, dar la cum gandesc acum voi fi una buna, sper sa nu ma schimb intre timp si daca voi avea tendinta sa ma schimb, sa ma trageti de maneca.
Povesti adevarate despre soacre-poame acre nu stiu daca are rost sa va spun, caci sunt convinsa ca voi cunoasteti destule, poate chiar le-ati simtit pe propria piele, dar vreau sa le indemn pe ele, soacrele, care sunt femei mai trecute prin viata si care se presupune sa aiba un dram de intelepciune la acceptare si intelegere. Nu vreau sa scuz temperamentul pe alocuri mofturos si mandru al nurorilor, dar daca declari razboi, nu ai cum sa primesti pace. Si pentru ca soacrele au(ar trebui) mai multa intelepciune, ar trebui sa incerce sa fie mai tolerante. Puii isi parasesc cuibul oricat nu si-ar dori mamele sa-i tina langa ele, sa-i lase sa-si traiasca viata asa cum simt, sa incerce sa nu le mai controleze fiecare actiune ca si atunci cand erau mici si neputinciosi, sa le accepte alegerile si sa-i sustina, nu sa le faca viata un chin.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin aceste cuvinte, insa v-as indemna la intelegere si toleranta atat pe nurori cat si pe soacre.
Pentru mine urmeaza cateva zile mai incarcate, dar voi incerca sa nu va neglijez.
Va doresc o saptamana frumoasa si plina de evenimente fericite!
Sursa
2013-05-19 21:18:00