Doctorul vremurilor noastre

Spune-mi cine este eroul tău și-ți voi spune cine ești, cărei generații îi aparții, unde locuiești, ce cărți citești (dacă, în general, citești) și ce mănânci la micul dejun. Da, da, eroii sunt niște reflecții în oglindă a vremurilor în care trăim. Face să-i examinăm sub lentilă. Aflăm lucruri nebănuite despre societatea în care trăim. Și despre noi înșine la o adică. Lucruri care, în mod rutinar, ne scapă din vedere. M-am pasionat ultima vreme de House M.D., doctorul sarcastic, egoist și super-inteligent, care spune adevărul verde-n ochi fără a ține cont de consecințe și consideră că everybody lies. De ce tocmai el a ajuns să fie popular? Faptul că inteligența are sex appeal pică bine, dar o fi vremurile noastre mai cinice decât vremurile de altă dată?

Problema se rezolvă între două halbe de bere. Avem nevoie de următoarele variabile: Hercule Poirot, Lt. Columbo și Dr. House. Ăă… mi se pare pertinent să-l bag pe House într-un șir cu detectivi, căci chiar dacă asasinii cărora le ia urma au dimensiuni nanometrice, ideea e tot aia. Dacă alte obiecții nu sunt, să-i luăm rând pe rând.

Hercule Poirot

Elegant. Cu mustăcioară și papion. Belgian. Belgian?!! Ce caută un belgian în volumele Agathei? Belgia e o țară născocită, practic o anecdotă, un oximoron franco-flamand. Cetățeanul unei asemenea țări este privit de sus în jos cu un amestec de indulgență și ironie. Cu toate manierele sale delicate, Monsieur Poirot creează impresia unui molău care, în mod neașteptat, poate să dea și la moacă. Cercurile lui sunt înalta societate. Știe să țină furculița în mână, evită atacurile frontale, își încercuiește adversarul până când acesta nu are nici o cale de retragere și doar în acel moment face: pac! Și trage de sfori.

După mine, Poirot este în mod clar eroul societății post-coloniale, care, confruntată cu propria sa imagine – ipocrită și îmbătrânită, suferă de o criză de identitate. Civilizația imperiilor bate în retragere; printr-un ultim gest încearcă să lămurească barbarilor că gentilomii sunt, în esență, băieți de treabă și că, la nevoie, pot să dea la moacă.

Frank Columbo

Șifonat. Cu privirea piezișă. Californian. Nu-i place să tragă din pistol. Metoda lui este de a se da drept un prostănac care nu face altceva decât să completeze niște rapoarte birocratice, fraternizând cu asasinii. Este eroul menajerelor. Umblă prin rufele murdare scoțând la iveală vreo chitanță mototolită care dă în vileag uneltirile vicioase ale înaltei societăți. Când zic că Locotenentul este eroul menajerelor, mă refer inclusiv și la faptul că este o reacție a clasei de mijloc la vrăjile societății de consum. În neputința de a ține pasul cu bogații care au prins trenul boomului economic din anii 80, reacția celor întârziați este un fel de „las-că știm noi ce știm”. În esență, Columbo antagonizează cu bomondul lumii capitaliste: mai bine șifonat, decât un bandit cu diamante.

Gregory House

Și acum, House. Non-conformist până în măduva oaselor. Blugi și ghete numai bune pentru Occupy Wall Street. Egoismul pe post de platoșă a singurătății. Verde-n ochi în calitate de mască a tristeții. Cinismul drept scut împotriva unei lumi ipocrite, în cale political correctness a ajuns a constitui noua cochilie pentru rasism și segregare a golanilor și a elitei. Fiecare epizod e un manifest de etică superlativă, iar fiecare enunț e o propoziție logico-matematică șlefuită de cuțitul lui Occam.

Ceea ce-l deosebește pe House de precursorii săi nu este în mod neapărat aroganța (o versiune mai subtilă a acesteea îl caracterizează până și pe belgianul post-colonialist), ci cunoștințele tehnice. Resuscitate și în Holmes 2 (indiferent dacă e vorba de Cumberbatch sau Downey Jr.), cunoștințele tehnice reprezintă arma secretă a eroului contemporan într-o lume mult prea complicată pentru neo-hipioții de pe Wall Street. Ceea ce se dorește a fi domeniul de expertiză a motoarelor de căutare Google, poate prea bine să încapă în mintea ascuțită a unui doctor pătimaș – acesta este umanismul sec. XXI de care ducem lipsă.

În linii mare calitățile lui House sunt cele care-l fac să supraviețuiască într-un brave new world tot mai afectat de simptoame de ultra-complexitate, singurătate și complicitate amorală.

Volens-nolens te face să bâjbâi buzunarele după amfetamină.