Înainte de legea antidiscriminare trebuie o lege privind separarea bisericii de stat…

Foto: inprofunzime.md

Agheasma cu care Episcopul Marchel a stropit intrarea în sediul Parlamentului, în speranţa de întoarce deputaţii cu faţa spre biserică, arată cât de extinsă este raza de imixtiunea a religiosului în treburile laice. Ciudat, dar şi Filat şi ceilalţi lideri ai Alianţei au ales anume zilele când moldovenii sărbătoresc “Înălţarea lui Isus Hristos” pentru a adopta un act atât de sensibil. S-ar crea impresia că, cei de la guvernare intenţionat provoacă segmentele religioase şi radicale ale societăţii pentru a căuta noi scuze de ce nu votează legea.

Frica de un eventual vot de protest la viitoare alegeri şi nicidecum nu supuşenia faţă de scriptura sfântă este cauza văicărelilor lui Lupu, Ghimpu sau Filat. Vorbind de legea mult-digerată şi dată afară repetat, trebuie să spunem că politicienii nu se tem că vor “arde în iad” pentru încălcarea celor 10 porunci. În acest sens, nu legea ar trebui să-i deranjeze pe clerici când îi ameninţă pe politicieni cu judecata de apoi, ci faptul că aceştia nu-şi prezintă veniturile, sursele de venit începând cu independenţa ţării, umbrind şi alte detalii interesante de la FISC.

Manifestându-şi credinţa nemărginită faţă de Dumnezeu, guvernanţii vor să evite un conflict cu biserica, pentru că aceasta se bucură de mai multă încredere din partea populaţiei, decât toate partidele Alianţei luate la un loc.

Cu păcate, dar în căutarea simpatiei instituţiilor bisericeşti, politicienii folosesc şantajul unul contra celuilalt, târguiala cu legile (legea privind castrarea pedofililor în schimbul celei împotriva discriminării) şi tirade necontenite despre viciile din Europa. La ameninţările cu blesteme deghizate, aprindere de lumânări şi mai nou cu agheasmă, valorile europene dedicate drepturilor omului au devenit pentru unele componente ale AIE străine, incomode, neplăcute şi esenţă a “desfrâului”.

Mai mult, conducerea ţării simte bine contextul critic al UE şi vrea să se strecoare pe lângă condiţionalităţile pentru liberalizarea vizelor, mizând pe abaterea europenilor de la problemele din vecinătate în favoare urgenţelor interne. Cazul opoziţiei persecutate din Ucraina, şi sirenele care cântă despre “povestea de succes- R. Moldova”, la care se mai adaugă şi imperiosul conflict transnistrean, avantajează guvernanţii moldoveni.  În fine, şi temerea că ar putea reveni comuniştii ajută vocile din AIE să-şi convingă partenerii din Vest că schilodirea legii antidiscriminare în legea privind egalitatea de şanse, cu numeroasele restricţii, este un sacrificiu necesar pentru a obţine un consens politic.

Biserica joacă un rol special în strategiile partidelor din Alianţă. Anume datorită presiunii religioase unii politicieni au posibilitatea să-şi justifice ostilitatea faţă de legea împotriva discriminării. Lipsa de voinţă politică, integrarea europeană selectivă şi fobia faţă de sondajele ce indică autoritatea incontestabilă a bisericii, reprezintă câteva circumstanţe care împiedică îmbrăţişarea unei legi ce ar ajuta la  integrarea unei societăţi profund patriarhală şi tradiţionalistă, şi totodată, stigamtizantă şi discriminatorie.

Odată ce feţele bisericeşti se implică nestingherit în activităţi politice, coalizându-se cu formaţiuni politice şi abuzând de autoritatea sa incitând nepedepsit la ură, se cere ajustarea legislaţiei naţionale, cu asigurarea separării clare şi ireversibile a bisericii de afacerile laice în stat. Din moment ce feţele bisericeşti nu cunosc legea supremă, adică Constituţia, care respinge imixtiunea în politică, atunci trebuie avansată o lege care să interzică şi să sancţioneze atât abuzurile bisericii cât şi cele ale slujitorilor. Dacă nu o altă lege, atunci este posibilă extinderea şi completarea Legii privind cultele religioase, prin care să fie interzisă utilizarea obiectelor religioase, a statutului şi afilierii religioase în scopuri politice.

Probabil că doar prin amenajarea corespunzătoare a legislaţiei, biserica va înceta amestecul excesiv şi neconstituţionale contrar în orânduirea laică a statului, protejând-o totodată de influnţa politică. Prin crearea unui cadru legal cuvenit, în limitele căreia biserica îşi va desfăşura liber activitatea, aceasta va fi încurajată să-şi concentreze atenţia asupra sferei sociale. Astfel, în loc de alunecare în politică, slujitorii religioşi vor fi constrânşi să aibă de grijă de săracii şi bătrânii care cerşesc în preajma Catedralei din centrul Chişinăului şi în toată ţara. Aceştia vor fi dezvăţaţi de politică, în schimb vor putea să susţină casele de copii, familiile numeroase şi familiile emigranţilor, afectate de suiciduri şi infracţiunalitate.

Ca şi în Grecia, Polonia sau Italia, biserica din ţară va deveni instituţia cu adevărat apropiată de omul simplu, nu doar prin percepţiile schimbătoare ale sondajelor publice, dar şi prin contacte cotidiene permanente.