Omul care râde | Recenzie

L’homme qui rit

E pe jumătate monstru, dar şi pe jumătate zeu.

,,Omul care râde” – un roman excepţional scris de Victor Hugo pe care îl voi reciti neapărat. 

Începutul romanului nu e prea promiţător, autorul crează mai multe fire de nataţiune aparent fără o legătură, însă pe parcurs ele se unesc şi captivează cititorul.

Acţiunea se desfăşoară în Anglia secolului al XVIII-lea, printre nobili, oamenii de rând, dar şi o comunitate anume, Comprachicos. Acestă comunitate constituie un gen de popor multi-etnic care a trăit ca saltimbanci, braconieri, contrabandişti, si care a practicat mutilare copiilor pentru a crea animatori, clovni, nebuni. 

Comunitatea Comprachicos, după ce a fost tolerată timp de un secol, cade în dizgrație și este vânată atât în Anglia, cât și în Franța. Un grup de ei încercă să scape cu barca din portul Portland, însă abandonează un copil de 10 ani pe chei. 

Gwynplaine, acel copil de 10 ani, peste ani poreclit ,,omul care râde” de mulţimea care se aduna în jurul său ca la circ, pentru că avea nasul turtit și gură într-o formă veșnică râs, este sensibil, în ciuda dramei pe care o trăieşte. El se îndrăgosteşte de Dea, mica fetiţă pe care a salvat-o de la moarte când a fost părăsit de Comprachicos şi care a rămas oarbă de atunci.

Gwynplaine şi Dea trăiesc unul  pentru celălalt şi pare că totul este bine. Dau spectacole unde lumea râde de înfăţişarea lui Gwynplaine şi îşi câştigă existenţa cu asta, însă un eveniment le schimbă pentru totdeauna vieţile, iar Gwynplaine trebuie să aleagă între dragoste Deei şi fățărnicia nobilimii, între bogăţie şi sărăcie, între viaţă şi moarte.

Romanul este de asemenea şi o frescă a societăţii secolului al XVIII-lea. Relaţiile dintre oamenii de rând şi dintre nobilime sunt pe larg expuse în roman, accentuânduse foarte mult diferenţa dintre clasele sociale.

Am rămas profund impresionat de acest roman care seamănă puţin cu romanul ,,Notre-Dame de Paris” scris la fel de Victor Hugo, dar totuşi cred că dacă ar trebui să aleg între aceste două romane, aş alege cu siguranţă Omul care râde.

Adaptarea cinematografică

Anul trecut romanul a fost ecranizat după scenariul scris de  Jean-Pierre Améris şi Guillaume Laurant, iar în rolurile principale sunt actorii Gérard Depardieu, Marc-André Grondin şi Christa Théret.

În opinia mea filmul nu trebuie privit dacă nu ai citit cartea. Adaptarea e destul de bună, doar că multe detalii lipsesc sau au fost înlocuite, iar asta îi ştirbeşte din dramatism şi valoare.  Cartea mereu va fi mai bună decât filmul!

Sursa
2013-05-18 17:28:34